Așa arată un plan de țară concret pentru România anului 2025

România, dacă așteptai un semn, atunci ăsta e 👋

(Acest articol este protejat de drepturile de autor. Orice preluare sau citare a conținutului trebuie să includă o referință clară către sursa originală.)

Articol complementar: “Așa arată un cadru decizional coerent pentru guvernare și management național pentru România anului 2025”

Un plan strategic de guvernare pentru România pe termen lung (2025-2033)

Introducere. România se află într-un moment critic în care trebuie să își definească o direcție strategică de dezvoltare pe termen lung (orizont de peste 8 ani), integrând toate domeniile de guvernare – de la politică internă și economie la infrastructură, educație, sănătate, energie, mediu, digitalizare, securitate națională, apărare și gestionarea crizelor. Acest plan strategic unitar ține cont de contextul internațional și regional (apartenența la UE și NATO, impactul războiului din Ucraina, tranziția energetică globală, competiția economică internațională), de constrângerile și resursele disponibile (Planul Național de Redresare și Reziliență – PNRR, bugetul național, fonduri UE) și stabilește obiective realiste, măsuri concrete și un plan clar de implementare. Fiecare sector este abordat integrat, asigurând coerența politicilor pentru a obține dezvoltare durabilă și stabilitate pe termen lung.

Politică internă și buna guvernanță

Context și provocări. România a făcut progrese în consolidarea democrației și statului de drept, ceea ce a determinat, de exemplu, ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare al UE în 2023. PNRR-ul țării include reforme-cheie menite să îmbunătățească funcționarea justiției și să întărească lupta anticorupție. Cu toate acestea, sistemul politic intern se confruntă în continuare cu instabilitate guvernamentală și fragmentare, care pot afecta continuitatea politicilor. Capacitatea administrativă a instituțiilor publice, în special la nivel local, rămâne un obstacol – coordonarea inter-instituțională deficitară și lipsa alinierii priorităților strategice subminează adesea capacitatea României de a absorbi fondurile UE și de a furniza servicii publice mai bune. Este necesară consolidarea bunei guvernanțe, a transparenței și a integrității publice, pentru a recâștiga încrederea cetățenilor și a asigura implementarea eficientă a strategiei pe termen lung.

Obiective strategice (politică internă):

• Asigurarea stabilității politice și a predictibilității actului de guvernare dincolo de ciclurile electorale, prin colaborare transpartinică pe marile priorități naționale.

• Consolidarea statului de drept și a integrității publice: toleranță zero față de corupție și funcționarea eficientă a justiției.

• Creșterea capacității administrative la nivel central și local, cu instituții publice eficiente, transparente și orientate spre servicii de calitate pentru cetățeni.

• Dezvoltarea democrației participative: implicarea cetățenilor și a societății civile în procesul decizional și creșterea gradului de încredere publică în instituții.

Măsuri cheie:

• Pact național pe dezvoltare: Inițierea unui acord politic între principalele partide pentru susținerea marilor proiecte strategice (infrastructură, educație, sănătate, apărare) indiferent de guvern, asigurând continuitatea lor pe termen lung.

• Reforma administrației publice: depolitizarea funcției publice și recrutarea pe criterii de merit, urmate de programe de formare continuă a funcționarilor. Accent pe întărirea administrației locale prin alocarea de resurse adecvate și instruire, astfel încât autoritățile locale să poată implementa eficient investițiile finanțate prin PNRR și fonduri de coeziune.

• Îmbunătățirea sistemului judiciar și anticorupție: Implementarea integrală a reformelor prevăzute în PNRR privind justiția – de exemplu, asigurarea funcționării unei justiții mai eficiente și independente și consolidarea mecanismelor de control al corupției. Susținerea instituțiilor precum DNA și ANI cu resurse adecvate și garanții de independență.

• Transparență decizională și guvernare deschisă: Extinderea portalurilor de date deschise și a platformelor de consultare publică; toate actele normative importante vor fi supuse dezbaterii publice reale. Monitorizarea performanței miniștrilor și agențiilor prin indicatori de rezultat publicați periodic.

• Debirocratizare și digitalizare: Simplificarea procedurilor administrative și digitalizarea masivă a interacțiunilor cu cetățenii (detaliat în secțiunea de Digitalizare). O administrație digitală va reduce oportunitățile de corupție și va crește eficiența furnizării serviciilor.

• Descentralizare fiscală responsabilă: Atribuirea de responsabilități sporite autorităților locale, însoțită de resurse financiare adecvate și criterii clare de performanță. Astfel, deciziile vor fi luate mai aproape de cetățeni, adaptate la nevoi locale, însă în concordanță cu strategia națională.

• Îmbunătățirea procesului electoral și a reprezentării: Explorarea unor ajustări legislative (precum alegerea primarilor în două tururi, facilitarea votului prin corespondență și electronic pentru diaspora etc.) pentru a asigura o reprezentare mai bună și legitimitate sporită a aleșilor.

• Imbunătățirea climatului de integritate: Introducerea unui cod de etică unitar pentru demnitari, cu mecanisme clare de sancționare a conflictelor de interese și a abuzului de funcție. Continuarea eforturilor de prevenire a corupției la toate nivelurile (educație anticorupție, proceduri transparente de achiziții, protecția avertizorilor de integritate).

Economie și competitivitate

Context și provocări. Economia României a înregistrat o creștere semnificativă în ultimii ani, însă a fost marcată de volatilitate și dezechilibre. Șocurile recente – pandemia COVID-19 și războiul din Ucraina – au încetinit creșterea (estimările de creștere pe 2022 au fost ajustate de la ~4.9% la ~2.8%) și au alimentat inflația (atingând ~10% în primăvara 2022, nivel nemaivăzut de 18 ani). România se confruntă cu un deficit bugetar persistent și un deficit de cont curent ridicat, ceea ce limitează spațiul fiscal. În același timp, piața muncii suferă de penurie de forță de muncă – angajatorii raportează dificultăți în ocuparea posturilor, pe fondul emigrării continue a lucrătorilor (România pierde atât muncitori necalificați, cât și personal înalt calificat către alte țări). Proiecțiile demografice arată o scădere accentuată a populației până în 2070, una dintre cele mai mari din UE, accentuând problema forței de muncă viitoare. Disparitățile regionale rămân mari (“două Românii”: urbană dezvoltată vs. rurală săracă), sărăcia și inegalitatea fiind printre cele mai ridicate din UE (România avea cea mai mare rată de sărăcie în muncă din UE în 2022 și a patra cea mai ridicată inegalitate a veniturilor). Integrarea economică europeană oferă oportunități importante: România are alocate ~30 miliarde € prin PNRR și ~31.5 miliarde € prin politica de coeziune 2021-2027, resurse ce pot transforma economia dacă sunt utilizate eficient. În plus, contextul internațional (reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare, tranziția la tehnologii verzi și digitale) creează șanse pentru România de a atrage investiții și de a se poziționa competitiv în regiune, cu condiția ameliorării mediului de afaceri și a infrastructurii.

Obiective strategice (economie):

• Creștere economică durabilă și inteligentă, cu o rată medie anuală ridicată dar echilibrată, orientată spre investiții și export, nu doar consum. Scopul este convergența treptată către nivelul mediu al UE (ex: PIB/locuitor să ajungă la ~85-90% din media UE până în 2030).

• Creșterea competitivității și productivității: trecerea economiei către activități cu valoare adăugată mai mare, digitalizare și inovare, astfel încât România să urce în clasamentele competitivității globale.

• Dezvoltare economică echitabilă: reducerea disparităților regionale și scăderea ratei sărăciei. Beneficiile creșterii trebuie resimțite de toți cetățenii – reducerea sărăciei extreme și a decalajului urban-rural.

• Mediu de afaceri atractiv și predictibil: reglementări pro-business, acces mai bun la finanțare, sprijin pentru IMM-uri, atragerea investițiilor străine directe în sectoare strategice.

• Stabilitate macroeconomică: menținerea deficitelor și datoriei publice în limite sustenabile, controlul inflației și aderarea la mecanismele europene (eventual pregătirea pentru adoptarea monedei euro când condițiile vor fi îndeplinite).

• Valorizarea capitalului uman: creșterea ocupării forței de muncă (în special în rândul tinerilor NEET și al grupurilor vulnerabile) și stimularea revenirii diasporei, astfel încât rata de ocupare să urce peste media UE.

• Tranziția verde și digitală a economiei: transformarea modelului economic pentru a integra obiectivele de mediu și digitalizare, creând noi oportunități (noi industrii verzi, start-up-uri tech etc.).

Măsuri cheie:

• Implementarea integrală a PNRR ca motor de reformă și investiții: PNRR include măsuri pentru simplificarea mediului de afaceri, digitalizarea administrației, reformarea companiilor de stat, infrastructură și eficiență energetică. Punerea în practică la timp a acestor reforme va ameliora semnificativ competitivitatea și guvernanța economică. Este esențială monitorizarea strictă a jaloanelor și țintelor PNRR, precum și transparența în implementare.

• Consolidare fiscal-bugetară: Adoptarea unei strategii pe termen mediu de reducere treptată a deficitului sub 3% din PIB, prin lărgirea bazei de impozitare și creșterea colectării (combaterea evaziunii și a economiei subterane), concomitent cu prioritizarea cheltuielilor către investiții productive. Astfel se reduce vulnerabilitatea la șocuri externe și dependența de finanțare externă.

• Stimularea investițiilor private: Îmbunătățirea climatului investițional prin debirocratizare (înființarea rapidă a firmelor, autorizări online), securitate juridică și stabilitate legislativă. Crearea de scheme de ajutor de stat bine țintite pentru investițiile majore în sectoare cu valoare adăugată (de ex. producție de baterii, microelectronică, agricultură high-tech), în concordanță cu politicile UE. Promovarea parteneriatelor public-private pentru proiecte de infrastructură și servicii publice unde este fezabil.

• Susținerea IMM-urilor și antreprenoriatului: Operaționalizarea fondurilor de capital de risc și a programelor de creditare cu garanții de stat pentru IMM-uri inovative. Simplificarea procedurilor fiscale și de raportare pentru microîntreprinderi. Programe de mentorat și internaționalizare pentru firmele românești, ajutându-le să intre pe piețe externe.

• Dezvoltare regională echilibrată: Direcționarea investițiilor publice și a fondurilor UE către zonele rămase în urmă (Moldova, sudul Munteniei, Dobrogea rurală), în infrastructură, parcuri industriale, servicii publice, pentru a atrage investitori și a crea locuri de muncă locale. Implementarea efectivă a mecanismului ITI (Investiții Teritoriale Integrate) și a altor instrumente de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităților.

• Inovație și cercetare: Creșterea finanțării R&D (spre 1% din PIB până în 2028, în direcția mediei UE ~2% pe termen mai lung) și stimulente fiscale pentru companiile care investesc în cercetare. Încurajarea colaborării universități-industrie (hub-uri de inovare, clustere sectoriale). Stoparea “exodului creierelor” și stimularea “creierelor boomerang” (repatrierea talentelor) prin granturi de cercetare, laboratoare bine dotate și cariere atractive în țară.

• Creșterea participării pe piața muncii: Extinderea programelor de ucenicie și reconversie profesională (inclusiv cu fonduri din Programul Educație și Ocupare, 2021-2027). Țintirea tinerilor NEET și a populației inactive din rural pentru a-i integra economic – de exemplu, cursuri de calificare în meserii cerute local și facilitarea mobilității interne. Egalitatea de gen pe piața muncii va fi promovată, inclusiv prin asigurarea de servicii de îngrijire (creșe, grădinițe) care să permită femeilor să lucreze (în prezent România are unul dintre cele mai mari decalaje de gen și de mediu urban-rural în ocupare).

• Valorificarea diasporei: Crearea de parteneriate cu comunitățile de români din străinătate pentru transfer de know-how și investiții în țară. Lansarea unui program “RePatriot” extins, cu facilități pentru antreprenorii din diaspora care revin (scutiri de taxe pe profit în primii ani, granturi pentru start-up-uri). Obiectivul este de a atrage înapoi o parte din cei ~3–5 milioane de români plecați, în special tineri cu calificări înalte, oferindu-le oportunități comparabile acasă.

• Promovarea exporturilor și a competitivității externe: Reorientarea strategică către produse cu valoare adăugată ridicată în exporturi (de ex. produse industriale complexe, servicii IT, agroalimentare procesate în loc de materii prime). Reformarea și consolidarea mecanismelor de promovare a exporturilor (diplomație comercială activă, participarea la târguri internaționale, brand de țară).

• Pregătirea pentru economia verde și digitală: Integrarea obiectivelor climatice în politicile economice – sprijinirea firmelor în a se adapta la standardele de emisii și eficiență energetică (audituri energetice, fonduri pentru tehnologii curate). Similar, sprijinirea transformării digitale a întreprinderilor (program detaliat în secțiunea de Digitalizare). Aceste transformări vor asigura că economia românească rămâne competitivă în contextul strategiei de competitivitate pe termen lung a UE, care identifică digitalizarea, energia verde, inovația și competențele drept factori-cheie ai competitivității.

Infrastructură și transporturi

Context și provocări. Infrastructura României a rămas mult în urma cerințelor de dezvoltare. Rețeaua rutieră de autostrăzi este insuficientă: la finele lui 2024 erau în exploatare ~1.275 km de drumuri de mare viteză, de câteva ori mai puțin decât necesarul estimat (specialiștii consideră că ar fi nevoie de ~3.000 km de autostrăzi pentru conectivitate optimă). Lipsa infrastructurii moderne afectează atât economia (întârzie transportul de mărfuri, descurajează investițiile în zonele slab conectate), cât și securitatea și mobilitatea militară. Marile provincii istorice nu sunt încă legate complet prin autostrăzi (Moldova nu are nici o autostradă finalizată spre celelalte regiuni), iar conexiunile transfrontaliere cu rețeaua europeană sunt incomplete (ex: Autostrada Sibiu-Pitești, parte a Coridorului IV pan-european, este în construcție și va asigura legătura cu Ungaria). Ritmul de construire este lent – doar ~45 km de autostradă pe an în medie, din cauza birocrației, contestării licitațiilor și capacității administrative scăzute. Rețeaua de căi ferate, deși extinsă (aprox. 19.000 km), este îmbătrânită și neelectrificată pe jumătate; viteza medie a trenurilor este sub cea din secolul XIX pe multe tronsoane, ceea ce face transportul feroviar necompetitiv. În multe comunități rurale, infrastructura de bază (drumuri locale, alimentare cu apă și canalizare) lipsește sau este precară – România era singura țară UE fără acces universal la apă curentă în 2020. Pe de altă parte, există o fereastră de oportunitate: fondurile UE alocate infrastructurii (prin PNRR și programele structurale) sunt substanțiale, iar unele proiecte majore au fost deja demarate. Tranziția la transportul sustenabil impune și investiții în infrastructura de transport public, feroviar electrificat și infrastructură pentru vehicule electrice. Dezvoltarea infrastructurii trebuie privită și prin prisma securității naționale – capacitatea de a mișca rapid trupe și echipamente (conform cerințelor NATO) și reziliența la dezastre (infrastructură critică rezistentă seismic, de exemplu).

Obiective strategice (infrastructură):

• Realizarea rețelei naționale de autostrăzi și drumuri expres: conectarea provinciilor între ele și cu coridoarele europene TEN-T. Până la orizont 2030, finalizarea principalelor axe (Autostrada A1 completă de la Nădlac la București și la Constanța, Autostrada A7 Ploiești–Suceava, Autostrada A8 Târgu Mureș–Iași, inelele de centură ale marilor orașe etc.).

• Modernizarea transportului feroviar: reabilitarea și electrificarea coridoarelor feroviare importante (ex: Constanța–București–Brașov–Cluj–Oradea, București–Iași) astfel încât trenurile de călători să atingă viteze de 160 km/h pe rutele principale și să se reducă timpii de parcurs cu 50%. Creșterea ponderii transportului feroviar de marfă și călători, ca alternativă sustenabilă la rutier.

• Dezvoltarea infrastructurii locale și utilităților publice: accesul tuturor cetățenilor la drumuri practicabile, apă potabilă, canalizare și internet broadband (aceasta din urmă detaliată la Digitalizare). Eliminarea decalajelor astfel încât până în 2030 să nu mai existe localități fără utilități esențiale.

• Infrastructură sigură și rezilientă: îmbunătățirea siguranței rutiere (reducerea numărului de accidente mortale, România având în prezent o rată printre cele mai ridicate din UE), precum și consolidarea infrastructurilor critice (poduri, căi ferate, șosele) la riscuri naturale (cutremure, inundații).

• Eficiență în transport și mobilitate urbană: dezvoltarea transportului public urban și a mobilității inteligente în marile orașe, reducând congestia și poluarea. Implementarea de rețele de stații de încărcare pentru vehicule electrice de-a lungul coridoarelor rutiere și în orașe, ca parte a obiectivelor de mediu.

• Integrarea regională: valorificarea poziției geografice a României prin dezvoltarea portului Constanța ca hub la Marea Neagră (inclusiv conexiuni feroviare și rutiere mai bune de la port spre interior) și modernizarea infrastructurii fluviale pe Dunăre, pentru a crește volumul transportului naval.

Măsuri cheie:

• Accelerarea proiectelor majore de autostrăzi: Monitorizarea strictă și eliminarea blocajelor pentru tronsoanele aflate în construcție (ex: Sibiu-Pitești pe A1, capetele A8 Tg. Mureș-Mureșeni și Tg. Neamț-Iași-Ungheni, capetele A7 între Ploiești-Buzău-Focșani etc., Autostrada de Centură A0 a Bucureștiului). Lansarea spre execuție a segmentelor pregătite (A13 Brașov-Bacău, restul A8 peste Carpați, legătura A1–A3 prin Autostrada Transilvania etc.). Se va face o planificare multianuală riguroasă, corelată cu finanțarea disponibilă (fonduri UE, buget, PPP) și se va urmări respectarea termenelor de către constructori, cu penalități pentru întârzieri.

• Simplificarea procedurilor și întărirea capacității administrative: Revizuirea legislației achizițiilor publice pentru a limita contestațiile abuzive și pentru a permite derularea mai rapidă a proiectelor complexe de infrastructură. Crearea unei unități centrale de suport pentru marile proiecte (unitate de implementare a investițiilor strategice) care să ofere expertiză tehnică și juridică autorităților contractante locale. Continuarea digitalizării proceselor de emitere a avizelor și autorizațiilor de construcție pentru a reduce timpul mort.

• Absorbția fondurilor europene de transport: Maximizarea utilizării fondurilor din Programul Transport 2021-2027 și a Fondului de coeziune, precum și a granturilor CEF (Connecting Europe Facility) pentru proiecte transfrontaliere. De exemplu, finanțarea europeană acoperă majoritar Autostrada A7 Moldova și modernizarea magistralelor feroviare – este imperativ să nu se piardă aceste fonduri din cauza întârzierilor. România a absorbit slab fondurile în trecut din cauza coordonării deficitare între strategii și investiții ; acest plan unitar va alinia proiectele la finanțările disponibile pentru a evita astfel de probleme.

• Reabilitarea și electrificarea căilor ferate: Prioritarea proiectelor incluse în PNRR (electrificarea liniei Cluj-Oradea, modernizarea căii ferate Caransebeș-Timișoara-Arad etc.) și pregătirea pentru modernizarea altor tronsoane critice cu fonduri viitoare. Investiții în material rulant nou, eficient și confortabil (achiziția de trenuri electrice și pe hidrogen, vagoane moderne), astfel încât transportul feroviar să devină o opțiune atractivă. Crearea de parteneriate cu sectorul privat pentru operarea unor servicii feroviare de călători pe rute unde este fezabil, crescând competiția și calitatea serviciilor.

• Infrastructura locală de bază: Extinderea programelor naționale (ex: ”Anghel Saligny”) pentru asfaltarea drumurilor comunale, alimentări cu apă și canalizare, cu criterii transparente de alocare. Combinarea acestor fonduri cu cele din programele operaționale regionale și PNRR (care include de exemplu investiții în rețele de apă-canal) pentru a atinge ținta ca toți cetățenii să aibă acces la utilități până în 2030.

• Mobilitate urbană durabilă: Susținerea orașelor în implementarea de proiecte de transport public ecologic – achiziția de autobuze electrice sau pe gaz, extinderea rețelelor de tramvai/metrou (cum este extinderea metroului din București și realizarea trenului metropolitan Cluj). Crearea de benzi dedicate transportului public și sistemelor de management inteligent al traficului în orașe pentru a reduce congestionarea.

• Siguranță și reziliență: Program național de consolidare a podurilor și pasajelor cu risc seismic sau cu structuri vechi, folosind și fonduri din Facilitatea de Reziliență. Integrarea în proiectele de reabilitare rutieră a componentelor de siguranță (pasaje pietonale, separatoare de sens, semnalizare inteligentă). Utilizarea fondului „Renovation Wave” din PNRR pentru consolidarea clădirilor publice și eficientizare energetică (cel puțin 3,2 milioane m² de clădiri vor fi renovate, inclusiv cu consolidare seismică). Asigurarea mentenanței periodice a infrastructurii critice, pentru a evita problemele pe termen lung.

• Modernizarea Portului Constanța și a căilor navigabile: Implementarea proiectelor de extindere a capacității portului (mărfuri generale, containere), digitalizarea operațiunilor portuare și îmbunătățirea conexiunilor feroviare/rutiere către port (finalizarea podului de la Brăila, modernizarea căii ferate Constanța-București). Pe Dunăre, colaborare cu țările riverane pentru menținerea șenalului navigabil și dezvoltarea porturilor fluviale (Giurgiu, Galați etc.), astfel încât transportul pe apă – mai ieftin și mai ecologic – să crească.

• Infrastructură pentru energie și digitalizare: (în strânsă legătură cu secțiunile dedicate) – dezvoltarea rețelelor de transmisie electrică (linii de înaltă tensiune, stații) pentru a prelua noile capacități de energie regenerabilă și interconectarea cu rețelele vecinilor; extinderea rețelelor de gaze în comunitățile unde există justificare economică (ținând cont de tranziția energetică). În paralel, continuarea extinderii rețelelor de internet de mare viteză, inclusiv în mediul rural, pentru a asigura infrastructura „invizibilă” a economiei digitale.

Educație și cercetare

Context și provocări. Sistemul educațional românesc se află într-un amplu proces de reformă, însă rezultatele elevilor și calitatea infrastructurii educaționale rămân îngrijorătoare. Performanțele la testările internaționale (PISA) plasează România printre ultimele din UE – scoruri mult sub media OECD la citire, matematică și științe, cu aproape 45% dintre elevi având competențe scăzute de bază. Doar o mică parte dintre elevi ating nivelurile de top, indicând probleme în stimularea excelenței. Abandonul școlar timpuriu este ridicat (~15% în 2022, al doilea cel mai mare din UE după Spania) – fenomen accentuat în comunitățile sărace și rurale, unde lipsesc adesea profesorii calificați și infrastructura (școli deteriorate, laboratoare insuficiente). Rata de participare în învățământul terțiar (universitar) este joasă (~25-30% dintre tineri, vs. >40% media UE), iar învățarea pe tot parcursul vieții este aproape inexistentă la adulți. Finanțarea educației a fost cronic sub ținta legală de 6% din PIB, situație care a contribuit la subfinanțarea sistemului. Pe de altă parte, s-au făcut și pași pozitivi: creșteri salariale pentru profesori în ultimii ani și adoptarea unei noi legi a educației în 2023 (planul „România Educată”), care aduce modificări curriculare și structurale. Cercetarea și inovarea reprezintă un alt punct slab – cheltuielile R&D sunt ~0,5% din PIB, resurse umane puține, ceea ce conduce la poziția codașă a României în Innovation Scoreboard al UE. Mulți absolvenți talentați emigrează pentru studii sau cariere mai bune, alimentând un cerc vicios al brain drain-ului. Tranziția digitală și nevoile economiei moderne cer competențe noi pe care sistemul actual le oferă insuficient. Astfel, transformarea educației este nu doar o investiție socială, ci și una economică și de securitate națională (asigurând capitalul uman pentru armată, sănătate, administrație etc.).

Obiective strategice (educație și cercetare):

• Îmbunătățirea calității educației la toate nivelurile: creșterea rezultatelor elevilor la testele naționale și internaționale (de exemplu, reducerea la jumătate a procentului de elevi cu competențe scăzute până în 2030), stimularea gândirii critice, creativității și a competențelor digitale în rândul elevilor.

• Echitate și incluziune: reducerea drastică a abandonului școlar și a decalajelor rural-urban sau între diverse categorii sociale. Țintă: scăderea ratei de părăsire timpurie a școlii sub 10% (media UE) până în 2030. Asigurarea accesului egal la educație de calitate pentru toți copiii, indiferent de mediul socio-economic sau de regiune.

• Modernizarea curriculumului și relevanță: adaptarea programelor școlare și universitare la cerințele secolului 21 – competențe digitale, STEM, limbi străine, antreprenoriale – și la nevoile pieței muncii, asigurând corelarea educației cu economia.

• Dezvoltarea resursei umane în educație: creșterea atractivității carierei didactice, formarea continuă a profesorilor și management performant al unităților de învățământ. Obiectiv: nici o școală fără profesori calificați la principalele discipline, inclusiv în mediul rural.

• Extinderea învățământului terțiar și a cercetării: creșterea procentului de tineri cu studii superioare (spre 40% până în 2030), dezvoltarea învățământului profesional și tehnic (VET) pentru cei care nu merg la facultate, și integrarea cercetării românești în spațiul european (obținerea de finanțări Horizon Europe, publicații, brevete).

• Stoparea exodului creierelor: prin oferirea de oportunități educaționale și profesionale de nivel înalt în țară – universități de prestigiu, laboratoare bine dotate, legături cu angajatori. Până în 2030, obiectivul este ca tendința emigrației tinerilor cu studii să se reducă semnificativ, iar numărul studenților străini în România să crească (semn al atractivității).

• Educație pentru cetățenie activă și valori democratice: integrarea în curriculum a educației civice, financiare, pentru mediu, sănătate, astfel încât viitoarea generație să fie informată și implicată.

Măsuri cheie:

• Finanțarea adecvată a educației: Creșterea treptată a bugetului educației către 6% din PIB, însă însoțită de reforme de eficientizare a cheltuielilor. Prioritarea investițiilor în infrastructură școlară (construcția de școli noi unde e nevoie, eliminarea toaletei în curte – problemă încă prezentă în sute de școli rurale, dotarea laboratoarelor de științe și IT). Fondurile din PNRR destinate educației (pentru reducerea abandonului, digitalizare, formarea profesorilor) trebuie absorbite 100%.

• Implementarea pachetului „România Educată”: Asigurarea cadrului secundar și a normelor de aplicare pentru noua lege a educației, astfel încât prevederile să devină realitate. De exemplu, operaționalizarea Școlilor de meserii și a rutelor duale de învățământ tehnic, reorganizarea examenelor naționale pe noile principii (evaluări standardizate la final de gimnaziu, Bacalaureat adaptat profilului etc.), introducerea treptată a profilurilor interdisciplinare în liceu. Monitorizarea atentă a impactului și corectarea rapidă a eventualelor disfuncționalități.

• Program național anti-abandon: Extinderea programelor de tip „Școală după școală” și „Masă caldă” la scară națională în comunitățile defavorizate, combinate cu acordarea de vouchere pentru rechizite/îmbrăcăminte copiilor din familii sărace condiționat de frecventarea școlii. Înființarea de centre educaționale comunitare în rural (after-school cu tutori plătiți, poate cadre didactice pensionare sau ONG-uri), pentru a suplini lipsa sprijinului familial în educație. Țintirea specială a grupurilor vulnerabile (romi, copii din zone izolate) prin mediatori școlari și mentorat.

• Investiții în infrastructura școlară și digitală: Renovarea școlilor cu risc seismic sau condiții improprii, folosind inclusiv fonduri din PNRR și Banca Mondială. Dotarea fiecărei școli cu conexiune la internet și minim un laborator IT funcțional; dotarea laboratoarelor de științe și atelierele practice în școlile tehnologice. Asigurarea de echipamente (table interactive, laptopuri) acolo unde este nevoie, astfel încât predarea digitală să devină normă, nu excepție.

• Profesori mai buni, elevi mai buni: Reformarea formării inițiale a profesorilor (practică pedagogică extinsă, mentorat de către profesori titulari performanți). Introducerea evaluării periodice a competențelor cadrelor didactice și legarea parțială a salarizării de performanță și de dezvoltarea profesională continuă. Sporuri/incentive pentru profesorii care predau în mediul rural sau în zone defavorizate, pentru a atrage personal calificat acolo unde e deficit. Crearea de oportunități de carieră alternative (de exemplu profesorii performanți pot deveni formatori pentru alți profesori, pot avansa în posturi de mentori sau inspectori pe criterii de merit).

• Curriculum centrat pe competențe: Continuarea și finalizarea revizuirii programelor școlare astfel încât să fie mai puțin stufoase și teoretice și mai orientate spre competențe practice. Implicarea reprezentanților mediului economic în definirea standardelor de învățare pentru învățământul tehnologic și universitar, astfel încât absolvenții să aibă abilități cerute pe piață. Introducerea de opționale precum educație financiară, gândire critică, mediu, care să pregătească elevii pentru viața reală.

• Promovarea excelenței și inovării: Extinderea rețelei de școli și licee cu profil de excelență (ex. clase centrate pe STEM, IT sau arte, cu resurse suplimentare), pentru a oferi elevilor performanți șansa de a-și atinge potențialul în țară. Finanțarea participării la olimpiade și concursuri internaționale și capitalizarea pe acești elevi (burse în țară, oferte de admitere la universități locale pentru olimpici). În cercetare, dezvoltarea unor centre de excelență pe domenii strategice (inteligență artificială, energie verde, medicină etc.), care să atragă cercetători români și străini de top, oferind infrastructură și finanțare competitive.

• Internaționalizarea și sinergia cu diaspora academică: Încurajarea universităților românești să participe în alianțe universitare europene, să ofere programe în limbi străine și cotutele de doctorat, pentru a urca în clasamente internaționale. Implicarea experților români din diaspora în consilii științifice, evaluări de proiecte și chiar cursuri online în universități din țară. Astfel, se aduce expertiza externă acasă fără a fi neapărat nevoie de relocare imediată.

• Învățare pe tot parcursul vieții: Crearea, împreună cu partenerii sociali, a unui program național de recalificare și perfecționare continuă a adulților, finanțat din fonduri UE (FSE+) și buget. Vouchere de formare pentru adulți, cursuri online gratuite, universități populare locale – toate menite să actualizeze competențele forței de muncă, în special în contextul tranziției digitale care necesită recalificare.

Sănătate

Context și provocări. Sistemul de sănătate din România se confruntă cu probleme structurale profunde, reflectate în indicatori de sănătate sub media UE. Speranța de viață este printre cele mai scăzute din UE (în 2022 era ~72 de ani la bărbați și ~79 la femei, în medie cu ~5-6 ani sub media UE). Mortalitatea evitabilă și cea tratabilă (cauzată de afecțiuni care ar putea fi prevenite sau tratate eficient) sunt foarte ridicate. Una dintre cauze este subfinanțarea cronică: cheltuielile publice cu sănătatea ca pondere din PIB se situează la ~5%, cele mai mici din UE. Rețeaua de infrastructuri medicale este învechită – majoritatea spitalelor au fost construite în anii 1960-1970, puține investiții majore s-au făcut (România nu a construit niciun spital județean nou de la Revoluție, iar cele trei spitale regionale planificate au întârziat). Lipsa dotărilor moderne și a spațiilor adecvate afectează calitatea actului medical. Personalul medical este insuficient și neuniform distribuit: deși salariile medicilor au crescut substanțial în ultimii ani, România s-a confruntat cu un exod masiv de medici și asistente în deceniile trecute, generând deficit (mai ales în specialități precum ATI, chirurgie, medicină de familie în rural). Zone întinse din mediul rural nu au medic de familie sau au cabinete primare slab dotate. Prevenția și asistența primară sunt puncte slabe – sistemul e orientat pe tratamentul în spital, ceea ce duce la supra-aglomerarea spitalelor pentru probleme ce ar putea fi rezolvate la nivel de ambulatoriu. Pandemia COVID-19 a evidențiat fragilitățile sistemului: lipsa de paturi ATI la început, infrastructură precară, comunicare defectuoasă, precum și reticența populației la vaccinare (România a avut sub 45% din populație vaccinată complet la începutul lui 2022, una dintre cele mai scăzute rate din UE). Cu toate acestea, s-au inițiat unele reforme (PNRR alocă peste 2 miliarde € pentru sănătate, incluzând construirea de infrastructuri și digitalizare), iar lecțiile pandemiei impulsionează acum investiții în sănătate.

Obiective strategice (sănătate):

• Acces universal la servicii de sănătate de calitate: reducerea decalajelor urban-rural și între regiuni, astfel încât toți cetățenii să aibă acces la servicii medicale esențiale (medic de familie, servicii de urgență, spital județean) într-un timp rezonabil. Scăderea numărului de nevoi medicale neacoperite (unmet medical needs) la un nivel minim, apropiat de media UE.

• Îmbunătățirea stării de sănătate a populației: creșterea speranței de viață spre media UE și reducerea mortalității infantile (unde România are încă una dintre cele mai mari rate din UE). Ținte concrete: reducerea mortalității prin boli cardiovasculare și cancer (principalele cauze) cu, să zicem, 20% până în 2030 prin programe de prevenție și diagnostic precoce.

• Infrastructură medicală modernizată și rezilientă: unități sanitare sigure (fără risc seismic sau de incendiu major), bine dotate tehnologic. Finalizarea și operaționalizarea noilor spitale regionale și județene, modernizarea și extinderea rețelei de ambulatorii și centre comunitare.

• Resurse umane adecvate: asigurarea unui număr suficient de medici, asistente și alt personal, bine pregătiți și motivați, în toate zonele țării. Reducerea dependenței de emigrarea personalului – obiectiv: autosesizarea nevoilor astfel încât exodul medicilor să fie stopat, eventual chiar inversat (atragerea de personal medical înapoi în țară).

• Sistem de sănătate centrat pe prevenție și comunitate: reechilibrarea sistemului prin întărirea medicinei primare și preventive, astfel încât problemele să fie abordate din fașă. Creșterea ratei de vaccinare și implementarea de programe naționale de screening (pentru cancer de col, sân, colon etc.) la standarde UE.

• Digitalizare și eficiență: implementarea unui dosar electronic al pacientului unic la nivel național, telemedicină extinsă, sisteme informatice care să permită interoperabilitatea și managementul eficient al resurselor.

• Sustenabilitatea financiară și managementul bun: reducerea risipei și corupției din sistem (achiziții transparente, management profesionist al spitalelor), astfel încât resursele limitate să producă maximum de rezultate.

Măsuri cheie:

• Construcția de spitale noi și modernizarea celor existente: Operationalizarea celor 3 spitale regionale (Iași, Cluj, Craiova) finanțate prin PNRR și fonduri UE – acestea trebuie finalizate până în 2026-2027 și populate cu personal pregătit. De asemenea, demararea construirii de noi spitale județene moderne acolo unde actualele clădiri sunt depășite (de ex., București – spital metropolitan, înlocuirea unor mari spitale vechi cu campusuri noi). Alocarea de fonduri pentru reabilitarea și extinderea spitalelor orășenești și a unităților de primiri urgențe. Toate noile investiții vor fi realizate conform standardelor antiseismice și de siguranță la incendiu, pentru a evita tragedii.

• Întărirea asistenței medicale primare și comunitare: stimularea medicilor de familie să profeseze în zonele deficitare prin pachete de suport (locuință de serviciu, beneficii financiare). Dezvoltarea infrastructurii pre-spitalicești la nivel local – înființarea de centre medicale comunitare în mediul rural care să integreze medicina de familie cu servicii de asistentă medicală comunitară și preventive (PNRR prevede crearea a 200 centre comunitare noi). Astfel de centre aduc serviciile aproape de populație și reduc presiunea pe spitale.

• Investiții în dotări medicale și echipamente: Achiziționarea de aparatură modernă (CT, RMN, echipamente radioterapie, ventilatoare etc.) prin programe naționale și fonduri UE astfel încât fiecare județ să dispună de echipamente cheie. Implementarea unui sistem de mentenanță și înlocuire periodică a aparaturii uzate.

• Digitalizarea sistemului de sănătate: Punerea în funcțiune a platformei dosarului electronic al pacientului interoperabil, la care să aibă acces toți furnizorii autorizați (medici de familie, spitale, laboratoare), cu respectarea confidențialității. Extinderea telemedicinei, mai ales pentru consultații în zone izolate și monitorizarea la distanță a pacienților cu boli cronice. PNRR sprijină digitalizarea sănătății – aceasta trebuie implementată complet (cloud guvernamental care să includă datele medicale în siguranță).

• Resurse umane: recrutare, retenție, motivare: Continuarea politicii de salarizare competitivă pentru medici și asistente, coroborată cu condiții de lucru mai bune (dotări, personal auxiliar suficient). Implementarea planurilor sectoriale aprobate pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă ale personalului medical și pentru a face cariera medicală mai atractivă în țară. Simplificarea procedurilor de angajare a personalului acolo unde lipsurile sunt critice (de ex. posibilitatea spitalelor de a angaja rapid personal pe posturi vacante fără aprobări îndelungate). Programe de formare continuă finanțate (cursuri, specializări, schimb de experiență cu spitale din străinătate) pentru personalul sanitar, menținându-l la zi cu evoluțiile medicale.

• Întărirea medicinei preventive: Bugetarea adecvată și implementarea la scară largă a programelor de screening gratuit (cancer cervical, mamar, colorectal, hepatite etc.) cu ținte anuale de acoperire a populației la risc. Creșterea finanțării medicinii de familie per capita și per serviciu preventiv (de ex. bonusuri pentru vaccinări, monitorizare pacienți cronici) pentru a stimula prevenția. Campanii susținute de informare a populației privind alimentația sănătoasă, exercițiul fizic, riscurile fumatului și consumului de alcool – implicând mass-media, școli, medicii de familie. Lecțiile pandemiei impun și consolidarea culturii pro-vaccinare: va continua campania de vaccinare antigripală anuală extinsă și se vor pregăti din timp planuri de vaccinare pentru eventuale viitoare pandemii.

• Reforma managementului spitalelor: Introducerea de criterii de performanță clare pentru managerii de spitale și responsabilitate profesională. Profesionizarea managementului prin concursuri autentice, eventual atragerea de specialiști cu expertiză inclusiv din sectorul privat sau din diaspora. Transparența listelor de așteptare, a infecțiilor nosocomiale și a altor indicatori spitalicești către public, ca instrument de presiune pozitivă pentru îmbunătățire.

• Finanțare și asigurări: Evaluarea introducerii asigurărilor private complementare pentru a aduce fonduri suplimentare în sistem, concomitent cu întărirea mecanismelor CNAS de decontare eficientă. Diversificarea surselor de venit pentru sistemul de sănătate (de ex. taxe pe produse nesănătoase destinate programelor de prevenție).

• Integrarea serviciilor sociale și de sănătate: Pentru populația vârstnică și vulnerabilă, dezvoltarea rețelei de îngrijire la domiciliu și centre de zi, care să funcționeze integrat cu sistemul medical (astfel de măsuri sunt începute prin reforme în PNRR). Prin aceasta se reduce și povara pe spitale și se asigură o îngrijire mai bună pe termen lung.

• Răspuns la crize sanitare și reziliență: (legat și de secțiunea de crize) – constituirea unui stoc strategic de medicamente, materiale sanitare și echipamente (inclusiv rezerve de ventilatoare, paturi mobile ATI) pentru situații de urgență medicală. Instruirea personalului și simulări periodice pentru situații de tip pandemie sau dezastre cu victime multiple, astfel încât sistemul să poată reacționa prompt.

Energie

Context și provocări. Sectorul energetic este vital atât pentru economia, cât și pentru securitatea României. Țara are un mix energetic divers (gaze naturale, cărbune, hidro, nuclear, eolian, solar), ceea ce i-a conferit o anumită reziliență în fața șocurilor recente. Războiul din Ucraina a evidențiat importanța securității energetice: spre deosebire de multe state UE, România a fost relativ mai puțin dependentă de gazele rusești, având producție internă semnificativă (cca 80% din consum asigurat intern). Totuși, interconectarea cu piața europeană a făcut ca prețurile ridicate la energie să afecteze și România, evidențiind nevoia de investiții în capacități noi și eficiență energetică. Pe termen lung, tranziția energetică globală și angajamentele climatice exercită presiune pentru decarbonizare: România s-a angajat să elimine treptat cărbunele până cel târziu în 2032 și să atingă o pondere tot mai mare a energiei regenerabile. Conform obiectivelor europene, trebuie atinsă reducerea emisiilor de -55% față de 1990 până în 2030 și neutralitatea climatică până în 2050 – România și-a asumat în acest sens ținte ambițioase, inclusiv o reducere de 78% a emisiilor nete până în 2030 (față de 1990). Provocările principale includ: dependența încă ridicată de combustibili fosili (gaz natural pentru încălzire și industrie, cărbune în producția de electricitate ~15-20%), infrastructura învechită a sistemului energetic (rețele electrice care necesită modernizare – un obstacol major în calea extinderii regenerabilelor), întârzieri în proiecte mari (de ex. noile reactoare nucleare) și birocrație în autorizarea investițiilor verzi. În același timp, există oportunități majore: descoperirile de gaze din Marea Neagră (proiectul Neptun Deep, care ar putea aduce gaze noi din 2027), potențialul eolian offshore și onshore (Dobrogea are printre cele mai bune viteze ale vântului din Europa), potențial solar ridicat în sud, parteneriate strategice (SUA sprijină dezvoltarea reactoarelor modulare mici – SMR – în România). De asemenea, fondurile UE (PNRR, Fondul de modernizare, Fondul pentru tranziție justă) pun la dispoziție miliarde de euro pentru proiecte energetice verzi și infrastructură.

Obiective strategice (energie):

• Securitate energetică națională: asigurarea independenței și siguranței aprovizionării cu energie. Până la sfârșitul deceniului, România ar trebui să devină exportator net de energie (electricitate și gaze) în regiune, reducând la minim importurile de resurse critice. Diversificarea surselor și rutelor de aprovizionare pentru cele necesare (de ex. petrol, combustibili nucleari) astfel încât să nu depindem de un singur furnizor extern.

• Tranziție energetică și decarbonizare: atingerea țintelor de energie regenerabilă și reducere a emisiilor la orizont 2030 (de ex., pondere de ~30-35% energie regenerabilă în consumul final brut și reducere substanțială a emisiilor sectorului energetic) și pregătirea pentru neutralitate până în 2050. Aceasta implică eliminarea treptată a cărbunelui (cu închidere minelor și centralelor pe cărbune până în 2030-2032) și controlul creșterii emisiilor din transport și încălzire.

• Energie accesibilă și combaterea sărăciei energetice: protejarea consumatorilor vulnerabili și menținerea prețurilor la energie la un nivel suportabil pentru populație și industrie, inclusiv prin eficiență energetică sporită.

• Modernizarea infrastructurii energetice: rețele electrice inteligente, interconexiuni mai puternice cu țările vecine (pentru electricitate și gaze), capacități de stocare a energiei (baterii, hidro-pompaj) pentru a gestiona un mix cu multe surse variabile (soare/vânt).

• Dezvoltarea industriei energetice naționale: valorificarea resurselor interne (gaze naturale, potențial de energie verde) pentru a stimula creșterea economică – investiții care creează locuri de muncă, dezvoltă lanțuri industriale (ex: fabricarea de echipamente pentru parcuri eoliene/solare, componentă nucleară). Asigurarea unei tranziții juste pentru comunitățile afectate de restructurarea sectorului (mineri, industrii energo-intensive).

• Integrarea pieței și cooperare regională: România ca hub energetic regional, conectată la piața europeană de energie și un furnizor de stabilitate (posibil exportator de electricitate din surse curate către țările vecine). Continuarea integrării în piața unică europeană de electricitate și gaze, respectând regulile și beneficiind de interconectare.

Măsuri cheie:

• Exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră: Sprijinirea fermă a implementării proiectului Neptun Deep și a altor perimetre offshore, prin cadrul fiscal și de reglementare stabil (legea offshore a fost deja modificată pentru a stimula investițiile). Ținta este ca primele gaze offshore să fie extrase ~2027, aducând până la 8-10 mld. m³ anual, suficient pentru a acoperi consumul intern și a oferi și exporturi. Aceste gaze vor oferi o pondere de tranziție – vor înlocui importurile scumpe și ajută ca înlocuirea cărbunelui să nu creeze penurie de energie în anii 2025-2030. Totodată, se vor explora opțiuni de utilizare a gazelor în petrochimie internă, crescând valoarea adăugată.

• Accelerarea energiei regenerabile: Organizarea periodică (anuală) de licitații/competitii pentru capacități noi de energie regenerabilă (eoliană onshore și offshore, solară, bioenergie), oferind investitorilor vizibilitate și condiții predictibile. Simplificarea procedurilor de avizare pentru proiectele verzi – implementarea “ghișeului unic” și termene limită clare la autorități. Țintă: instalarea a cel puțin 7 GW noi de capacități regenerabile până în 2030 (peste ce există în 2020). Dezvoltarea primului parc eolian offshore în Marea Neagră, în parteneriat cu investitori europeni, după adoptarea legislației specifice.

• Extinderea capacităților nucleare: Încheierea parteneriatelor și începerea construcției Unităților 3 și 4 de la Cernavodă până în 2025, cu obiectiv de punere în funcțiune ~2030-2031. Acestea ar adăuga ~1.400 MW capacitate fără emisii și ar acoperi o bună parte din necesarul viitor, contribuind la stabilitatea sistemului energetic. În paralel, implementarea proiectului de reactori modulari mici (SMR) – România fiind printre primele țări din Europa care să adopte această tehnologie, în cooperare cu parteneri din SUA. Planul pilot este instalarea unei centrale SMR (~6x77 MW) pe amplasamentul fostei termocentrale de la Doicești, cu orizont post-2028. Aceste proiecte vor beneficia și de finanțare internațională și know-how de la parteneri, dar necesită sprijin guvernamental constant.

• Întărirea rețelelor și a capacității de stocare: Realizarea investițiilor în rețelele de transport și distribuție de energie electrică pentru a elimina blocajele ce împiedică integrarea regenerabilelor. Transelectrica va implementa planul de dezvoltare a rețelei 2020-2029, inclusiv noi stații și linii (ex: Linia 400 kV Smârdan–Gutinaș pentru a conecta eolianul din Dobrogea, stațiile de interconexiune cu Moldova și Serbia etc.). Încurajarea dezvoltării de capacități de stocare: scheme de sprijin pentru baterii la scară de utilitate și pompaj hidro (reactivarea proiectului Tarnița-Lăpuștești sau alternative similare). Obiectiv: cel puțin 500 MW capacitate de stocare până în 2030 (față de nivelul neglijabil de azi).

• Eficiență energetică și reducerea consumului: Continuarea programelor de reabilitare termică a clădirilor publice și rezidențiale – prin PNRR se finanțează deja ~4.3 milioane mp de clădiri renovate energetic (unele cu consolidare seismică inclusiv), dar e nevoie de extindere. Adoptarea unor standarde de performanță energetică mai stricte pentru clădiri noi din 2025. Stimulente (credite fiscale, scheme “Casa Eficientă Energetic”) pentru izolarea termică a locuințelor și instalarea de panouri solare/fotovoltaice pe acoperiș (sprijin pentru prosumatori, tendință deja încurajată – peste 77.000 prosumatori în 2023, capacitate ~973 MW). În industrie, implementarea de audituri energetice obligatorii pentru marile consumatoare și finanțarea investițiilor în eficientizare (de ex. înlocuirea echipamentelor vechi). Astfel, nu doar producția, ci și consumul responsabil va contribui la securitate – în 2023 deja s-a observat o scădere a consumului de electricitate cu 7.5% în primele 5 luni, semn al eficientizării și economisirii.

• Tranziție justă în regiunile carbonifere: Implementarea Planurilor Teritoriale de Tranziție Justă (PTTJ) pentru Valea Jiului și Oltenia, finanțate prin Fondul pentru Tranziție Justă al UE. Oferirea de reconversie profesională minerilor și angajaților din termocentrale pe cărbune, dezvoltarea de activități alternative (de ex. producție de panouri fotovoltaice, turism, servicii) în acele zone. În paralel, menținerea în rezervă strategică a unor capacități pe cărbune până la asigurarea noilor surse (cum permite legislația de siguranță energetică), dar fără a compromite ținta finală de eliminare a cărbunelui până în 2032.

• Dezvoltarea pieței gazelor și a interconectărilor: Finalizarea interconectării rețelei de gaze cu Republica Moldova (gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău funcțional la capacitate) pentru a asigura și securitatea energetică a Chișinăului, consolidând rolul României de furnizor regional. Creșterea capacității de export către Ungaria prin conducta BRUA și posibil, pe viitor, o conexiune spre Ucraina (când situația va permite reconstrucția). Diversificarea surselor de gaze importate prin facilitarea accesului la LNG (gaz natural lichefiat) via viitoarea terminale în Grecia sau Polonia, dacă va fi nevoie, astfel încât România să fie integrată în rețeaua europeană în ambele sensuri.

• Hidrogen și noi tehnologii: Elaborarea și implementarea strategiei naționale pentru hidrogen, cu identificarea de proiecte pilot de producție a hidrogenului verde (folosind surplusul din regenerabile) și utilizare în industrie/transporturi. Atragerea de fonduri europene (Important Projects of Common European Interest – IPCEI) pentru dezvoltarea ecosistemului hidrogenului. Monitorizarea evoluțiilor în stocarea de energie, rețele inteligente, reactoare avansate etc., și pregătirea terenului pentru adoptarea lor când devin fezabile.

• Protecția consumatorilor vulnerabili: Implementarea Legii consumatorului vulnerabil cu alocarea bugetară necesară, astfel încât gospodăriile cu venituri mici să primească subvenții țintite pentru încălzire și electricitate. Continuarea programelor de instalare de panouri fotovoltaice pentru gospodăriile izolate și a celor de înlocuire a becurilor și electrocasnicelor vechi cu unele eficiente (programul Rabla pentru becuri/electrocasnice). Prin eficiență și sprijin dedicat, nimeni nu trebuie lăsat în urmă în tranziția energetică.

Securitate națională și apărare

Context și provocări. Mediul de securitate al României s-a deteriorat semnificativ în urma agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, țară vecină. România se găsește pe flancul estic al NATO, având o frontieră de ~600 km cu Ucraina și ~700 km cu Republica Moldova (țară vulnerabilă la presiunea rusă). Populația României a reacționat cu solidaritate față de Ucraina și sprijin majoritar pentru apartenența la NATO și UE (românii erau printre cei mai pro-occidentali din Europa chiar și înainte de război). Războiul a generat însă riscuri de securitate directe: amenințări la Marea Neagră (mine marine ajunse în apele teritoriale, drone căzute lângă graniță), atacuri în imediata apropiere a frontierei (porturile ucrainene de pe Dunăre) și un climat regional tensionat. Ca răspuns, NATO a consolidat prezența militară în România – a fost înființat un Battle Group aliat, cu trupe dislocate de aliați (Franța conduce grupul, alți aliați contribuie), pe lângă structurile NATO deja existente (Brigada Multinațională Sud-Est la Craiova, sistemul antirachetă Aegis Ashore la Deveselu etc.). România însăși a decis creșterea cheltuielilor militare la 2.5% din PIB începând cu 2023, depășind angajamentul minim de 2%. Totuși, s-au evidențiat provocări în absorbția fondurilor de apărare: din cauza problemelor de achiziție și management, armata nu a reușit să cheltuiască toți banii alocați (doar ~1.75% din PIB cheltuiți efectiv în 2022). Multe programe majore de înzestrare trenează sau au întârzieri (ex: dotarea cu transportoare blindate întârziată, achiziția de corvete amânată). O altă provocare ține de industria națională de apărare, care are capacități reduse și tehnologii vechi; dependența de importuri e mare. În domeniul securității naționale interne, România trebuie să gestioneze amenințări hibride (dezinformare, atacuri cibernetice – unele vizând infrastructuri naționale, cum a fost cazul unor atacuri cibernetice atribuite grupurilor pro-ruse), spionaj, crimă organizată transfrontalieră. Obiectivul strategic general este asigurarea integrității teritoriale, protecția cetățenilor și contribuția la securitatea aliată, într-un mod adaptat noilor realități.

Obiective strategice (securitate și apărare):

• Creșterea capacității de apărare a României la standarde NATO, prin forțe armate bine echipate, instruite și pregătite de descurajare și apărare împotriva oricărei agresiuni. Asigurarea capacității de a apăra teritoriul național până la intervenția aliată conform Art.5 NATO.

• Îndeplinirea angajamentelor față de NATO și UE: menținerea contribuției la efortul colectiv de apărare (cheltuieli de cel puțin 2% din PIB sau mai mult, participarea la structurile și misiunile NATO), precum și dezvoltarea capacităților în acord cu cerințele Planului de Apărare al NATO pentru zona noastră. De asemenea, implicarea în inițiativele europene de securitate (PESCO, Fondul European de Apărare) pentru a spori interoperabilitatea și a beneficia de dezvoltări tehnologice comune.

• Răspuns la amenințările hibride și neconvenționale: creșterea rezilienței naționale la atacuri cibernetice, campanii de dezinformare, ingerințe externe în treburile interne. Protejarea infrastructurii critice (rețele energetice, IT&C, transport) și a proceselor democratice (alegeri, viața publică) de actori ostili.

• Securitatea frontierelor și gestionarea migrației: menținerea securității la granițele externe ale UE (frontiera cu Ucraina și Moldova), atât pentru a preveni traficul ilegal cât și pentru a gestiona umanitar fluxurile de refugiați (România a primit peste 2 milioane de refugiați ucraineni în tranzit, dintre care ~100 de mii au rămas). De asemenea, atingerea tuturor standardelor pentru aderarea la Spațiul Schengen.

• Dezvoltarea industriei de apărare și a autonomiei tehnologice: revitalizarea companiilor naționale de apărare prin transfer de tehnologie și cooperare internațională, astfel încât o parte mai mare din echipamentele militare să fie produse sau întreținute în țară. Acest lucru sporește securitatea aprovizionării în caz de conflict prelungit și aduce beneficii economice.

• Creșterea culturii de securitate și a rezilienței societale: educarea publicului cu privire la comportamentul în situații de criză (inclusiv atacuri sau dezastre), promovarea valorilor euro-atlantice și contracararea propagandei ostile, astfel încât societatea să rămână unită și solidară în fața amenințărilor.

Măsuri cheie:

• Buget sustenabil și eficient pentru apărare: Menținerea bugetului de apărare la minim 2.5% din PIB pentru următorul deceniu, cu posibilitatea ajustării la nevoie. Important este ca alocările să fie folosite pe deplin și eficient: se va reforma procesul de achiziții militare, profesionalizând Direcția de armamente din MApN și evitând procedurile inutile care au dus la necheltuirea fondurilor. Se vor stabili priorități clare de înzestrare și calendare, cu raportare periodică în CSAT a progresului.

• Implementarea programelor majore de înzestrare („Armata 2040”): Accelerarea achiziției sistemelor deja planificate: completarea dotării cu transportoare blindate 8x8 (Pirahna V) – contractul va fi deblocat și extins dacă e necesar, în paralel cu demararea achiziției de vehicule blindate 4x4 pentru mobilitate ridicată. Dotarea cu tancuri moderne: înlocuirea treptată a tancurilor T-55 și TR-85 vechi (țintă ~250 de tancuri moderne – de ex. Abrams sau Leopard, cum deja s-au comandat 54 Abrams second-hand). Sistemele de apărare aeriană cu bătaie scurtă/medie: finalizarea procedurii de achiziție (relansată după suspendare) pentru sisteme SHORAD/VSHORAD, complementare cu Patriot (pe care România le-a achiziționat deja pentru rază lungă). Continuarea dotării cu avioane de luptă: după integrarea completă a celor 32 de F-16 suplimentare, planificarea trecerii la avioane de generația a V-a (F-35) în a doua parte a deceniului, conform deciziilor CSAT. În domeniul naval, deblocarea contractului pentru corvete multifuncționale și modernizarea fregatelor existente – forța navală este crucială la Marea Neagră. Realizarea unei capabilități de luptă cu drone atât pe partea de achiziție a dronelor de atac/reconstrucție, cât și a mijloacelor anti-dronă, lecție din conflictul din Ucraina.

• Forțe armate pregătite și instruite: Creșterea numărului de exerciții militare comune cu aliații pe teritoriul național, în special în regiunea Mării Negre și la granița de est, pentru a asigura o descurajare credibilă. Investiții în poligoane și centre de antrenament moderne (inclusiv un centru de simulare pentru război hibrid/cibernetic). Continuarea creșterii forței de rezervă prin programe de rezerviști voluntari și cooperare cu populația în caz de nevoie.

• Capacitate de apărare teritorială și reziliență civilă: Reactualizarea planurilor de apărare teritorială și implicarea autorităților locale în pregătiri (ex: planuri de evacuare, protecția civililor, stocuri de urgență – în conexiune cu secțiunea de gestionare a crizelor). Amplasarea de sisteme de apărare aeriană și antirachetă suplimentare în partea de est și la Dunăre, pentru protejarea teritoriului de eventuale incidente (în cooperare cu NATO).

• Întărirea capacității de cyber-securitate: Crearea unui Comandament Cyber în cadrul apărării (dacă nu există deja) cu responsabilități clare în protejarea rețelelor militare și guvernamentale. Investiții în recrutarea și pregătirea de specialiști IT în domeniul militar. Colaborare strânsă cu SRI/Centrul Cyberint și cu partenerii NATO pentru schimb de informații privind amenințările cibernetice. Simulări și exerciții periodice de reacție la atacuri cibernetice majore asupra infrastructurii critice.

• Combaterea dezinformării și propagandei ostile: Înființarea unui centru național (inter-instituțional) de analiză și contracarare a dezinformării, care să monitorizeze campaniile ostile (în special cele care vizează subminarea încrederii publice în UE/NATO) și să coordoneze reacțiile (demontarea rapidă a știrilor false prin comunicate, educarea populației să recunoască propaganda). Implicarea societății civile și a experților în comunicare în acest efort.

• Protecția frontierelor și migrație: Continuarea dotării Poliției de Frontieră cu echipamente moderne (sisteme de supraveghere cu termoviziune, drone, mijloace navale pe Dunăre și Marea Neagră). Consolidarea cooperării cu Frontex și statele vecine pentru a împiedica traficul (de persoane, arme, contrabandă) – aspect important și pentru securitatea internă. Efort diplomatic susținut pentru aderarea la Schengen, subliniind pregătirea tehnică a României și colaborarea excelentă în managementul frontierei externe. În paralel, pregătirea de planuri pentru fluxuri mari de refugiați în caz de agravare a situației regionale, asigurând condiții umanitare (așa cum România deja a oferit refugiaților ucraineni, cu sprijinul UE).

• Industria de apărare: Parteneriate internaționale pentru producție locală de echipamente – de exemplu, fabricația parțială a transportoarelor blindate în uzine din România (Moreni), asamblarea de camioane militare (la Automecanica Mediaș, cum s-a reluat), producția de muniție calibrul NATO la Plopeni/Bacău etc. Colaborarea cu state precum Polonia și Coreea de Sud – exemplu: negocieri pentru achiziția de obuziere K9 sud-coreene și rachete cu rază medie (Chunmoo), cu posibila implicare a industriei locale. Modernizarea fabricilor prin investiții (inclusiv fonduri PNRR pentru securitate?), atragerea de ingineri tineri către acest sector prin programe dedicate. Scopul este ca o parte cât mai mare din banii de înzestrare să rămână în economia internă, crescând și autonomia țării în situație de conflict.

• Cooperare internațională: Continuarea participării României la misiuni și operații externe sub egida NATO, UE sau ONU, pentru a contribui la stabilitatea regională (Balcanii de Vest, Marea Mediterană) și a câștiga experiență. Întărirea cooperării cu statele de pe Flancul Estic (formatul B9, Inițiativa celor Trei Mări) și mai ales parteneriatul strategic cu Polonia, pentru o voce unitară în NATO. Menținerea relației strânse cu SUA (partenerul strategic principal) în domeniul securității – inclusiv găzduirea de rotații ale forțelor americane, implementarea deciziilor de la summit-urile NATO privind postura întărită.

• Securitatea internă și ordinea publică: (Complementar apărării, se menționează aici) Continuarea eforturilor de combatere a crimei organizate, corupției și terorismului prin instituțiile specializate (Poliție, DIICOT, SRI etc.). Îmbunătățirea dotării și pregătirii forțelor de ordine pentru gestionarea manifestațiilor și situațiilor de urgență, într-un mod care respectă drepturile cetățenești dar asigură și fermitatea legii.

Digitalizare și societatea informațională

Context și provocări. Digitalizarea este un motor transversal al modernizării, cu efecte în economie, administrație, educație și calitatea vieții. România are atuuri precum o infrastructură de internet fix foarte bună în zonele urbane (viteze printre cele mai mari din lume datorită rețelelor de fibră optică) și un sector IT dinamic (aprox. 6-7% din PIB, cu numeroși specialiști și exporturi de servicii IT). Cu toate acestea, țara se situează pe ultimele locuri în Indicele Economiei și Societății Digitale (DESI) al UE, din cauza nivelului scăzut de competențe digitale în populație și a întârzierilor în digitalizarea serviciilor publice. Doar o mică parte din cetățeni interacționează online cu administrația, majoritatea serviciilor guvernamentale fiind încă pe hârtie sau portaluri neintegrate. PNRR a demarat reforme importante, precum crearea Cloud-ului guvernamental și a cadrului legal pentru interoperabilitatea bazelor de date publice, dar implementarea trebuie urmărită strâns. Mediul privat, mai ales IMM-urile, are un grad redus de digitalizare (adopție scăzută a comerțului electronic, a soluțiilor IT de gestiune etc.), ceea ce le scade competitivitatea. În același timp, alfabetizarea digitală a populației e deficitară – mulți cetățeni (mai ales vârstnici sau din mediul rural) nu dețin competențe de bază, generând un risc de excluziune în era digitală. Securitatea cibernetica devine tot mai importantă pe fondul digitalizării accelerate, iar România trebuie să își protejeze infrastructurile informatice. Obiectivul general este de a folosi digitalizarea ca pe un catalizator pentru eficiență economică și administrativă, inovație și transparență, aliniind România la evoluțiile “Deceniului digital” al Europei.

Obiective strategice (digitalizare):

• Administratie digitală eficientă (e-guvernare): transformarea radicală a modului în care cetățenii și companiile interacționează cu statul, prin oferirea majorității serviciilor publice online, simplu de utilizat, până la orizont 2030. Obiectivul este ca România să ajungă cel puțin la media UE la capitolul servicii publice digitale (indicator DESI).

• Competențe digitale pentru toți: reducerea decalajului de competențe, astfel încât minimum 80% din populație să aibă competențe digitale de bază până în 2030 (obiectivul UE), față de ~28% în prezent. Acest lucru va permite participarea deplină a cetățenilor la economia digitală și la viața publică.

• Digitalizarea economiei și inovare: stimularea adoptării tehnologiilor digitale de către IMM-uri (țintă: cel puțin 75% dintre firmele mici și mijlocii să aibă un nivel de digitalizare de bază până în 2030, conform Busolei digitale UE). Creșterea ponderii comerțului electronic și a serviciilor IT autohtone. Dezvoltarea ecosistemului de start-up-uri tech inovatoare, astfel încât România să fie un hub regional de inovație.

• Infrastructură digitală și conectivitate extinsă: acces la internet broadband rapid pentru 100% din gospodării. Finalizarea implementării 5G la nivel național până în 2025 și explorarea tehnologiilor viitoare (6G) în deceniul următor.

• Securitate cibernetică sporită: protejarea rețelelor și serviciilor critice împotriva atacurilor cibernetice, prin atingerea unui nivel ridicat de conformitate cu standardele UE (NIS2) și educarea utilizatorilor privind siguranța online.

• Cultură a inovației digitale în sectorul public: utilizarea datelor (big data, AI) pentru politici publice mai bune, transparență prin date deschise și eficiență internă în instituții (reducerea birocrației interne).

Măsuri cheie:

• Implementarea Cloud-ului Guvernamental și a interoperabilității: Proiectul de Cloud guvernamental (finanțat prin PNRR) trebuie finalizat la termen – acesta va oferi infrastructura comună pe care instituțiile își vor muta bazele de date și aplicațiile, în condiții de securitate ridicată. În paralel, aplicarea Legii interoperabilității astfel încât bazele de date ale diferitelor instituții să comunice. Exemplu: legarea Registrului Comerțului, ANAF, Evidența Populației, CNAS, astfel încât cetățeanul să nu mai fie nevoit să depună același document la multiple ghișee.

• Lansarea identității digitale naționale: Introducerea pentru cetățeni a unui mecanism unic de autentificare digitală (ID digital), echivalent al cărții de identitate în online, pentru accesul la servicii publice. Aceasta, împreună cu semnătura electronică extinsă gratuită pentru fiecare cetățean, va permite depunerea online cu valoare legală a cererilor, formularelor etc.

• Digitalizarea serviciilor publice: Transformarea celor mai folosite 20 de servicii publice (plata taxelor și impozitelor, înmatriculări auto, eliberare documente personale, depunere declarații fiscale, solicitare prestații sociale etc.) într-o formă integral online până în 2026. Crearea unui portal unic integrat (un fel de „ghișeu digital” național) unde cetățenii și firmele să-și poată gestiona relația cu statul. Eliminarea treptată a cerinței de a prezenta copii fizice după acte emise de alte instituții – acestea vor verifica electronic informațiile necesare.

• Investiții în competențe digitale: Implementarea unui program național de alfabetizare digitală pentru populație, folosind rețeaua de biblioteci, școli și primării. Cursuri gratuite de competențe digitale de bază pentru adulți, certificate, cu prioritate pentru șomerii și persoanele din mediul rural (finanțare prin Programul Educație și Ocupare - FSE+). În educație, introducerea informaticii și TIC de la vârste mai fragede și formarea profesorilor în pedagogii digitale.

• Sprijinirea digitalizării IMM-urilor: Operaționalizarea schemei de vouchere de digitalizare (din PNRR și fonduri structurale) prin care firmele mici pot achiziționa echipamente IT, software de gestiune, site-uri de e-commerce etc. Țintirea a peste 20.000 de IMM-uri care să beneficieze de astfel de sprijin, conform obiectivelor programelor UE. Promovarea exemplelor de succes și a beneficiilor automatizării proceselor, pentru a încuraja adopția.

• Dezvoltarea ecosistemului de startup și inovare: Crearea de hub-uri digitale regionale (în centre universitare) unde startup-urile tech să aibă acces la mentorat, finanțare și spații de coworking. Atragerea fondurilor de investiții și venture capital în România prin facilități fiscale și promovare. Continuarea programelor de tip Innovation Labs, accelerator de business, și extinderea lor în mai multe orașe. Statul poate co-investi (prin Fondul de Capital de Risc al PNRR sau alte instrumente) alături de investitori privați în startup-uri cu potențial, împărțind riscul și câștigul.

• Extinderea conectivității broadband și 5G: Realizarea proiectelor de conectare a „zonelor albe” – localități fără internet de mare viteză – prin programul național RO-NET și fonduri europene, astfel încât 100% din populație să aibă acces la internet fix de cel puțin 100 Mbps. Finalizarea licitațiilor 5G pentru operatori și implementarea rețelelor cu acoperire națională până în 2025 (în PNRR există milestone pentru 5G). Asigurarea securității rețelelor 5G prin aplicarea rigorilor (excluderea furnizorilor cu risc, conform legii 5G adoptate).

• Îmbunătățirea serviciilor digitale în sănătate și educație: Dezvoltarea telemedicinei prin platforme securizate – de ex., consultații online decontate de CNAS pentru anumite servicii, monitorizarea de la distanță a pacienților cronici – pentru a crește accesul în zonele rurale. În educație, dezvoltarea unei biblioteci școlare digitale naționale cu resurse deschise, cataloage electronice în toate școlile, instrumente de e-learning care să completeze predarea tradițională.

• Securitate cibernetică: Implementarea noii Directive NIS2 a UE în legislația națională, impunând operatorilor de servicii esențiale standarde ridicate de securitate. Întărirea capacității DNSC (Directoratul Național de Securitate Cibernetică) prin personal și fonduri, pentru a coordona răspunsul la incidente și prevenția. Campanii de conștientizare adresate firmelor și instituțiilor despre importanța protecției datelor și a sistemelor (inclusiv exerciții de tip „red team/blue team”). Colaborare cu partenerii NATO și UE pentru schimb de informații despre amenințări cibernetice (CERT-RO conectat la rețeaua CERT europeană).

• Monitorizare și guvernanță a digitalizării: Înființarea unei Unități de implementare a Agendei Digitale la nivelul guvernului, cu rol de a urmări indicatorii țintă (DESI, etc.), a coordona ministerele în proiectele IT mari și a raporta trimestrial progresele. Aceasta pentru a evita fragmentarea responsabilităților care a afectat eforturile de e-guvernare în trecut. Transpunerea țintelor strategice în planuri anuale detaliate (de ex. ce servicii se digitalizează în fiecare an, ce investiții se fac, ce acte normative sunt necesare).

Mediu și schimbări climatice

Context și provocări. România, ca parte a Uniunii Europene, s-a angajat într-un parcurs de dezvoltare durabilă și de combatere a schimbărilor climatice. Obiectivul major este atingerea neutralității climatice până în 2050, cu o etapă intermediară de reducere a emisiilor nete cu 55% până în 2030 față de nivelul din 1990 (pachetul UE Fit for 55). România și-a stabilit chiar și ținte naționale ambițioase (reducea emisiilor cu 78% până în 2030 față de 1990, incluzând absorbanții naturali), profitând de faptul că și-a redus deja mult emisiile după 1990 prin reconversia industrială. Principalele surse de emisii actuale sunt sectorul energetic (producția de electricitate și încălzire, plus transporturile) și agricultura. Calitatea aerului este o problemă în marile orașe (București, Brașov, Iași etc.) din cauza traficului și a încălzirii rezidențiale pe combustibili solizi; România riscă infringement de la UE pentru poluarea aerului. Pădurile și biodiversitatea: România găzduiește unele dintre ultimele păduri virgine ale Europei și o biodiversitate bogată (Delta Dunării, Carpații cu specii mari de carnivore), însă tăierile ilegale de lemn și managementul forestier deficitar au dus la pierderi semnificative de păduri naturale. Gestionarea deșeurilor este un alt punct slab – rata de reciclare este foarte mică (~14% față de media UE ~47%), majoritatea deșeurilor ajung la gropi, unele neconforme (România are proceduri de infringement și pe deșeuri). Schimbările climatice amplifică fenomenele extreme: episoade de secetă severă (cum a fost în 2022, afectând agricultura), alternând cu inundații violente; de asemenea, există riscul deșertificării în sud. Tranziția energetică (discutată la secțiunea Energie) este strâns legată de obiectivele climatice: renunțarea la combustibili fosili și trecerea la regenerabile. România are mult de recuperat și pe partea de adaptare la schimbări climatice – infrastructura de apărare împotriva inundațiilor trebuie modernizată, sistemele de irigații reabilitate etc. Pe de altă parte, țara are un potențial enorm de a-și proteja capitalul natural și de a folosi fondurile europene (ex: prin PNRR se finanțează împăduriri pe 45.000 hectare, managementul pădurilor, infrastructură de management al apei). Integrarea considerentelor de mediu în toate politicile (transport, agricultură, energie) este esențială pentru un viitor sustenabil.

Obiective strategice (mediu și climă):

• Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră conform angajamentelor, fără a frâna creșterea economică: atingerea țintei de -55% emisii GES până în 2030 și net zero în 2050, prin măsuri cost-eficiente și asigurând o tranziție justă. România trebuie să devină un lider regional în energie curată și un exemplu de decuplare a creșterii economice de emisii.

• Îmbunătățirea calității mediului pentru cetățeni: aer curat în orașe (încadrarea în limitele UE pentru PM2.5, NO2 etc.), ape curate (toate aglomerările urbane cu stații de epurare funcționale), orașe mai verzi și mai puțin zgomotoase. Reducerea poluării aerului și a apei va avea efect direct asupra sănătății populației.

• Protecția și refacerea naturii și pădurilor: stoparea defrișărilor ilegale și creșterea suprafeței împădurite de la ~29% spre 32% din teritoriul țării în următorii 10 ani. Conservarea biodiversității prin extinderea ariilor protejate, implementarea strategiei UE pentru biodiversitate (protejat 30% din suprafața țării, 10% strict protejat).

• Tranziția spre economia circulară: reducerea risipei și creșterea semnificativă a ratei de reciclare a deșeurilor (țintă națională de 50% reciclare deșeuri municipale până în 2025, 55% până în 2030, conform obiectivelor UE). Dezvoltarea infrastructurii de colectare separată și reciclare, astfel încât depozitarea la gropi să scadă drastic (sub 10% în 2030).

• Adaptarea la schimbările climatice: creșterea rezilienței la secetă (sisteme de irigații, managementul apei), la inundații (diguri, retenție naturală), la valuri de căldură (planuri pentru orașe). Integrarea adaptării în planificarea locală și sectorială pentru a minimiza pierderile economice și de vieți omenești.

• Conștientizare și educație ecologică: formarea unei culturi a sustenabilității în rândul populației, care să sprijine politicile verzi (de la colectare selectivă la acceptarea proiectelor regenerabile). Cetățenii informați și implicați sunt esențiali pentru succesul pe termen lung.

Măsuri cheie:

• Implementarea ambițioasă a politicilor climatice (Fit for 55): Actualizarea Planului Național Integrat Energie-Schimbări Climatice (PNIESC) conform noilor ținte UE și implementarea sa strictă. Introducerea treptată a unui preț al carbonului (ETS extins sau taxare) în sectoarele care nu sunt în schema EU-ETS, astfel încât semnalele de preț să favorizeze tehnologiile curate. Folosirea fondurilor din Schema EU-ETS și din Fondul de Modernizare pentru proiecte verzi (renovare clădiri, transport electric, regenerabile – conexiune cu secțiunea Energie).

• Mobilitate verde: Stimularea transportului sustenabil – extinderea rețelei de stații de încărcare pentru vehicule electrice (prin PNRR se finanțează ~18.000 de puncte de încărcare, acestea trebuie implementate rapid). Menținerea programelor Rabla Clasic și Plus pentru înnoirea parcului auto, cu orientare tot mai mare spre vehicule electrice și hibride. Dezvoltarea infrastructurii pentru biciclete și transport public în orașe (metrou, tren metropolitan, autobuze electrice – cum s-a detaliat la infrastructură). Luarea unor măsuri în orașele mari pentru a reduce traficul auto în centru (zone cu emisii scăzute).

• Împăduriri și protejarea pădurilor: Implementarea țintelor de împădurire din PNRR (cel puțin 45.000 ha noi păduri până în 2026) și continuarea acestui program și după 2026 cu buget național și fonduri UE. Prioritate la împădurire vor avea terenurile degradate, zonele cu risc deșertificare (sudul țării) și crearea de perdele forestiere de-a lungul autostrăzilor și împrejurul orașelor (ameliorarea calității aerului). Îmbunătățirea supravegherii silvice cu ajutorul tehnologiei: extinderea sistemului SUMAL 2.0, utilizarea imaginilor satelitare și a dronelor pentru a detecta rapid tăierile ilegale. Întărirea sancțiunilor penale pentru infracțiunile silvice și asigurarea aplicării lor (cooperare cu MAI și Parchete). Creșterea suprafețelor strict protejate unde exploatarea forestieră este interzisă, conform strategiei biodiversității (ex: protejarea integrală a pădurilor virgine și cvasivirgine inventariate).

• Gestionarea integrată a apelor: Investiții în sistemele de alimentare cu apă și canalizare prin POIM și PNRR pentru a atinge conformarea cu Directiva Apă Uzată (stații de epurare în toate orașele). Modernizarea și extinderea sistemelor de irigații pe minimum 2 milioane ha (prin Planul Național Strategic în agricultură și alte fonduri), cu criterii de eficiență (canale acoperite/sisteme de picurare pentru a reduce pierderile). Realizarea de lucrări gri și verzi pentru protecția împotriva inundațiilor: consolidarea digurilor pe cursurile marilor râuri unde se justifica, dar și renaturarea luncilor în zone unde e posibil pentru atenuarea viiturilor. Programe de refacere a perdelelor forestiere riverane și a zonelor umede care acționează ca bureți naturali.

• Managementul deșeurilor și economia circulară: Revizuirea planurilor județene de gestionare a deșeurilor pentru a accelera construcția de instalații de sortare, compostare și reciclare. Accesarea fondurilor UE 2021-2027 (Programul Dezvoltare Durabilă) pentru a înființa o rețea națională de centre de reciclare și de valorificare energetică a deșeurilor nereciclabile (incineratoare cu recuperare de energie, dar dimensionate corespunzător, evitând supra-capacitatea). Introducerea sistemului garanție-returnare pentru ambalaje (SGR) până în 2024, astfel încât sticlele, dozele și PET-urile să fie colectate aproape integral și reciclate. Stimulente economice pentru autoritățile locale care ating țintele de reciclare (de ex., reducerea contribuției la Fondul de Mediu) și penalități pentru cele care rămân în urmă. Încurajarea eco-designului și a prevenirii generării de deșeuri: campanii anti-risipă alimentară, promovarea produselor vrac și a ambalajelor reutilizabile.

• Calitatea aerului: Implementarea planurilor integrate de calitate a aerului în aglomerările urbane – de la măsuri pe transport (discutate) la înlocuirea sistemelor de încălzire poluante. Extinderea programului „Casa Verde” pentru instalarea de panouri fotovoltaice și pompe de căldură la nivel rezidențial, reducând folosirea sobelor pe lemn/ cărbune care poluează local. Montarea de filtre la instalațiile industriale rămase poluante și monitorizarea strictă a acestora (sisteme automate de monitorizare conectate la Garda de Mediu). Creșterea spațiilor verzi urbane (plantări de arbori urbani, mini-parcuri) pentru a ajuta la filtrarea aerului și moderarea temperaturilor.

• Orașe durabile și reziliente: Încurajarea orașelor să adopte strategii de dezvoltare verde – mobilitate, eficiență energetică, clădiri verzi. Posibilitatea de finanțare prin programe ca Mission UE privind orașele neutre climatic până în 2030 (Cluj și București sunt candidate). Partajarea bunelor practici între municipii pentru extinderea soluțiilor smart city (iluminat eficient, managementul traficului, monitorizarea mediului).

• Educație și conștientizare ecologică: Introducerea treptată în școli a educației de mediu drept materie sau modul integrat, astfel încât tânăra generație să crească cu valori pro-mediu. Campanii publice (TV, social media) de conștientizare a publicului privind importanța reciclării, economisirii resurselor, protejării naturii. Implicarea societății civile și a mediului de afaceri în parteneriate – de ex. acțiuni de împădurire cu voluntari, programe de responsabilitate socială corporativă axate pe mediu.

• Implementarea pachetului legislativ european: Transpunerea rapidă a noilor regulamente/politici din Green Deal (ex: pachetul economie circulară, strategia de la fermă la consumator, etc.) și valorificarea fondurilor aferente (ex: Fondul pentru Tranziție Justă, posibilul viitor Fond Social pentru Climă care să ajute populația vulnerabilă). România va urmări să își îndeplinească țintele pentru a evita penalizări și, mai important, pentru a asigura o dezvoltare durabilă ce protejează patrimoniul natural pentru generațiile viitoare.

Gestionarea crizelor și reziliența națională

Context și provocări. Ultimii ani au demonstrat necesitatea unei capacități robuste de gestionare a crizelor: pandemia COVID-19, criza refugiaților ucraineni, criza energetică, evenimente meteo extreme. De asemenea, situația din Turcia (cutremurul devastator din 2023) a reamintit vulnerabilitatea României la seisme majore. Țara noastră trebuie să fie pregătită atât pentru crize anticipate (ex: o nouă pandemie, un blackout energetic, un cutremur în Vrancea, inundații extreme), cât și pentru crize neprevăzute sau hibride (atac cibernetic masiv, incident chimic, flux masiv de migranți din afara Europei). Analizele evidențiază că un punct slab este coordonarea și planificarea pre-criză: înainte de pandemia COVID, planurile de pandemie erau învechite, stocurile de urgență insuficiente, iar campaniile de informare neadecvate – rezultatul a fost o rată mare de mortalitate și o rata de vaccinare foarte scăzută ulterior. În ce privește cutremurele, deși există legislație pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic, ritmul este lent și multe clădiri (mai ales în București) rămân periculos de vulnerabile. România dispune de structuri pentru situații de urgență (DSU – Departamentul pentru Situații de Urgență coordonat de IGSU, Comitetul Național pentru Situații de Urgență) care au gestionat onorabil unele crize (de ex. reacția inițială la refugiații ucraineni a fost bine organizată împreună cu societatea civilă). Cu toate acestea, este nevoie de îmbunătățirea capacității de reacție rapidă, de claritate în lanțurile de comandă și de resurse pregătite din timp. Reziliența societății în ansamblu (capacitatea de a absorbi șocuri) depinde de planificarea multisectorială – de exemplu, rezerva de stat (rezerve de alimente, combustibili, materiale medicale), infrastructuri critice cu backup, educarea populației. Mai mult, cooperarea internațională este esențială: România trebuie să colaboreze strâns cu mecanismele UE (Mecanismul de Protecție Civilă al UE) și NATO pentru asistență reciprocă în situații de urgență.

Obiective strategice (gestionarea crizelor):

• Capacitate de răspuns rapid și coordonat la orice tip de urgență civilă sau militară: asigurarea unor proceduri clare și a unui centru de comandă integrat care să poată activa în primele ore ale unei crize, mobilizând eficient toate resursele necesare.

• Întărirea rezilienței infrastructurilor critice: energie, transport, comunicații, sănătate – acestea trebuie să aibă planuri de continuitate operațională (backup) și protecție sporită împotriva incidentelor (atât dezastre naturale, cât și atacuri).

• Pregătirea populației și a comunităților: cetățenii informați despre cum să reacționeze în caz de cutremur, inundație, atac etc., localități care își cunosc riscurile și au planuri locale de intervenție. Obiectiv: minimizarea victimelor și a pagubelor prin prevenție și educație.

• Răspuns flexibil la crize sanitare: învățând din COVID-19, sistemul de sănătate trebuie să poată crește capacitatea (paturi ATI, personal) în situații de vârf epidemic și să poată implementa rapid campanii de vaccinare sau măsuri de sănătate publică.

• Coordonare internațională eficientă: integrarea în rețelele europene de protecție civilă astfel încât România să poată atât primi, cât și oferi ajutor peste granițe (cum a trimis echipe de salvare la cutremurul din Turcia sau a primit echipamente medicale prin mecanismul UE).

• Îmbunătățirea managementului crizelor economico-sociale: capacitatea guvernului de a interveni prompt în sprijinul populației și economiei în caz de șocuri (de exemplu plafonarea prețurilor la energie în 2022, scheme de șomaj tehnic în pandemie etc.), menținând totodată stabilitatea financiară.

Măsuri cheie:

• Crearea unui Centru Național de Coordonare a Crizelor: o structură permanentă, sub egida DSU/MAI sau direct la nivelul Guvernului, dotată cu tehnologie de monitorizare și comunicare 24/7, care în caz de criză majoră devine centrul de comandă. Acolo să se poată reuni imediat celula de criză cu reprezentanți din toate instituțiile (apărare, interne, sănătate, energie etc., după tipul crizei). Acest centru ar menține hărți actualizate de riscuri, contacte, proceduri, fiind creierul logistic al țării în urgențe.

• Plan național actualizat pentru fiecare risc major: revizuirea și actualizarea planurilor de urgență pentru pandemii, cutremure, inundații, accidente nucleare (avem Cernavodă, deci e necesar), etc. Asigurarea că aceste planuri includ responsabilități clare pentru fiecare instituție și protocol de comunicare publică. De exemplu, planul de cutremur pentru București să prevadă exact locuri de tabere pentru sinistrați, rute de evacuare, lista clădirilor critice de verificat etc.

• Consolidarea clădirilor cu risc seismic: Accelerea programului de consolidare seismică prin fonduri dedicate (inclusiv utilizarea fondurilor din PNRR și a unui eventual împrumut BEI). Stabilirea ca obiectiv ca toate clădirile publice esențiale (școli, spitale, clădiri administrative) încadrate în clasa RS I să fie consolidate sau relocate în clădiri sigure până în 2030. Pentru clădirile de locuințe, oferirea de stimulente proprietarilor (ex: compensarea temporară a costurilor de relocare pe durata lucrărilor, credite garantate de stat pentru consolidare). Recentul program guvernamental de creștere a gradului de siguranță seismică va fi extins și accelerat. Aceasta este o investiție preventivă critică – un cutremur major neabordat preventiv ar produce pierderi umane și economice incomensurabile.

• Îmbunătățirea sistemului medical de urgență: DSU și rețeaua SMURD vor fi dotate suplimentar cu echipamente (de ex. spital mobil de campanie, unități mobile de terapie intensivă – unele achiziționate în pandemie trebuie întreținute și pregătite). Crearea unui stoc strategic național de medicamente esențiale și echipamente (de la antivirale/personal de protecție la materiale de prim ajutor pentru dezastre), administrat de Administrația Rezervelor de Stat în colaborare cu MS. Asigurarea rotației acestor stocuri pentru a nu expira, eventual prin acorduri cu producătorii.

• Rezerve strategice și lanțuri de aprovizionare: Diversificarea surselor și menținerea unei rezerve de stat adecvate nu doar la medicamente, ci și la alimente de bază (grâu, porumb) și combustibili, pentru a putea acoperi necesarul pe câteva luni în caz de criză (fie ea blocarea importurilor sau dezastru natural). Modernizarea cadrului legal al rezervelor de stat pentru a fi mai flexibil (posibilitatea de a cumpăra rapid de pe piețe internaționale când apar semne de penurie).

• Sisteme de alertare și informare a populației: Perfecționarea sistemului RO-ALERT (mesaje de urgență pe telefon) și extinderea lui, combinată cu utilizarea sirenelor tradiționale acolo unde se pretează (pentru inundații fulger, de exemplu, în zone fără semnal mobil). Crearea unei aplicații mobile unice de informare în situații de urgență, prin care cetățenii să poată primi instrucțiuni detaliate și să semnaleze la rândul lor situații (crowdsourcing de informații).

• Exerciții de simulare periodice: Organizarea anuală de exerciții naționale de protecție civilă pe diferite scenarii (cutremur major, atac cibernetic asupra rețelei electrice, accident industrial chimic etc.). Aceste exerciții să implice autorități locale, populație, armata, și să fie evaluate independent, cu lecții învățate integrate apoi în planuri. De exemplu, un exercițiu “Seism 2026” la București, un exercițiu de poluare chimică pe Dunăre, etc., după modelul celor făcute de alte state.

• Colaborare europeană: Continuarea participării active la Mecanismul de Protecție Civilă al UE – România va menține și va dezvolta module de intervenție pregătite pentru a fi trimise în afară (echipe de căutare-salvare urbană, pompieri de pădure, echipe medicale de urgență), astfel câștigând experiență. Totodată, va utiliza acest mecanism pentru a solicita rapid ajutor la nevoie (cum a făcut în pandemie pentru vaccinuri/echipamente). Implicarea în inițiative regionale de pregătire (ex: simulări la nivel NATO pentru incidente chimice sau biologice).

• Protecție socială în crize: Asigurarea unor mecanisme de sprijin rapid pentru populația afectată economic de crize – de exemplu, un cadru de șomaj tehnic/subvenționarea programului redus de muncă care să poată fi activat automat în caz de lockdown sau alt șoc. Crearea unui fond de urgență pentru IMM-uri afectate de dezastre (sprijin direct pentru reconstrucție sau reluarea activității). Aceste măsuri asigură că țesutul economic și social rezistă mai bine și se recuperează mai repede post-criză.

• Combaterea dezinformării și menținerea calmului public: În perioade de criză, comunicarea oficială coerentă și transparentă este vitală pentru a evita panica sau propagarea de zvonuri false. Se va institui procedura ca, la debutul oricărei situații de urgență majore, autoritățile să comunice frecvent către public starea lucrurilor și sfaturi practice. Totodată, centrul de analiză a dezinformării (menționat la Securitate) va fi activ, demontând rapid știrile false care pot apărea (de ex. cele care au alimentat ezitarea vaccinării).

În ansamblu, aceste măsuri vor crește considerabil capacitatea României de a rezista șocurilor de orice natură, protejând viețile cetățenilor și bunăstarea generală.

Coerența și implementarea planului strategic

Planul strategic prezentat acoperă multiple domenii, însă succesul depinde de modul în care aceste politici interacționează și se sprijină reciproc într-o viziune unitară. Este esențial de subliniat câteva principii de coerență și mecanisme de implementare transversală:

• Coordonare guvernamentală centralizată: Vom institui un mecanism de coordonare la nivelul prim-ministrului (de exemplu, un Consiliu pentru Planificare Strategică sau o unitate de tip „Delivery Unit” în subordinea Guvernului) care să monitorizeze realizarea obiectivelor din toate domeniile. Acest organism va urmări indicatorii-cheie stabiliți (ex: kilometri de autostradă construiți, reducerea abandonului școlar, capacități energetice instalate, indicele DESI etc.) și va identifica rapid derapajele, propunând corecții. O astfel de abordare integrată e necesară deoarece lipsa de coordonare între priorități și investiții a subminat în trecut capacitatea României de a-și atinge țintele și de a absorbi fonduri UE. Prin reuniuni periodice interministeriale și rapoarte de progres publice, se va asigura alinierea tuturor ministerelor la planul general.

• Alinierea strategiilor sectoriale: Fiecare minister de linie își va revizui strategiile proprii (educație, sănătate, energie etc.) astfel încât să fie congruente cu obiectivele acestui cadru național. De exemplu, strategia de educație va reflecta țintele de reducere a abandonului și creștere a competențelor digitale menționate aici; strategia de transport va prioritiza proiectele de infrastructură cheie; planul de acțiune pentru economie verde al Ministerului Mediului va detalia implementarea obiectivelor climatice ș.a.m.d. Toate aceste documente vor fi corelate temporal și financiar, evitând contradicțiile sau suprapunerile.

• Sinergii între politici: Măsurile au fost gândite complementar – de exemplu, digitalizarea administrației (secțiunea Digitalizare) sprijină lupta anticorupție și eficiența (Politică internă) precum și îmbunătățește mediul de afaceri (Economie). Investițiile în educație și sănătate duc la un capital uman mai sănătos și mai calificat, alimentând astfel creșterea economică și permițând o armată modernă cu soldați sănătoși și competenți. Dezvoltarea infrastructurii este o precondiție pentru atragerea de investiții și pentru capacitatea logistică de apărare. Tranziția la energie verde nu este doar un obiectiv de mediu, ci și unul de securitate (reducerea dependențelor) și economic (crearea de industrii noi). Acest plan recunoaște interdependențele: politicile nu vor fi implementate în “silo-uri”, ci în mod corelat, astfel încât progresul într-un sector să faciliteze progresul în altele.

• Folosirea eficientă a resurselor financiare: Implementarea planului se bazează în mare parte pe fondurile deja identificate (PNRR, fonduri structurale 2021-2027, buget național) și pe creșterea eficienței cheltuirii acestora. Prin buna guvernanță, se va evita risipirea fondurilor în proiecte neproductive sau necorelate. Fondurile europene vor fi absorbite țintit: de exemplu, reformele din PNRR sprijină concret multe obiective (justiție, digitalizare, transport, energie verde), iar complementaritatea lor cu fondurile de coeziune va fi asigurată. Se vor pregăti din timp proiecte mature pentru următorul cadru financiar multianual 2028-2034, astfel încât tranziția după PNRR să fie lină, fără întreruperea investițiilor. De asemenea, se va utiliza expertiza instituțiilor financiare internaționale (BEI, Banca Mondială) pentru cofinanțarea și managementul unor proiecte complexe.

• Transparență și responsabilizare: Implementarea planului strategic va fi însoțită de indicatori de monitorizare publici. Periodic (semestrial sau anual), Guvernul va prezenta un raport de progres către Parlament și cetățeni, indicând gradul de realizare a măsurilor și obiectivelor. În plus, o platformă online va afișa stadiul proiectelor majore (ex: km de drum finalizați, școli construite, MW instalați etc.), sporind transparența și permițând societății civile și mass-media să tragă la răspundere autoritățile în caz de întârzieri nejustificate. Această transparență va crea presiunea pozitivă necesară continuării reformelor, indiferent de schimbările politice.

• Implicarea stakeholderilor și consensul public: Pentru un orizont de peste 8 ani, e clar că vor exista cicluri electorale. De aceea, este crucial ca planul strategic să beneficieze de un larg consens. Guvernul va iniția consultări extinse cu toate partidele parlamentare, cu administrațiile locale, cu mediul de afaceri, sindicate și ONG-uri, pentru a discuta măsurile propuse și a obține susținerea lor. Ideal, unele aspecte cheie ar putea fi formalizate prin acorduri politice (așa cum s-a propus la Politică internă – un pact transpartinic pentru marile proiecte). Astfel, se reduce riscul ca o schimbare de guvernare să aducă abandonarea unor direcții strategice. Continuitatea și predictibilitatea sunt mesaje importante și pentru investitori și partenerii externi.

• Flexibilitate și adaptare: Planul este conceput cu contextul actual în minte, dar pe termen lung pot surveni schimbări (economice, tehnologice, geopolitice) neprevăzute. Mecanismele de implementare trebuie să fie suficient de flexibile pentru a adapta prioritățile dacă realitatea o impune. De exemplu, apariția unei noi tehnologii disruptive ar putea cere recalibrarea strategiei digitale; evoluții geopolitice neașteptate ar putea impune accent sporit pe apărare ș.a.m.d. Vom institui așadar un proces de revizuire la jumătatea perioadei: la fiecare 4 ani, planul strategic va fi evaluat și, dacă este cazul, ajustat printr-un proces formal (cu aprobarea Guvernului și informarea Parlamentului), în baza datelor și trendurilor actualizate.

• Legătura cu obiectivele europene și internaționale: Planul strategic al României va fi sincronizat cu Agendele globale – Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă (ODD) a ONU și obiectivele asumate prin acordurile de la nivelul UE (climă, digital, social). De altfel, multe măsuri de aici contribuie direct la ODD (educație de calitate, energie curată, muncă decenta și creștere economică, acțiune climatică etc.). Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă de pe lângă Guvern va urmări această corelare și va raporta progresul către organismele internaționale, evidențiind contribuția României la țintele comune.

În concluzie, implementarea cu succes a acestui plan strategic unitar va transforma structural România: o administrație curată și eficientă va permite investiții record în infrastructură, educație și sănătate; acestea, la rândul lor, vor spori competitivitatea economică și calitatea vieții, generând resurse pentru apărare și securitate; tranziția verde și digitală va fi motorul inovării și ne va alinia la viitorul Europei. Toate componentele planului se leagă într-o viziune coerentă de dezvoltare durabilă. Prin consecvență în aplicare, monitorizare atentă și adaptabilitate, România poate depăși obstacolele actuale și se poate înscrie ferm pe traiectoria unei țări europene prospere, sigure și reziliente, în beneficiul generațiilor de azi și de mâine.

Articol complementar: “Așa arată un cadru decizional coerent pentru guvernare și management național pentru România anului 2025”

(Acest articol este protejat de drepturile de autor. Orice preluare sau citare a conținutului trebuie să includă o referință clară către sursa originală.)