Planul militar al României pentru apărarea Porții Focșanilor

Simulare Complexă – Apărarea Zonei „Poarta Focșanilor”

Rezumat:

Ne-am concentrat pe zona „Poarta Focșanilor” deoarece este un coridor strategic vulnerabil în estul României și punct critic pe flancul estic NATO. Din cauza reliefului plat, această zonă este principala rută posibilă pentru o ofensivă terestră masivă (în special cu blindate) dinspre est (Rusia) către centrul României și Balcani. Pierderea acestei zone ar permite inamicului acces rapid spre București și obiective strategice interne, deci apărarea sa eficientă este crucială.

Ce conține simularea complexă prezentată?

Simularea descrie în detaliu un scenariu ipotetic în care România și NATO se pregătesc să respingă un atac rusesc asupra Porții Focșanilor. Conține următoarele elemente principale:

1. Context și justificare strategică:

   • Explică importanța strategică a zonei „Poarta Focșanilor”.

2. Analiza inițială (METT-TC și PMESII-PT):

   • Detaliază condițiile operaționale (misiune, inamic, teren, vreme, trupe proprii, civili, timp).

   • Include o evaluare amplă a factorilor politici, militari, economici, sociali, informaționali, infrastructură și mediul fizic.

3. Pregătirea informațiilor privind câmpul de luptă (IPB):

   • Definește terenul, avantajele și obstacolele.

   • Evaluarea detaliată a forțelor și tacticilor inamicului (armată rusă).

   • Identifică cursuri de acțiune (COA-uri) posibile ale inamicului.

4. Evaluarea riscurilor operaționale:

   • Prezintă riscurile majore (ex. colaps rapid, încercuire, atacuri chimice/nucleare, bruiaj comunicații) și planurile de mitigare.

5. Estimate-ul Comandantului (Combat Estimate):

   • Compară trei cursuri de acțiune proprii: apărare fixă, apărare elastică, contraatac preventiv.

   • Comandantul alege Apărarea în adâncime elastică (COA B) ca soluție optimă.

6. Jocul de război (Wargaming):

   • Simulare pe faze (0-48 ore): atac inițial, lupta pe Siret, retragerea organizată, stabilizarea frontului.

   • Testează și validează cursul de acțiune ales, identifică vulnerabilități și ajustări necesare.

7. Procesul de planificare operațională NATO (faze 1-7):

   • Detaliază toate etapele planificării operaționale NATO, incluzând analiza misiunii, dezvoltarea, compararea și selectarea cursului de acțiune, elaborarea planului final (OPORD) și aprobarea acestuia pentru execuție.

---

Situația Inițială și Contextul Strategic

Context geostrategic: Zona Poarta Focșanilor reprezintă un coridor terestru strategic în estul României, la granița de est a NATO. Este un teren relativ jos și plat, cu lățime ~80-85 km (vest-est) și adâncime ~60 km (nord-sud) în județele Vrancea, Galați, Buzău și Brăila . Acest coridor face legătura între arcul Munților Carpați la vest și fluviul Dunărea la sud-est, permițând accesul către interiorul României și spre Balcani. Terenul său favorizează deplasările rapide ale blindatelor și operațiile ofensive, manevrele fiind canalizate aproape obligatoriu prin acest spațiu (în afara lui, mișcarea marilor unități mecanizate este dificilă sau imposibilă). În consecință, Poarta Focșanilor este recunoscută drept unul dintre cele mai vulnerabile puncte strategice ale NATO pe flancul estic.

Hartă hipsometrică a zonei „Poarta Focșanilor”, evidențiind terenul jos (câmpia Siretului inferior) între Munții Carpați (stânga) și rețeaua hidrografică Prut-Siret-Dunăre (dreapta). Acest coridor oferă inamicului acces spre interiorul României, fiind de importanță strategică majoră.

Evoluție situație: În contextul tensiunilor regionale crescânde și al războiului din Ucraina, forțele rusești dislocate în proximitatea României (Crimeea, Marea Neagră, Transnistria și sudul Ucrainei) au atins niveluri de pregătire alarmante. Rusia a desfășurat capacități ofensive extinse în regiunea Mării Negre (inclusiv grupuri de arme întrunite, rachete balistice și trupe aeropurtate), transformând zona într-o platformă pentru proiectarea puterii militare spre vest . Serviciile de informații aliate indică o posibilă operație ofensivă rusă îndreptată spre sud-vest, vizând destabilizarea Ucrainei de sud și pătrunderea în teritoriul NATO. Un scenariu probabil implică un atac rapid dinspre est (prin sudul Ucrainei sau Republica Moldova) cu obiectivul de a străpunge apărarea României în zona Poarta Focșanilor și de a înainta către București și Dunărea de Jos.

Misiunea Forțelor Aliate: România, ca stat membru NATO de frontieră, se pregătește pentru apărarea teritoriului național conform Planurilor de Apărare ale Alianței revizuite în 2023 (adaptate noii amenințări ruse). La nivel politic, a fost invocat Articolul 5, iar NATO a pus în aplicare Procesul de Răspuns la Criză. O coaliție multinațională condusă de NATO este în curs de formare pentru a descuraja agresiunea. Până la sosirea forțelor principale aliate, forțele române dislocate în est (sprijinite de elemente NATO de înaintare) au misiunea să apere zona Poarta Focșanilor împotriva unui atac surpriză al forțelor ruse, pentru a împiedica pătrunderea inamicului spre interiorul țării și pentru a câștiga timp până la întărirea dispozitivului cu rezervele NATO.

Notă: Conform evaluărilor experților militari, fără sprijin prompt din partea Aliaților, această zonă strategică ar putea fi depășită de forțele ruse în mai puțin de 24 de ore . Lipsa infrastructurii rapide de transport afectează capacitatea NATO de a interveni la timp, făcând esențială întârzierea înaintării inamicului de către forțele inițiale de apărare. Aliații au recunoscut aceste vulnerabilități și au actualizat hărțile operative și planurile defensive în detaliu, identificând punctele critice de pe teren și problemele de mobilitate (drumuri, poduri, etc.) ce trebuie adresate .

În continuare, se prezintă planificarea completă a operației de apărare la nivel de brigadă întrunită (interarme, cu interoperabilitate NATO), urmărind pașii doctrinari NATO/românești: analiza METT-TC/PMESII-PT, pregătirea informațiilor despre câmpul de luptă (IPB), evaluarea riscurilor, estimate-ul comandantului, wargaming cu COA-uri (curse de acțiune), procesul de planificare operațională NATO (faze 1-7), elaborarea CONOPS și OPORD, precum și emisia de WARNORD/FRAGO pe timpul execuției. De asemenea, sunt incluse SOP tactice, anexe tehnice relevante, CCIR, FRCR și un raport After Action Review (AAR) sumarizând rezultatele simulării.

Analiza Inițială – METT-TC și PMESII-PT

Analiza METT-TC

• Misiune (Mission): Brigada întrunită (brigada X, întărită cu elemente NATO) are misiunea de a apăra zona Poarta Focșanilor (între râul Prut/Republica Moldova la est și aliniamentul Râmnicu Sărat – Focșani – Panciu la vest) împotriva forțelor rusești care atacă din est. Scopul este de a bloca înaintarea inamicului prin acest coridor strategic cel puțin 72 de ore, până la intrarea în acțiune a forțelor principale NATO de reacție, prevenind astfel accesul inamicului către obiective strategice din interiorul țării (București, Ploiești, Portul Constanța etc). Brigada va încetini, dezorganiza și neutraliza forțele inamice pe cât posibil, menținând controlul asupra infrastructurii critice locale și minimizând pierderile colaterale în rândul populației civile.

• Inamic (Enemy): Inamicul este reprezentat de un grup de forțe al Federației Ruse, de nivel operativ, estimat la efective de corp de armată (cca 20.000–30.000 militari combatanți), care include unități blindate, mecanizate, de artilerie și forțe aeropurtate. Aceste forțe au fost masate la est de Prut, în regiunea Odesa și în Transnistria, profitând de prezența militară rusă în stânga Nistrului (~1.500 militari staționați acolo în mod constant). Se evaluează că inamicul dispune de circa 2 divizii mecanizate (echipate cu tancuri moderne T-90 și T-72B3, transportoare blindate BMP-3/BTR-82 și vehicule de luptă pentru infanterie), o brigadă de tancuri în rezervă, o brigadă de asalt aeropurtată (VDV) pregătită pentru operații aeromobile în adâncimea apărării, precum și numeroase unități de sprijin: artilerie (batalioane de rachete BM-30 Smerch și tunuri autopropulsate 2S19 Msta de 152mm), rachete balistice tactice Iskander-M (cu rază ~500 km, capabile să lovească ținte până la București), sisteme de apărare antiaeriană cu rază lungă S-400 (acoperind o parte din spațiul aerian românesc de la distanță) și rachete de croazieră lansate de pe nave din Marea Neagră (Kalibr). Inamicul are supremație locală în forțe terestre în teatru, experiență de luptă (unele unități provenind de pe frontul ucrainean) și folosește tactici combinate de lovitură în forță frontală și manevre de învăluire rapide. Obiectivul lor probabil este străpungerea rapidă a apărării pe direcția Galați – Focșani – București. Ei mizează pe viteză și șoc, încercând să exploateze surpriza strategică și să profite de faptul că forțele române singure nu le pot opune o rezistență îndelungată fără sprijin.

  • Capabilități și mod de acțiune: Inamicul poate iniția bombardamente masive cu rachete și artilerie încă din faza inițială (H-0) asupra C2 (centre de comandă) și nodurilor logistice ale apărătorilor. Este așteptat un foc de pregătire intens asupra orașelor Galați, Focșani și asupra infrastructurii (poduri peste Siret și Dunăre, stații de cale ferată) pentru a dezorganiza apărarea. Ulterior, coloanele mecanizate vor avansa în viteză pe rutele majore (șosele și căi ferate) prin Poarta Focșanilor, evitând pe cât posibil zonele puternic fortificate. Inamicul poate folosi trupe de comando/spetsnaz infiltrate (inclusiv din Transnistria sau agenți clandestini locali) pentru sabotarea comunicațiilor, a depozitelor de combustibil și pentru a semăna confuzie în spatele frontului. De asemenea, există probabilitatea ridicată de desant aerian tactic/operativ: cea mai propice zonă pentru o aterizare aeriană la nivel de batalion se află la nord de cursul inferior al Siretului, unde terenul permite crearea rapidă a unui cap de pod aeropurtat . Un scenariu posibil este ca inamicul să parașuteze trupe VDV pentru a captura un aerodrom de campanie sau un pod vital peste Siret înainte ca forțele noastre să se regrupeze, facilitând astfel înaintarea coloanelor principale.

  • Centru de greutate & vulnerabilități: Centrul de greutate al inamicului constă în forța blindată și mobilitatea sa – capacitatea de a avansa rapid, susținută de un volum uriaș de foc. Dacă îi este încetinit tempo-ul operațional și i se refuză atingerea obiectivelor în timp scurt, campania inamicului riscă să eșueze pe măsură ce rezervele NATO intră în luptă. Totodată, logistica inamică reprezintă o vulnerabilitate: convoys lungi de aprovizionare vor trebui să traverseze Prutul și să străbată un teritoriu ostil, fiind expuse loviturilor aeriene și de artilerie aliate. Apărarea va exploata această vulnerabilitate vizând distrugerea punctelor de trecere (poduri) și a rețelelor logistice ale agresorului.

• Teren și Vreme (Terrain & Weather): Terenul din zona Poarta Focșanilor este în mare parte plat sau cu relief domol (parte din Câmpia Siretului Inferior și Bărăganul de nord). Caracteristica definitorie a terenului este faptul că formează un coridor deschis între obstacole naturale majore: Munții Carpați la nord-vest și fluviul Dunărea/limanul Brăilei la sud-est. În interiorul acestui coridor, relieful nu împiedică manevra forțelor mecanizate, permițând utilizarea la scară largă a tancurilor și vehiculelor blindate . În exteriorul coridorului însă, deplasarea trupelor grele devine foarte dificilă (spre nord, peste Siret, terenul se ridică spre podișul Moldovei; spre sud, Dunărea și Balta Brăilei blochează accesul) – de aici importanța crucială a coridorului ca rută de invazie. Principalele caracteristici de teren și infrastructură sunt:

  • Rețeaua hidrografică: Râul Siret traversează zona de la nord la sud, constituind un obstacol natural semnificativ (lățime variabilă, maluri relativ înalte, puține puncte de trecere amenajate) – în special pe sectorul Mărășești (Vrancea) – vărsare în Dunăre, Siretul poate juca rolul unei linii defensive naturale dacă podurile sunt distruse la timp . Râul Prut marchează granița de est (spre Moldova/Ucraina) și este un obstacol mediu (poduri principale la Oancea–Cahul, Galați–Giurgiulești). Dunărea la Brăila/Galați este foarte lată și adâncă, practic imposibil de forțat fără mijloace speciale – un avantaj defensiv la flancul de sud. În schimb, râurile mai mici (Buzău, Râmnicu Sărat, Putna) pot fi folosite ca obstacole anti-blindate dacă sunt exploatate ingenios (diguri distruse pentru inundare, maluri abrupte etc.) . Zona are și bălți/mlaștini (ex: la confluența Siret–Dunăre, Balta Brăilei la sud) ce pot canaliza mișcarea.

  • Rețeaua de comunicații: Există câteva căi rutiere și feroviare majore ce străbat zona pe direcția est-vest și nord-sud. Axele esențiale pentru manevră sunt:

    • Drumuri naționale/eurorute: Șoseaua E85 (DN2/European 85) pe aliniamentul Mărășești – Focșani – Râmnicu Sărat este principala rută nord-sud prin centrul porții, permițând deplasarea rapidă către București. Alt drum important este DN25 Tecuci – Galați (nord-est spre sud-est) și DN23 Focșani – Brăila. De asemenea, conexiunile locale Mărășești – Tecuci și Măicănești – Galați pot fi folosite pentru manevre laterale. Capacitatea portantă a acestor drumuri și poduri variază; multe poduri locale suportă doar ~10-16 tone pe osie după modernizări , ceea ce poate limita viteza de înaintare a coloanelor grele și impune rutele obligatorii pentru tancuri.

    • Căi ferate: Liniile feroviare principale sunt Mărășești – Tecuci – Galați, Mărășești – Focșani – Buzău și Făurei – Tecuci, care pot fi folosite logistic (trenuri de marfă, transport tancuri). Multe stații (ex: Mărășești, Focșani, Tecuci) dispun de rampe de încărcare-descărcare utile pentru transferul blindatelor . În context de război însă, căile ferate vor fi ținte prioritare pentru sabotaj sau lovituri aeriene, deci utilizarea lor poate fi limitată.

    • Poduri strategice: Podurile peste Siret (ex: pod rutier și feroviar la Cosmești, poduri la Mărășești) și cele peste Prut (la Galați și Oancea) sunt obiective-cheie. Apărarea le-a minat și pregătit pentru demolare la nevoie, pentru a frâna înaintarea inamicului. În același timp, menținerea podurilor peste Siret funcționale până în ultimul moment este esențială pentru retragerea tactică a propriei brigăzi către vest. La Galați și Brăila, traversarea Dunării se face în mod normal cu bacul (~30 min timp de trecere) , însă un nou pod rutier peste Dunăre la Brăila a fost inaugurat în iulie 2023 , oferind o rută suplimentară de legătură cu Dobrogea. Acest pod mare (lungime ~2 km) este critic pentru aducerea rapidă a întăririlor NATO din bazele din Dobrogea (de ex. trupe americane de la Mihail Kogălniceanu) și pentru evacuări; totodată, este vulnerabil la atac (posibil vizat de rachete Kalibr).

  • Acoperire și obstacole: Câmpia deschisă oferă puține posibilități de camuflare și protecție pentru trupe în afara localităților . Vegetația este în principal agricolă (teren arabil plat, culturi joase), cu zone împădurite limitate (fâșii de pădure riverană sau parcuri). Asta înseamnă că orice concentrație de forțe poate fi ușor observată de drone sau sateliți. Apărarea va folosi localitățile (Focșani, Tecuci, Adjud etc.) ca centre de rezistență fortificate și va improviza camuflaje (plase, fum). Condițiile de teren favorizează ofensiva rapidă, dar permit totodată apărării să creeze baraje artificiale: șanțuri anti-tanc, câmpuri de mine pe direcțiile probabile de înaintare și inundarea deliberată a unor terenuri joase (prin distrugerea digurilor la lacuri/mlaștini) pentru a crea zone noroioase ce împotmolesc vehiculele blindate . Unitățile de geniu au pregătit astfel de obstacole în zone selectate, pentru a canaliza forțele inamice spre zone de interdicție prearanjate (ambuscade cu artilerie și AT).

  • Vremea: Simularea are loc la începutul primăverii. Temperaturile sunt moderate (10-15°C ziua), cu posibile ploi abundente. Rasputița (topirea zăpezilor și ploi de primăvară) a transformat deja câmpiile neîmpădurite în teren greu practicabil off-road – noroi adânc care va limita deplasarea vehiculelor în afara drumurilor. Aceasta ne avantajează defensiv, obligând blindatele inamice să rămână pe șosele previzibile (unde pot fi ambuscate). Însă vremea ploioasă afectează și apărarea: lucrările de fortificații progresează mai lent, iar vizibilitatea din aer scade (avantaj, de altfel, împotriva supravegherii inamice). În caz de vreme severă (ploi torențiale, ceață densă), sprijinul aerian aliat poate fi temporar restricționat, dar la fel și aviația inamicului. Scurtarea zilei (lumina ~12 ore) favorizează operațiile pe timp de noapte – domeniu în care NATO excelează datorită echipamentelor NVG superioare. Se planifică exploatarea condițiilor meteo: mișcări tactice și reaprovizionare pe timp de noapte sau pe vreme nefavorabilă pentru a minimiza detectarea.

• Trupe proprii (Troops): Brigada de forțe terestre române (Brigada mecanizată „Unirea Principatelor” – fictiv, compunere pentru simulare) constituie unitatea de bază pentru apărare, întărită cu elemente aliate într-un grup întrunit (Joint Task Force la nivel brigadă). Efectivul total al forțelor de apărare în zona de responsabilitate este de ~5.000 militari. Structura și capabilitățile includ:

  • Componența brigăzii (ordinea de bătaie):

    • Element de comandament: Comandamentul brigăzii, dislocat pe teren în CP (Punct de Comandă) principal la vest de Focșani (adăpostit, comunicații NATO securizate) și un CP secundar (de rezervă) la Buzău. Integrează ofițeri de legătură NATO (inclusiv un reprezentant al Comandamentului Multinațional Sud-Est și unul al Forței Întrunite NATO dislocate).

    • Batalion tancuri: 1 batalion de tancuri (approx. 40 tancuri TR-85M1 și câteva moderne Leopard 2A5 primite de la aliatul german ca întărire). Acționează ca rezervă mobilă de șoc a brigăzii, pentru contraatac sau astuparea breșelor.

    • Batalioane mecanizate: 2 batalioane mecanizate românești (dotate cu transportoare Piranha V 8x8 moderne și MLI-84M Jder – vehicule șenilate cu tun de 25mm). Acestea sunt dispuse în prima linie, ocupând aliniamente defensive în adâncime, sprijinind prin foc antitanc și infanterie instalată în poziții întărite (tranșee, cazemate prefabricate). Fiecare batalion ~600 militari, cu companii de infanterie, pluton de arme antitanc (SPIKE LR și aruncătoare de 120mm) și elemente de geniu la nivel subunitate.

    • Grup de artilerie mixt: 1 divizion artilerie român (18 obuziere autopropulsate calibrul 155mm ATROM și tunuri tractate 152mm) + 1 baterie de lansatoare LAROM (muniție explozivă cu submuniții, rază 40 km). În plus, ca întărire NATO, o baterie de HIMARS american (4 lansatoare, rază ~70 km cu rachete GMLRS) este prezentă la sud de Focșani – putere de foc cu precizie ridicată împotriva obiectivelor importante (convoaie, posturi comandă inamice).

    • Unități de sprijin de luptă: 1 companie geniu (fortificare și distrugeri, dotată cu vehicule IMR, utilaje grele și echipe EOD pentru mine), 1 companie apărării CBRN (detectare și decontaminare, dat fiind riscul chimic), 1 companie de poliție militară (control trafic, prizonieri, securitate obiective din spate).

    • Apărare antiaeriană organică: Batalionul AA al brigăzii dispune de sisteme Gepard autopropulsate (tun dublu 35mm) și lansatoare portabile Stinger/SA-18, asigurând acoperire AA pe rază scurtă-medie contra elicopterelor și dronelor. Ca parte a întăririlor aliate, pe aerodromul Boboc (jud. Buzău, la ~60 km vest) este desfășurată o baterie Patriot PAC-3 americană, integrată în sistemul de apărare aeriană național – aceasta oferă protecție antirachetă și anti-aeriană cu rază lungă, apărând obiective strategice (inclusiv Bucureștiul) de atacuri cu rachete.

    • Forțe aeriene de sprijin: În spațiul aerian, România contribuie cu 2 escadrile de avioane multirol F-16AM/BM (decolate de pe baze din interior, ex. Borcea și Câmpia Turzii) ce vor efectua misiuni CAS (Close Air Support) și interdicție. NATO a plasat sub comandă aliată și avioane de vânătoare din state partenere (ex. Eurofighter Typhoon italian pentru poliție aeriană, detașamentul existent la Mihail Kogălniceanu) – asigurând superioritatea aeriană locală după primele ore de conflict. De asemenea, un AWACS NATO survolează România, oferind culegere de informații și avertizare timpurie.

    • Forțe aliate terestre atașate: Ca parte a efortului NATO de consolidare a flancului, în subordinea brigăzii intră și un detașament (echivalent companie întărită ~150 militari) din Grupul de Luptă NATO dislocat în România. Acesta include un pluton de tancuri franceze Leclerc, o secție de geniu belgian (specializată în poduri mobile/ribere) și un element de operații speciale (Echipă Forțe Speciale NATO pentru coordonarea sprijinului aerian și misiuni de recunoaștere specială în zona inamicului). Integrarea acestor elemente multinaționale asigură interoperabilitatea la nivel tactic – comunicarea se face în engleză conform standardelor NATO, folosind rețeaua de date MIDS și criptarea Alianței.

    • Logistică și medical: Un detașament logistic (Batalion logistic brigadă) asigură transportul de muniții, combustibil (parc auto cisternă), hrană și piese de schimb. Stocuri inițiale: muniție pentru ~3 zile de luptă intensă, combustibil ~2 zile pentru toate vehiculele (aprovizionare suplimentară planificată din depozitele de la Mizil și București). Un punct medical avansat (Role 2) a fost instalat la vest de Focșani, capabil de stabilizare răniți; evacuarea cazurilor grave se va face pe ruta spre spitalul militar Focșani sau mai departe spre spitalul militar Brașov, pe cale rutieră sau aerian (elicoptere IAR-330M în config. MEDEVAC pre-poziționate).

  • Dispozitiv și intenție inițială: Brigada s-a desfășurat într-un dispozitiv defensiv în adâncime. La est, elemente de cercetare și acoperire (patrule de recunoaștere, lunetiști, trupe de cercetare ale Brigăzii Sprijin ISR) monitorizează zona de frontieră cu Moldova (raion Galați – Oancea) și cursul inferior al Prutului. Forța principală este orientată pe aliniamentul râului Siret: un batalion mecanizat apără sectorul Mărășești–Măicănești, acoperind căile de acces dinspre nord-est (Tecuci); al doilea batalion mecanizat apără sectorul Focșani (orașul și împrejurimile), centrul de greutate al brigăzii; o companie întărită (aliată) acoperă flancul sudic, în zona Brăila–Galați, pentru a asigura legătura cu unitățile de la Dunăre. Batalionul de tancuri se află în rezervă în zona Vizantea–Livezi, pregătit să intervină rapid spre orice breșă. Artileria de brigadă s-a poziționat în vest (raion Bizighești-Adjudu Vechi), la circa 20... km în spatele primei linii, pentru a asigura rază suficientă de acțiune și mobilitate de foc pe tot coridorul). Artileria a pregătit focuri înaintate pre-planificate (baraje și focuri de interdicție) pe rutele de acces probabile ale inamicului. Apărarea antiaeriană a grupării a dispus sistemele Gepard camuflate în zone cheie, pregătite să angajeze elicoptere și avioane care ar amenința pozițiile noastre.

• Timp (Time): Fereastra de timp este critică. Inamicul urmărește o campanie de tip blitzkrieg, încercând să atingă obiectivele-cheie (traversarea porții și capturarea Focșaniului) în <24 de ore de la declanșarea atacului . Cunoaștem din surse de informații că Rusia a planificat o operațiune fulger, contând pe surpriză și pe decalajul de reacție al NATO. Brigada noastră trebuie să exploateze timpul prin măsuri anticipative: fortificarea din timp a pozițiilor, ocuparea din timp a dispozitivului de luptă (H-12 ore), pregătirea distrugerilor și a barajelor înaintea sosirii inamicului. Cronologia generală estimată: Ziua Z (H0) – inamicul inițiază atacul (după un posibil ultimatum politic sau chiar fără avertisment strategic); H+6 ore – primul contact la frontieră/Prut; H+12 ore – angajarea forțelor noastre de întârziere și retragerea lor planificată peste Siret; H+18 ore – începerea angajării principale pe aliniamentul Siret; H+24 ore – brigada trebuie încă să reziste pe poziții, deși presiunea va fi maximă; H+48 ore – se preconizează sosirea elementelor de reacție rapidă NATO (de ex. forțe aeropurtate americane sau unități din Forța de Reacție NATO) pentru a sprijini apărarea; H+72 ore – forțe aliate suplimentare (brigăzi blindate din Europa de Vest) încep să ajungă în teatru . Obiectivul nostru temporal este de a menține controlul zonei cel puțin până la H+72 ore, chiar dacă în mod elastic (chiar dacă cedează teritoriu treptat, să nu permitem colapsul apărării înainte de această marcă). Fiecare oră câștigată întârzie inamicul și permite aducerea de întăriri, astfel timpul devine cel mai prețios “bastion” al apărării.

• Civili (Civil Considerations): Zona de operații este dens populată, incluzând orașe importante (Focșani ~70.000 locuitori, Brăila ~180.000, Galați ~300.000) și zeci de comune rurale. Prezența populației civile generează constrângeri morale și operaționale. S-au luat măsuri de evacuare pe scară largă a civililor din zonele probabile de conflict direct: autoritățile locale, în cooperare cu militarii, au organizat convoaie către vest (către Buzău și mai departe spre București) pentru populația din Focșani, Adjud, Tecuci etc., începând cu 48 de ore înainte de atac, pe bază de avertismente timpurii. Totuși, un procent semnificativ de civili poate rămâne in situ, fie din imposibilitate, fie din refuz – ceea ce impune ca forțele de apărare să minimizeze daunele colaterale. În planificarea focului de artilerie, zonele rezidențiale dense au fost declarate no-strike (în absența inamicului în ele) pentru a evita distrugerile inutile. S-au pregătit adăposturi civile (subsoluri, pivnițe consolidate) și distribuții de echipamente de protecție CBRN populației, în caz de atac cu arme neconvenționale. Un alt aspect este posibila panică și haosul care să afecteze drumurile – coloană de refugiați pot bloca rutele logistice militare. De aceea, PM și jandarmeria au misiunea de a asigura culoare separate pentru mișcarea unităților militare și a convoaielor civile. Populația locală este în mare parte favorabilă efortului de apărare; există numeroși rezerviști și voluntari care asistă (prin culegere de informații despre parașutiști inamici, sprijin logistic local etc.). Comunicarea strategică cu civilii (prin radio, SMS, portavoci) se menține pentru a contracara dezinformarea rusă (inamicul probabil va încerca propaganda de demoralizare, ex. mesaje că rezistența e inutilă). În fine, se anticipează o criză umanitară (rafale de refugiați, infrastructură civilă degradată – apă, electricitate) și s-au constituit echipe CIMIC (cooperare civili-militari) pentru a coordona ajutorul de urgență împreună cu autoritățile locale, chiar și sub foc.

Analiza PMESII-PT

• Politic: Situația politică este fermă de partea apărării: România este membră NATO și UE, beneficiind de garanții de securitate colectivă. Guvernul român a declarat starea de mobilizare generală și a activat toate mecanismele de gestionare a stării de război. Populația României sprijină în majoritate efortul defensiv, conștientă de pericolul existențial (a se vedea experiența Ucrainei). NATO, la rândul său, a manifestat unitate – Consiliul Nord-Atlantic a aprobat Planul de Răspuns la Criză și noi planuri defensive adaptate flancului estic . Numeroase state aliate (SUA, Franța, Marea Britanie, Polonia etc.) și-au exprimat angajamentul de a trimite forțe pe teren în România în cadrul Forței de Răspuns a NATO, cu mandatul clar de a apăra teritoriul aliat. Pe de altă parte, Rusia și-a asumat riscul escaladării, pariat pe disensiuni politice în rândul Aliaților. Dar această calculare s-a dovedit greșită – reacția NATO este una de coeziune și condamnare fermă a agresiunii. Din punct de vedere politic, centrii de greutate pentru România/NATO sunt menținerea solidarității aliate și legitimitatea internațională a efortului defensiv, respectând dreptul internațional (fără a iniția ostilități pe teritoriul altor țări neutre, precum Moldova, decât dacă e solicitat ajutor acolo). Un potențial punct sensibil politic: implicarea Republicii Moldova – dacă trupele ruse traversează Moldova, guvernul de la Chișinău (aliat informal) ar putea cere sprijin militar românesc. România ar putea atunci extinde operațiile pe teritoriul moldovean, însă acest lucru complică situația geopolitică. Pentru moment, se respectă suveranitatea Moldovei, dar există planuri de contingență pentru cooperare militară româno-moldoveană dacă guvernul moldovean solicită (scop: apărarea comună a frontierei pe Nistru). De asemenea, atenția politică este acordată comunicării strategice: ținerea populației și comunității internaționale informate corect despre agresiunea rusă, contracarând narațiunile false (e.g. cele care ar încerca să demoralizeze sau să inducă ideea că NATO provoacă conflictul).

• Militar: Pe plan militar, balanța inițială locală este net în favoarea inamicului (ca număr de batalioane, tancuri și artilerie). Însă forțele defensive beneficiază de avantajul apărării pregătite și al calității superioare în anumite domenii (informații, comunicații securizate, sprijin aerian de precizie). Forțele române din zona estică sunt sub comanda Diviziei 2 Infanterie „Getica”, având în sprijin elemente aliate prin Grupul de Luptă NATO (condus de Franța) și Forța de Răspuns NATO (VJTF). În primele 1-2 zile, brigada noastră și unitățile învecinate (la nord, o brigadă de infanterie ce acoperă zona Iași; la sud, unități de marină și grăniceri la Dunăre) duc greul luptei. Principala linie operațională aliată este “cumpărarea timpului” până la convergența întăririlor: dinspre vest (Polonia-Ungaria-România) se deplasează 1 brigadă mecanizată americană și una britanică, iar de la sud (prin Bulgaria) o brigadă multinațională de reacție rapidă. Estimările NATO arată că ar fi necesare până la 20 de brigăzi aliate pentru respingerea completă a unui atac rusesc în această regiune , cu un volum logistic masiv (20 de milioane de litri de combustibil și 12.000 tone de muniții pentru bătălia inițială ). Scopul nostru militar este să angajăm gradual inamicul, evitând decisive engagement prematur (nu vom sacrifica inutil trupe într-o luptă frontală disperată, ci vom manevra defensiv, păstrând forța de luptă). Pe teatrul extins, NATO deține superioritate aeriană și navală: gruparea navală aliată din Marea Neagră (inclusiv distrugătoare americane și fregate românești) menține controlul maritim și poate lansa lovituri de precizie asupra țintelor inamice de coastă. Rusia are în Marea Neagră Flota Mării Negre, dar aceasta este ținută în șah de aliați. Situația militară inițială este deci una de asimetrie temporară: inamicul e mai puternic la sol în primele 24-48 ore, dar puterea combinată NATO este superioară dacă apărarea rezistă suficient timp.

• Economic: Din punct de vedere economic, România și NATO dispun de resurse logistice superioare pe termen lung, însă pe termen scurt regiunea estică a României are limitări. Infrastructura de transport deficitară (lipsa autostrăzilor și căilor ferate moderne în Moldova occidentală) afectează ritmul desfășurării de forțe și aprovizionării . Guvernul român a alocat fonduri de urgență pentru susținerea efortului militar: companiile energetice au prioritizat alimentarea unităților (stocuri de combustibil la depozitele din Focșani și Adjud), rezervele de stat au fost puse la dispoziție (carburanți, alimente, medicamente). Totodată, sancțiunile economice internaționale asupra Rusiei se intensifică, ceea ce ar putea afecta capacitatea Moscovei de a susține conflictul dacă acesta se prelungește. Pe plan local, conflictul va întrerupe activitatea economică: combinatul siderurgic de la Galați și portul Galați au fost închise temporar, infrastructura energetică (linii electrice, gaze) e sub risc. Planuri de urgență: dacă rușii ar ocupa temporar zone din Moldova românească, economia locală ar suferi grav – se are în vedere posibilitatea distrugerii preventive a unor resurse (ex. stocuri de cereale) ca să nu cadă în mâini inamice, dar numai în caz extrem. Pe partea NATO, se pun la dispoziție fonduri comune și capabilități de sprijin logistic (ex. Germania asigură un pod aerian de transport strategic pentru aducerea rapidă de muniții și piese de schimb din depozitele Europei de Vest către aerodromuri din România). În concluzie, factorul economic influențează logistica și sustenabilitatea luptei: trebuie să economisim resursele critice în primele zile (să nu epuizăm muniția de artilerie, având în vedere reaprovizionarea dificilă peste infrastructura deficitară) și să protejăm infrastructura cheie (poduri, depozite) de sabotaj.

• Social: Moralul și starea societății sunt factori vitali. Poporul român are un puternic sentiment pro-occidental și anti-agresiune rusă, alimentat și de exemplul rezistenței ucrainene din anii precedenți. Există un val de patriotism și solidaritate – voluntari oferindu-se să ajute armata, un flux masiv de donații pentru armată și refugiați, localnici gata să sprijine cu cunoașterea terenului. Totuși, războiul pe teritoriul național poate genera și frică, mai ales dacă inamicul avansează. De aceea, menținerea moralului trupelor și populației e prioritară: se difuzează mesaje periodice de încredere (informații despre succese defensive, despre ajutorul aliat). Biserica și liderii comunităților locale au fost cooptați pentru a calma și susține cetățenii. Pe de altă parte, minoritățile din zonă (de ex. ruși lipoveni în comunitățile din delta Dunării, ucraineni în nordul Moldovei) – chiar dacă puține în zona Focșani – pot fi ținta propagandei ruse. Se monitorizează eventualele tensiuni inter-etnice, deși la nivel general românii sunt uniți în fața invaziei. S-a observat și un fenomen de cohiziune sporită în NATO: opinia publică internațională sprijină în majoritate intervenția în apărarea României, ceea ce contează și pe frontul psihologic (soldații români știu că nu luptă singuri, sprijinul popular acasă și în străinătate le ridică moralul). Factori sociali negativi: posibile fluxuri de refugiați interni (est spre vest) pot produce supraaglomerare în orașele de primire și probleme de asistență – guvernul a organizat centre de refugiați. De asemenea, șocul bombardamentelor asupra zonelor civile (dacă se produc victime civile semnificative) poate genera presiune publică asupra decidenților pentru încetarea focului – adversarul ar putea exploata asta. Deci, conducerea militară și politică depun eforturi de a comunica transparent cu societatea, menținând hotărârea de a rezista.

• Informațional: Dimensiunea informațională a conflictului este omniprezentă. Se desfășoară un război informațional intens. Rusia încearcă să bruieze comunicațiile militare române și NATO cu sisteme de război electronic (ex. stații de bruiere Krasukha ar putea fi amplasate în apropiere de graniță). Pentru a contracara, forțele noastre folosesc comunicații sigure și redundante: rețele radio criptate NATO, linkuri de date prin satelit (Satcom) pentru comunicații de comandament și fibră optică terestră protejată (cabluri subterane) între punctele de comandă majore. S-au distribuit dispozitive de tip BMS (Battlefield Management System) la nivelul brigăzii pentru a avea cunoașterea situațională în timp real, integrând feed-uri de drone, radar și rapoarte trupe. Se anticipează că inamicul va lansa atacuri cibernetice împotriva infrastructurii noastre critice de comunicații (rețele electrice, telecom, internet). În replică, NATO a activat Echipe de Răspuns Cibernetic pentru a proteja rețelele și a crea rezerve (ex: rețele mesh LTE militare portabile dacă rețeaua civilă cade). Pe plan informațional public, rușii derulează o campanie de dezinformare: propagandă prin canale media controlate (fake news: „NATO a provocat războiul”, „trupele ruse vin ca eliberatori” etc.). Strategia noastră de informare se concentrează pe transparență: briefing-uri zilnice ale autorităților militare, invitarea presei internaționale embedded cu forțele NATO pentru a relata obiectiv, contracararea minciunilor ruse cu dovezi (imagini cu distrugerile provocate de ruși, declararea clară a respectării dreptului umanitar de către ai noștri). Unitățile de pe front sunt instruite să raporteze imediat orice activitate de război psihologic al inamicului (de pildă, dacă rușii lansează manifeste sau mesaje radio chemând la predare). Se menține moralul prin informarea permanentă a trupelor despre situația de ansamblu (fără a ascunde adevărul, dar punând accent pe succese și pe iminenta sosire a întăririlor). La nivel tactic, culegerea de informații despre inamic este asigurată de un sistem ISR robust: drone tactice (Bayraktar TB2 și MQ-9 Reaper americane detașate la Câmpia Turzii) survolează linia frontului și adâncimea inamică, furnizând imagini în timp real. De asemenea, localnicii informează asupra mișcărilor inamice (rețea de observatori, plus folosirea rețelelor sociale monitorizate intel – de ex. postări ale civililor despre coloane rusești). Linia informațională a apărării este deci dublă: asigurarea comunicațiilor militare neîntrerupte și câștigarea bătăliei narative în ochii populației și ai lumii.

• Infrastructură: Infrastructura în zona de operații este, după cum am menționat, o vulnerabilitate majoră. În mod specific, rețeaua rutieră și feroviară din estul României este insuficient dezvoltată și într-o stare suboptimă (drumuri înguste, poduri vechi cu restricții de tonaj, lipsa autostrăzilor) . Aceasta îngreunează mobilitatea militară atât pentru noi, cât și pentru NATO. În ultimul an s-au făcut eforturi susținute: sub egida UE și NATO s-au demarat proiecte de îmbunătățire (coridorul rutier Ploiești-Focșani-Pașcani – Autostrada Moldovei – a început construcția , modernizarea căii ferate Galați-București etc.). Totuși, aceste proiecte nu sunt finalizate la momentul conflictului. Astfel, forțele noastre au fost nevoite să pre-poziționeze echipamente și stocuri în zona estică în avans, știind că transportul rapid pe ultima sută de metri e dificil. Spre exemplu, înainte de începerea ostilităților, convoaiele cu tancuri americane venite din Polonia au fost nevoite să folosească ruta ocolitoare via Ungaria, din cauza limitelor de infrastructură – evidențiind nevoia planificării riguroase a tranzitului . În plan defensiv, anumite elemente de infrastructură sunt dublu-tăiș:

  • Dacă le menținem intacte (poduri, șosele), inamicul le poate folosi pentru înaintare.

  • Dacă le distrugem prea devreme, ne tăiem propriile linii de retragere și de aprovizionare.

  • S-a decis o abordare secvențială: podurile peste Prut vor fi distruse imediat ce trupele ruse încearcă să le folosească (ideal după ce o parte din forțele inamice trec, pentru a le fragmenta logistica). Podurile peste Siret vor fi pregătite cu explozibil dar distruse doar la ordinul expres al comandantului brigăzii, în funcție de momentul retragerii apărătorilor. Podul de la Brăila peste Dunăre va fi apărat cât mai mult (este crucial pentru mișcarea rezervei din Dobrogea), de aceea am desfășurat trupe de apărrare AA și geniu acolo. Dacă se va impune, vom scufunda barje la baza podului pentru a-l face impracticabil inamicului, dar numai după trecerea tuturor forțelor proprii.

  • Infrastructura energetică și de comunicații: Centralele electrice și releele telecom din zonă sunt vulnerabile. O pană de curent majoră sau întreruperea comunicațiilor ar afecta comanda și controlul. Ca măsură, s-au instalat generatoare de mare capacitate la punctele de comandă și s-au întins linii de comunicație de campanie (cablu de câmp) independente de rețeaua civilă.

  • Facilități militare: Un neajuns notabil este lipsa bazelor militare mari în nordul zonei Moldovei, comparativ cu alte regiuni . În ultimii ani, NATO a investit mai mult în infrastructura din vestul și sudul României, lăsând Moldova occidentală cu mai puține facilități (situație criticată adesea de analiști). Aceasta înseamnă că brigada operează de pe amplasamente de campanie, cu logistică mobilă, neavând fortificații permanente solide (vechile cazemate din al Doilea Război au fost dezafectate de mult ). Compensează prin pregătiri expeditive: s-au săpat tranșee, s-au adus elemente modulare de fortificare (gabioane HESCO) și s-au folosit adăposturile civile existente (cramă vin Focșani, tuneluri).

  • Mobilitatea aliată: În pofida deficiențelor, NATO a luat măsuri proactive pentru a-și îmbunătăți mobilitatea. Exerciții recente au simulat exact deplasarea rapidă a forțelor prin Europa spre Focșani Gate. De exemplu, în cadrul exercițiului Saber Guardian 23, desfășurat în iunie 2023, unități NATO au exersat forțarea unui mare obstacol fluvial (Dunărea, în zona Bordușani) cu mijloace de geniu multinaționale .

    

    Trupe NATO efectuând un exercițiu de trecere a Dunării (wet gap crossing) în România, în cadrul Saber Guardian 23. Capacitățile multinaționale de geniu au demonstrat posibilitatea de a depăși rapid bariere naturale, aspect esențial pentru întărirea flancului estic .

  Aceste exerciții au scos în evidență necesitatea unor mijloace robuste de mobilitate militară: poduri mobile, feriboturi militare, trenuri de mare tonaj. Drept urmare, înaintea izbucnirii conflictului, NATO a pre-poziționat în România echipamente de geniu (punți mobile M3 Amphibious Rig și poduri Bailey moderne) și a standardizat proceduri de trecere a frontierelor pentru convoaiele militare (un „schengen militar” functional). Efectele acestor măsuri se traduc acum printr-o capacitate sporită de a aduce sprijin peste infrastructura precară: de exemplu, dacă un pod feroviar e distrus, inginerii pot instala un pod de ponton în <24h pentru a restabili ruta. Cu toate acestea, rămâne esențial ca forțele de apărare locale să câștige timp – infrastructura nu poate fi reparată instant, iar orice distrugere majoră creează întârzieri. Rezumat: infrastructura este călcâiul lui Ahile al zonei, iar planul de apărare ține cont de acest lucru prin dublarea rutelor logistice, pre-poziționarea stocurilor esențiale și protejarea/folosirea judicioasă a punctelor strategice (poduri, noduri rutiere, stații CF) până în ultima clipă.

• Mediu Fizic (Physical Environment): (inclus deja în secțiunea Teren & Vreme, nu se repetă – am detaliat mai sus condițiile geografice și meteorologice specifice).

• Timp (Time): (abordat și la METT-TC Timp – aici sub aspectul duratei conflictului). Războiul se prefigurează a fi de scurtă durată și intens în faza inițială. Rusia încearcă o lovitură rapidă, contând pe efectul șoc. Dacă planul rus e zădărnicit și intrăm într-un conflict prelungit, balanța va înclina decisiv spre NATO, care are superioritate de durată. Planificarea noastră ia în calcul scenariul temporal defavorabil: primele 72 de ore sunt critice, apoi sosesc forțe masive aliate. În analiza timpului, s-a folosit diagrama de timp a operației (OPORD Annex privind sincronizarea) pentru a corela acțiunile: sincronizarea retragerilor cu distrugerea infrastructurii, momentul angajării rezervelor, momentul transferului responsabilității către forțele aliate de întărire. De asemenea, factorul timp influențează și ciclul OODA (Observe-Orient-Decide-Act): trebuie să ne bucurăm de un ciclu decizional mai rapid decât al inamicului, profitând de comunicațiile noastre eficiente, astfel încât în cele 24-48 de ore inițiale să reacționăm și să ne adaptăm mai repede la mișcările lor decât pot ei să exploateze breșele.

Rezumat METT-TC/PMESII: Poarta Focșanilor este terenul cheie unde brigada noastră, sprijinită de NATO, va face o apărare în adâncime. Inamicul puternic, dar vulnerabil la întârziere logistică, trebuie ținut pe loc suficient timp. Terenul ne oferă oportunități defensive (obstacole naturale exploatabile), dar și avantaj inamicului (căi de acces clare). Succesul depinde de sincronizarea tuturor factorilor – voința politică și sprijinul populației, superioritatea informațională, gestionarea inteligentă a infrastructurii și mai presus de orice, câștigarea cursei contra cronometru până la sosirea forțelor aliate majore.

Pregătirea Informațiilor privind Câmpul de Luptă (IPB complet)

1. Definirea spațiului de luptă și a mediului operațional: Comandamentul brigăzii a stabilit limitele zonei de operații (AO) și ale zonei de interes (AI). AO direct al brigăzii cuprinde teritoriul din estul României între râul Prut (la est) și o linie imaginară Focșani–Râmnicu Sărat (la vest), pe adâncime de ~60 km, și între Valea Putnei (nord) și Dunăre–Brăila (sud) pe lățime ~80 km . Acesta este terenul pe care brigada are responsabilitatea de a-l apăra efectiv. Zona de interes se extinde însă mult dincolo: în est, include întreg sudul Republicii Moldova și regiunea Odesa a Ucrainei, de unde provin forțele inamice (mișcările acestora în marș, logistica și eventualele direcții de atac adiționale – ex. spre Chișinău sau spre Delta Dunării – sunt monitorizate); în sud, AI include spațiul Mării Negre de nord-vest (posibile grupări navale rusești sau desant maritim în zona coastei române sau bulgare); în nord, AI ajunge până în Transnistria și centrul Ucrainei (de unde ar putea inamicul să lanseze rachete sau aviație). Identificarea centrelor de greutate în spațiul de luptă: pentru inamic, centrul de greutate operațional este considerat a fi coloana mecanizată principală ce va traversa coridorul (fără ea nu pot obține succesul), iar pentru noi, centrul de greutate este coordonarea apărării cu întăririle aliate (legătura vitală ce trebuie menținută). Spațiul de luptă este împărțit în mai multe zone tactice: zona de securitate (în fața aliniamentului Siret, unde vor acționa elemente de întârziere și ISR), zona de rezistență principală (de-a lungul Siretului și în jurul Focșaniului) și zona din spate (west de Focșani spre Buzău, unde sunt logistica, rezervele și unde se vor integra întăririle NATO). Mediul operațional mai include și dimensiunea electromagnetică (bruiaj, interceptări) și pe cea cibernetică (cum am analizat la informațional). Analiza mediului a evidențiat și potențiale efecte neconvenționale: fiind Vrancea o zonă seismică, un cutremur ar genera haos – improbabil predictibil, dar notat ca factor de risc independent.

2. Descrierea efectelor terenului și vremii: Având deja detalii la secțiunea anterioară, în IPB s-a sintetizat impactul concret asupra operațiilor:

• Avenele de acces & chei de trecere: Coridorul Poarta Focșanilor este practic singura avenă de acces de mari dimensiuni pentru un atac din est către București . Această avenă este străbătută de axele rutiere/feroviare menționate. S-au identificat puncte de trecere obligatorii (key terrain): orașul Focșani (nod rutier/feroviar central în coridor), orașul Mărășești (nod la traversarea Siretului și joncțiunea cu drumul din nord), orașele Galați-Brăila (flancul sudic, controlul Dunării). Controlul Focșaniului permite accesul spre câmpia Munteniei și mai departe spre Balcani , de aceea este decisiv – considerat cheia porții. De asemenea, înălțimile subcarpatice de pe latura vestică (dealurile de la Panciu și Odobești) constituie un teren înalt de pe care se domină vizual câmpia; cine controlează acele înălțimi poate plasa observatori de artilerie eficienți. Siretul și Dunărea sunt obstacole naturale majore: terenul dintre ele, odată trecut de inamic, i-ar permite intrare liberă adânc în teritoriul românesc. Prin urmare, toate efectele terenului indică faptul că dacă Poarta Focșanilor cade, drumul spre București este deschis (după cum avertizau și analiștii militari ). În schimb, dacă apărătorii mențin controlul porții, inamicul nu are rute alternative ușoare (oricice tentativă de ocolire ar însemna fie trecerea munților Carpați – imposibil cu forțe mari mecanizate – fie ocolire pe la sud de Dunăre – adică prin Bulgaria, ceea ce extinde conflictul).

• Vreme & vizibilitate: Condițiile meteorologice menționate (ploaie, noroi) reduc viteza de manevră în afara drumurilor, ceea ce convine apărării (canalizarea inamicului). Vizibilitatea redusă și norii joși pot limita acțiunile aeriene – sens în care am planificat un rezervei de foc terestru în caz că sprijinul aerian e intermitent (artileria va prelua complet rolul de interdicție dacă avioanele nu pot zbura). Noaptea vom folosi avantajul dotării NVG și IR. Mediu fizic urban: localitățile pot deveni puncte de rezistență (ex. transfromarea clădirilor solide în cazemate, baricade pe străzi în Focșani), dar pot și furniza acoperire inamicului dacă intră acolo. Planul nostru este de a apăra localitățile de la periferii, evitând luptele de stradă prelungite în centru (pentru a nu distruge orașele).

• Factori de teren speciali: Solul îmbibat de apă (mlaștini) va face dificilă folosirea directă a terenului deschis de către tancurile inamice în unele zone – am notat astfel de zone pe hărți ca posibile puncte de blocare naturală. De exemplu, la confluența r. Buzău cu Siret, există zone mlăștinoase extinse, unde chiar fără intervenție a geniștilor, tancurile ar trebui să evite. Aceste zone figurează ca obstacole pe harta IPB. Totodată, am analizat capacitatea podurilor existente: unele poduri mai vechi nu suportă tancuri grele (peste 50 tone) – dacă inamicul încearcă să folosească, riscă accidente (am marcat acele poduri ca choke points).

• Efecte asupra suportului logistic: Terenul afectează direct logistică – puține rute + risc mare de congestie. Ca atare, IPB-ul notează că și logistica inamicului va fi constrânsă pe doar 2-3 rute posibile (ex: șoseaua E584 de la Odesa spre Galați, apoi E85 spre Focșani). Aceste rute devin ținte prioritare pentru foc (vom mina șoselele sau ambusca coloanele de suport acolo).

• Impact asupra tragerilor: Câmp deschis = distanțe mari de angajare. Artileria poate trage la rază maximă. În schimb, infanteria are puține locuri unde să se ascundă de vederea termală a tancurilor. De aceea, IPB recomandă folosirea intensă a fumigenelor și a camuflajului, și utilizarea “ferestrelor” de teren – de ex., așteptarea blindatelor ruse să intre în văi sau la poduri unde nu pot manevra, înainte de a le lovi.

3. Evaluarea forțelor și capabilităților inamicului: (Parțial tratat la METT-TC Inamic, aici sintetizăm structura și tacticile probabile) Pe baza informațiilor de intelligence (IMINT, HUMINT, SIGINT) s-a confirmat compunerea forțelor ruse ce amenință direct Poarta Focșanilor:

• Grupare Nord (prin Moldova): Divizie mecanizată (~2 regimente mecanizate, 1 regiment tancuri, 1 regiment artilerie) masată în Transnistria și la granița moldo-română (raion Cahul–Chișinău). Aceasta ar putea ataca de-a lungul axei Chișinău – Huși – Iași pentru a fixa forțele române la nord, însă e mai probabil că elemente din ea vor coborî spre sud, prin valea Prutului, unindu-se cu eșalonul principal la Galați. Un regiment de infanterie motorizată inamic a fost identificat în Tiraspol, posibil destinat să se deplaseze spre Giurgiulești/Galați.

• Grupare Principală Est: Armata (fictivă) a 6-a Gardă, comandată de general rus X, concentrată în regiunea Odesa – compusă dintr-o Divizie de Gardă (3 regimente: 1 tancuri, 2 moto), o brigadă de infanterie navală (debarcată din Crimeea), plus suportul menționat (VDV, artilerie, rachete). Această grupare principală este de așteptat să lovească frontal pe direcția Reni (UA) – Galați – Focșani, constituind grosul forțelor. Recunoașterea a identificat deja unități de geniu ruse care pregătesc treceri ale Prutului (posibil cu poduri mobile) în zona Reni–Giurgiulești.

• Grupare Sud (Marea Neagră): O forță amfibie compusă din 1 batalion infanterie marină și elemente Spetsnaz, aflată la bordul navelor Flotei Mării Negre (desfășurate la Sevastopol și Novorossiysk). Aceasta ar putea executa un desant maritim în Delta Dunării sau pe litoralul românesc (de exemplu în zona Gura Portiței sau chiar la gura Dunării lângă Tulcea) cu scopul de a amenința flancul sudic al porții și de a tăia retragerea forțelor române. Evaluăm că această grupare nu poate acționa în forță mare din cauza superiorității navale NATO, dar amenințarea existenței sale ne obligă să păstrăm un minim de forțe pe flancul sudic. Brigada de marină a României și forțele fluviale la Tulcea sunt alertate pentru acest posibil desant.

Inamicul posedă un număr semnificativ de blindate: estimativ ~300 tancuri operaționale, ~600 vehicule blindate de luptă, ~200 piese artilerie tractată/auto și ~100 lansatoare multiple (Grad/Smerch). De asemenea, elementul aerian: ~50 elicoptere de atac (Ka-52, Mi-24) pot sprijini direct înaintarea. Aviația tactică rusă (Su-25, Su-34) poate lovi frontul cu bombe ghidate, deși spațiul aerian va fi contestat. IPB subliniază că inamicul va încerca să folosească eșaloane multiple: un prim eșalon cu forța principală pentru șoc, un al doilea eșalon pregătit să exploateze breșele și rezerve mobile (ex. Bde tancuri) pentru lovitura decisivă.

Caracterizare tactică: rușii probabil vor folosi tactica focului masiv – vor concentra artileria pentru a-și deschide drum (conceptul de „god of war” – artileria ca zeu al războiului). Apoi vor lansa un asalt blindat în coloană pătrunsă, încercând să evite angajarea pe un front larg și să meargă pe direcții înguste dar adânci (penetrare de tip șaht – thrust). Ei preferă manevra în teren deschis, ocolind localitățile mari (care pot adăposti ATGM-uri la pândă). Vor căuta probabil puncte slabe în dispozitiv (ex. intersecția dintre două unități române) unde să concentreze un grup tactic de nivel BTG (Battle Tactical Group ~ 800 militari cu 10 tancuri, 40 IFV). IPB a identificat trei direcții de efort posibile: 1. Axa Nordică: trecerea Prutului la Oancea (N-E de Galați) și înaintare prin Tecuci spre Mărășești. Aceasta ar evita orașele mari, vizând direct centrul coridorului. Un astfel de curs de acțiune ar ataca flancul stâng al apărării noastre de pe Siret. 2. Axa Centrală: trecerea la Galați (eventual forțarea Galațiului direct) și apoi urcare pe drumul Galați–Tecuci–Focșani (DN25 + DN24). Aceasta implică luarea Galațiului (zona urbană densă, ceea ce ar consuma timp), dar odată Galați capturat, drumul spre Focșani e deschis din sud-est. 3. Axa Sudică: trecere la Braila sau chiar mai la sud (prin insula Mare a Brăilei) – ar necesita mijloace de traversare Dunăre, deci mai puțin probabil la început – și apoi înaintare pe ruta Brăila – Focșani (DN23). Aceasta ar lovi flancul drept al apărării, amenințând direct spatele forțelor noastre. Poate fi combinată cu un desant aerian pe aerodromul Focșani sau pe câmpul dintre Brăila și Focșani.

4. Cursuri de acțiune posibile ale inamicului (Enemy COAs): Pe baza evaluării, J2 a elaborat COA-urile inamice cel mai probabil și cel mai periculos:

• COA 1 (Cel mai probabil): Atac concentrat pe direcția Galați–Focșani, cu efort secundar prin Tecuci. Inamicul ar lansa o ofensivă frontală principală, traversând râul Prut simultan în 2 puncte: la Galați (posibil după bombardarea orașului pentru a-l slăbi, apoi asalt amfibiu cu trupe de marină și poduri de pontoane) și la Oancea (la nord de Galați, spre Tecuci). Eșalonul 1: Brigadă de infanterie marină și un regiment mecanizat atacând Galațiul, în timp ce alt regiment mecanizat forțează la Oancea și vine spre Tecuci. Odată securizate capetele de pod, eșalonul 2 (Divizia de Gardă rusă) împinge cu 2 direcții convergente: una spre nord-vest (Tecuci–Mărășești) și alta spre vest (Galați–Lișițești–Focșani). Scopul inamicului este să încercuiască eventual forțele române de la nord de Focșani și să spargă frontul la Focșani. În acest COA, inamicul probabil evită un asalt urban prelungit la Galați: după ce trece, va lăsa eventual trupe de ocupație minim necesare și se va concentra pe avansul spre Focșani. COA 1 implică o dezvoltare rapidă – rușii încearcă să ajungă la Focșani în ~18 ore de la start, pentru a-l captura înainte ca apărătorii să primească rezerve. Riscurile pentru inamic: dacă apărătorii reușesc să distrugă podurile de la Galați la timp sau să blocheze trecerea la Oancea, atacul se fragmentează. Indicații (indicators) observate: concentrarea de poduri mobile la Reni, recunoaștere intensă la Galați (drone), staționarea de nave de desant în apropierea brațului Chilia – toate sugerează că COA 1 este favorit.

• COA 2 (Alternativ – ofensivă înșelătoare): Atac în două direcții divergente pentru a dispersa apărarea. Inamicul ar putea executa o manevră de tip clește: un braț prin nordul Moldovei (Rusia forțează și frontiera Ucrainei de nord, atacând spre Iași) și un braț prin sud (desant amfibiu la gura Dunării combinat cu atac terestru la Brăila). Scopul ar fi să forțeze România să își împartă rezervele în direcții multiple, slăbind Poarta Focșanilor. Aceasta ar fi o abordare mai complexă și riscantă, necesitând forțe și mai mari și extinzând conflictul geografic. Este considerată mai puțin probabilă dat fiind că rușii nu par a avea suficiente forțe suplimentare mobilizate pentru un front larg (Ucraina încă opune rezistență în nord, iar implicarea directă a Belarusului sau ocolirea prin Marea Neagră largă ar atrage și Turcia etc.). Cu toate acestea, COA 2 este periculos pentru că ar suprasolicita planificarea noastră – de aceea menținem un post de comandă avansat la Iași și suntem în legătură strânsă cu Brigada 15 Mecanizată a României de acolo, pentru a reacționa dacă inamicul ar încerca un atac diversionar spre Iași/Piatra Neamț (prin trecătorile Carpaților).

• COA 3 (Cel mai periculos): Atac combinat cu desant aerian în adâncime pentru decapitarea apărării. Inamicul ar putea lansa, concomitent cu atacul terestru frontal (similar COA1), și o operație aeropurtată masivă în spatele dispozitivului nostru – de exemplu parașutarea unei brigăzi VDV direct la Focșani sau chiar mai departe, la Râmnicu Sărat sau Buzău, pentru a captura noduri logistice și a bloca rutele de retragere/aprovizionare. Un desant operativ în zona noastră ar urmări să creeze haos și să împiedice coordonarea cu rezervele aliate. IPB indică faptul că raionul nord Siret este cel mai propice pentru o astfel de operație aeriană – ceea ce ar însemna parașutiști ruși între Adjud și Bacău, tăind poate drumul spre Transilvania. Cel mai periculos scenariu presupune astfel: la H+8 ore de la start, ~1000 de parașutiști inamici cu vehicule aeropurtate ușoare se adună în zona Sascut (just exemplu) și atacă direcția Buzău, amenințând spatele brigăzii noastre. În paralel, forțele principale lovesc din față. Aceasta ar pune brigada într-o menghină și i-ar compromite serios șansele de reușită. Semne precursoare: intensificarea zborurilor de transport rusești (IL-76) în Crimeea sau Belarus, acumularea de trupe VDV; pînă acum, s-au detectat elemente VDV în Odesa, deci posibilitatea e reală. Contra-măsură: menținerea unei rezerve antidesant (câteva plutoane în fiecare oraș important, radare de supraveghere aeriană, avioane de vânătoare NATO în patrulare pregătite să intercepteze avioane transport inamic). COA 3 este considerat cel mai periculos pentru că succces… COA 3 este considerat cel mai periculos deoarece, dacă ar reuși, ar conduce la paralizarea apărării înainte ca rezervele aliate să poată interveni. Rezultatul ar fi încercuirea brigăzii și prăbușirea rapidă a rezistenței în Poarta Focșanilor – un scenariu pe care apărătorii trebuie cu orice preț să-l evite.

Concluzie IPB: Analiza IPB completă a furnizat comandantului o imagine clară asupra terenului (avantaje și dezavantaje), a inamicului (compunere și intenții probabile) și a cursurilor de acțiune pe care acesta le poate adopta. Pe baza IPB, s-au identificat punctele decisive (ex: menținerea Focșani și a podurilor peste Siret), precum și indicatorii de avertizare pentru fiecare COA inamic (de exemplu, prezența masivă a trupelor aeropurtate = preludiu al COA 3). Toate aceste elemente intră în jocul de luptă (wargaming) și în planificarea noastră, permițând brigăzii să pregătească reacțiile adecvate la acțiunile inamice.

Evaluarea Riscurilor Operaționale

Procesul de identificare și evaluare a riscurilor a scos în evidență următoarele riscuri majore care pot afecta îndeplinirea misiunii, precum și măsurile de reducere/mitigare planificate:

1. Risc strategic – colaps rapid al apărării înainte de sosirea NATO: Cel mai mare risc este ca inamicul să străpungă apărarea în <24 ore, exploatând superioritatea inițială, ceea ce ar duce la pierderea Porții Focșanilor înainte ca întăririle aliate să ajungă. Mitigare: Apărare în adâncime, cu puncte de sprijin succesive (nu ne bazăm pe o singură linie de apărare; avem poziții pregătite la Siret, apoi la Râmnicu Sărat și chiar la pasurile Carpaților dacă va fi nevoie). De asemenea, am conceput planuri de retragere ordonată pentru a evita capturarea trupelor – nimicirea totală a brigăzii ar fi dezastruoasă, deci dacă situația devine critică se vor conserva forțele retrăgându-se în timp util către poziții următoare, continuând rezistența. Solicitarea sprijinului aliat aerian masiv în primele ore (inclusiv lovituri de bombardament strategic asupra coloanelor inamice) face parte din mitigare, pentru a încetini ofensiva inamică.

2. Risc de încercuire a forțelor proprii: Posibilitatea ca inamicul să ne manevreze flancurile sau să parașuteze trupe în spatele nostru, încercuind unități ale brigăzii (ex. batalionul de la Focșani izolat de rest). Mitigare: Menținerea unei rezerve mobile (batalionul de tancuri) care să reacționeze imediat la amenințări pe flanc; stabilirea de coridoare de retragere clar definite și controlate (ex: fiecare subunitate știe pe unde să se replieze dacă e flancată, pentru a nu fi prinsă într-un clește). Comunicațiile redundante cu subunitățile asigură că, și dacă sunt temporar izolate, acestea știu planul (SOP prevede continuarea luptei pe cont propriu și încercarea de a reface legătura cu unitățile vecine). Am pre-poziționat trupe anti-desant (inclusiv un pluton AA și infanterie) pentru a reacționa imediat la parașutiști până ajunge rezerva principală.

3. Risc CBRN (arme de distrugere în masă): Rusia ar putea recurge la arme chimice locale (pentru a disloca apărarea în localități sau păduri) sau chiar la amenințarea nucleară tactică dacă operațiunea stagnează. Mitigare: Toate trupele sunt echipate cu mască de gaze și costumul de protecție de bază (MOPP-1 de pornire, cu capacitate de trecere la MOPP-4 în <8 minute). S-au efectuat antrenamente CBRN intense. Detecție: senzori chimici plasați în avanposturi. În caz de utilizare chimică, brigada va continua misiunea sub protecție, deși eficiența scade – am planificat rotații rapide ale oamenilor contaminați la decontaminare din spate. Pentru riscul nuclear, practic nu există atenuare tactică (dacă ar lovi nuclear ar decima forțele); aceasta devine o problemă strategică (deterrence NATO – se transmite clar inamicului că folosirea armelor nucleare ar atrage represalii strategice). Am plasat forțele mai dispersat (evităm concentrarea excesivă) tocmai pentru a nu prezenta o țintă unică rentabilă pentru o lovitură nucleară tactică.

4. Risc de eșec al comunicațiilor (ECM intens): Inamicul este foarte capabil în bruiaj electronic, riscul este pierderea comunicațiilor C2, ceea ce duce la lipsă de coordonare. Mitigare: Sistem de comunicații multi-strat: radio tactice pe frecvențe hopuite (anti-jam), rețele de mesagerie prin satelit (TACSAT) pentru legătura brigăzii cu eșaloanele superioare și cu aliații, mesageri/liaison ofițeri pregătiți să transmită ordine fizic dacă radio e căzut. De asemenea, planul conține „semafoare decizionale” – adică acțiuni prestabilite la anumite evenimente, care se execută independent de confirmare, dacă legătura e întreruptă (ex: „Dacă nu mai aveți legătură cu comandamentul și inamicul a spart prima linie, fiecare batalion se retrage la linia Alfa după 30 minute, apoi încearcă refacerea comunicației”). Astfel se reduce dependența de comunicații în puncte critice.

5. Risc logistic – epuizarea resurselor critice: Lupta intensă poate duce la consum rapid de muniție de artilerie, carburant și evacuarea numeroșilor răniți, punând presiune pe logistică. Un posibil risc este ca muniția de artilerie (în special pentru tunurile de 152/155mm) să scadă sub nivelul minim înainte de reîntregirea stocurilor. Mitigare: Logistica a pus în aplicare o rationare a focului – fiecare unitate de artilerie are un număr de focuri per zi alocat, cu un stoc de rezervă păstrat pentru situații de urgență (nu vom trage totul în prima zi, oricât de tentant, fără un efect decisiv clar). De asemenea, se va folosi focul cu precizie (HIMARS) asupra țintelor de valoare mare, economisind proiectilele clasice. Pentru combustibil, s-au dispus puncte de alimentare mobile în zone ferite, iar cisternele vor opera noaptea pentru a reduce riscul lovirii lor. MedEvac: risc ca ambulanțele să nu facă față – am cooptat și ambulanțe civile și elicoptere SMURD în plan, iar cazurile ușoare rămân în zona de operații (self-aid/buddy-aid) mai mult timp, prioritizând doar pe cele grave pentru evacuare imediată. S-au identificat drumuri alternative pentru logistică dacă cele principale sunt distruse (inclusiv rute de țară, nemarcate pe hărți civile, dar cunoscute localnicilor – echipe de geniu pot amenaja treceri prin lanuri, etc.).

6. Risc de intervenție a unor terți/neatenerea frontierei altor țări: De exemplu, risc ca Belarus (aliat al Rusiei) să trimită trupe prin Ucraina de nord, mărind presiunea, sau ca regiunea transnistreană să devină un al doilea front. Deși România nu are frontieră directă cu Belarus, extinderea conflictului ne-ar crea probleme. Mitigare: NATO a dislocat forțe de descurajare și pe alte segmente (Polonia, România-nord) – practic se transmite un mesaj clar că orice extindere va fi contracarată, iar brigada noastră se concentrează pe sectorul său, contând pe alianță pentru a ține sub control restul. În privința Transnistriei, s-a discutat politic posibila ocupare preventivă a Bugeacului (sudul Basarabiei) de către forțe române, pentru a asigura malul Dunării , dar acest lucru ar implica trecerea frontierelor actuale – decizie politică foarte sensibilă. Deocamdată, planul militar nu include o astfel de acțiune, însă există o unitate de forțe speciale pregătită la Galați pentru a executa misiuni peste Prut dacă se ordonă.

7. Risc de atac asupra infrastructurii critice din adâncime: Rușii pot lovi, cu rachete de croazieră sau sabotori, ținte precum aeroportul Otopeni, depozitele de la Mizil, centrala nucleară de la Cernavodă, pentru a semăna haos strategic. Mitigare: NATO a întărit apărarea antiaeriană a obiectivelor strategice (baterii Patriot, avioane AWACS și de vânătoare în aer). Forțele de ordine au ridicat nivelul de alertă teroristă, protejând infrastructura de sabotaj intern. De asemenea, importante personalități politice au fost mutate în adăposturi sigure pentru continuitatea conducerii (ca să nu decapiteze statul). Astfel, chiar dacă câteva atacuri vor cauza daune (ex: o rachetă Kalibr a lovit stația feroviară Focșani – caz anticipat), sistemul în ansamblu va continua să funcționeze.

Fiecare risc a fost evaluat în termeni de probabilitate și impact. S-au acordat priorități în managementul riscurilor – de exemplu, riscul #1 (colaps rapid) este foarte probabil și cu impact catastrofal, deci majoritatea eforturilor de planificare îl vizează (apărarea elastică și câștigul de timp). Riscurile reziduale, după aplicarea măsurilor de mitigare, sunt considerate acceptabile în contextul misiunii – comandantul a conchis că beneficiile rezistenței (încetinirea invaziei ruse și protejarea flancului estic NATO) merită asumarea acestor riscuri.

Estimate-ul Comandantului (Combat Estimate)

Comandantul brigăzii (Colonel I. Popescu) a realizat un estimate formal al situației, integrând toate elementele de mai sus, pentru a formula intenția și a alege cursul de acțiune optim. Punctele principale ale Estimate-ului Comandantului sunt:

• Misiune clară: “Brigada X apără Poarta Focșanilor pentru a bloca forțele rusești și a câștiga timp până la sosirea întăririlor NATO, protejând astfel accesul către București și centrul țării.” Comandantul a confirmat înțelegerea misiunii și a analizat sarcinile esențiale (oprirea/întârzierea inamicului) și pe cele derivate (protejarea civililor, apărarea infrastructurii).

• Situația și considerații:

  • Inamicul: Superior numeric și material inițial, foarte mobil, cu intenția de a obține un quick win. Punct forte – șocul blindat; punct slab – vulnerabil la pierderi logistice și la răspunsul aliat dacă întârzie. Inamicul probabil atacă concentric spre Focșani (COA 1 identificat ca cel mai probabil). Comandantul notează: “Inamicul vrea să ne distrugă voința în 24 ore ; nu trebuie să i-o permitem – îl vom ține angajat mai mult decât se așteaptă.”

  • Teren: Avantaje defensive (obstacole naturale), dar și expunere mare în câmp deschis. Cheile de teren: Focșani, podurile peste Siret, Galați.

  • Trupele proprii: Moral ridicat, bine pregătite, cunosc terenul, interoperabile cu NATO. Limitări: resurse finite, oboseală dacă lupta se prelungește.

  • Civili: Evacuarea în curs, însă prezenți încă în zone. Trebuie menajată populația și evitată devastarea localităților (imperativ politic/moral).

  • Factori de sprijin: Sprijin aerian NATO superior (după primele ore), sprijin de informații excelent (sateliți/ISR aliat), capabilități de foc precis (HIMARS) – toate de exploatat în plan.

• Centre de greutate: Comandantul a identificat centrul de greutate al apărării ca fiind capacitatea de a rezista suficient timp (concret, de a menține coeziunea brigăzii 3 zile). Dacă brigada s-ar destrăma înainte de acest termen, apărarea eșuează. Prin urmare, conservarea forței este esențială – nu vom face acte de sacrificiu inutile. Centrul de greutate al inamicului – impetuozitatea ofensivei blindate, respectiv forța combinată tancuri-IFV-artilerie. Deci, planul trebuie să rupă acest centru de greutate (prin încetinire și distrugere sistematică a unităților blindate conducătoare).

• Schimbări în situație: Comandantul a luat în calcul posibile schimbări (branch plans): ex. dacă inamicul aduce rezerve suplimentare, dacă frontul nord se prăbușește și rușii vin și dinspre Iași, dacă întăririle NATO întârzie etc. Pentru fiecare, are concepute reacții – deci flexibilitate în plan.

• Cursuri de acțiune (COA) prietene analizate:** S-au formulat trei COA proprii pentru îndeplinirea misiunii, corespunzând abordărilor posibile:

  1. COA A – Apărare fixă înaintată: Brigada s-ar angaja puternic chiar la frontieră/Prut, apărând fiecare metru de teren (o apărare rigidă în linie).

  2. COA B – Apărare în adâncime elastică: Brigada ar executa o întârziere la frontieră, apoi s-ar replia în etape succesive, organizând o apărare principală la Siret și o a doua poziție la Râmnicu Sărat, sacrificând teren pentru timp (trading space for time).

  3. COA C – Contraatac ofensiv anticipat: Brigada ar lansa, împreună cu anumite forțe aliate, un contraatac preventiv peste frontieră în sudul Basarabiei (ocuparea capului de pod pe malul estic al Prutului), pentru a duce lupta pe teritoriul inamic și a-l destabiliza înainte de a ataca.

  Fiecare COA a fost dezvoltat schematic, apoi supus analizei comparative. Comandantul, asistat de statul major, a evaluat fezabilitatea, acceptabilitatea, avantajele și dezavantajele:

  • COA A (Apărare fixă înainte): Pro: menținem integral teritoriul, arată hotărâre politică (nu cedăm pământ); apărarea concentrată la frontieră poate surprinde un inamic neîncrezător. Contra: risc extrem de încercuire și distrugere – forțele ar fi întinse pe un front larg la Prut, fără adâncime; superioritatea numerică a inamicului i-ar permite să ne rupă linia în multiple puncte. Odată străpuns frontul, nu avem alt aliniament pregătit, deci colaps. Comandantul a notat că COA A e „rețeta unei înfrângeri eroice dar sigure”. Pierderile civile în orașele de frontieră (Galați) ar fi uriașe. Fezabilitate scăzută din cauza lipsirii de adâncime și forțe insuficiente pentru front continuu.

  • COA B (Apărare elastică în adâncime): Pro: maximizează folosirea terenului – Siretul ca obstacol natural, permite lovirea inamicului în etape (uzură treptată); menține brigada coerentă mai mult timp; ne oferă opțiunea de a primi și integra rezerve (aliate) pe parcurs, eventual de a contraataca când inamicul e slăbit; minimizează încercuirea – dacă rușii pătrund undeva, ne retragem ordonat, nu suntem fixați static. Contra: cedează deliberat teren național (politic sensibil, deși temporar); populația și infrastructura din estul extrem vor fi abandonate inamicului pe termen scurt; necesită comandă și control excelent pentru a nu degenera în retragere haotică; moralul trupelor trebuie gestionat (să înțeleagă că retragerea planificată nu e fuga, ci o tactică). Comandantul consideră totuși că oamenii vor înțelege, având exemplul Ucrainei (care a cedat teritorii și apoi le-a recucerit cu rezerve).

  • COA C (Contraatac preventiv ofensiv): Pro: surprinde inamicul strategic – am muta lupta pe terenul lui, poate chiar l-am face să-și reconsidere ofensiva; am putea securiza capete de pod estice (ex. ocuparea zonei Giurgiulești-Reni) și împinge apărarea pe Nipru sau Nistru dacă extrem de succes; ar inspira moralul (trecem în ofensivă). Contra: politic dificil – ar părea că România/NATO „invadează” Moldova sau Ucraina, complicând legitimarea acțiunii (chiar dacă ar fi defensiv motivată); logistic imposibil de susținut – ne-am extinde peste capacitatea noastră, cu flancuri complet descoperite; forțele noastre sunt prea puține ca să mențină un cap de pod înaintat sub contraatacurile ruse; am pierde avantajul apărării (am deveni noi ofensivi sub tirul masiv al artileriei ruse). Acest COA a fost considerat nerealist și riscant, fiind practic exclus de comandant după discuții (s-a notat totuși un plan de contingență minim pentru cazul în care ni se ordonă politic intervenția limitată în sudul Basarabiei – dar nu ca opțiune preferată a brigăzii).

• Decizia Comandantului: După deliberare, Comandantul a ales COA B – Apărarea în adâncime elastică ca fiind cursul de acțiune optim. Motivația: COA B este fezabil cu forțele disponibile, adecvat misiunii de a câștiga timp (de fapt, este singurul care explicit prioritizează timpul), și acceptabil ca balanță risc/beneficii (vom ceda temporar teren, dar vom salva brigada și vom atinge scopul strategic). Comparativ, COA A prezenta risc neacceptabil de anihilare, iar COA C prezenta riscuri politice și militare prea mari. Comandantul a enunțat Intenția sa astfel: “Vom conduce o apărare mobilă, dispusă în adâncime, pentru a întârzia și slăbi forțele inamice. Îi vom câștiga timp Alianței să-și aducă forțele decisive. Vom lovi inamicul când este vulnerabil și ne vom retrage când este puternic, refăcându-ne coeziunea pe poziții pregătite în spate. Ne vom asigura că inamicul nu trece dincolo de Focșani/Râmnicu Sărat atâta timp cât putem lupta. Când vom fi întăriți suficient, vom trece la ofensivă pentru a-l respinge.”

• Scheme de manevră și alocări resurse pentru COA ales: În estimate, comandantul a schițat cum anume va implementa COA B. A stabilit efortul principal pe direcția Focșani (acolo vor fi concentrate cele mai multe forțe), un efort secundar pe direcția nord (Tecuci-Mărășești) și un efort de economy of force pe direcția sud (Brăila). A alocat batalionul 1 mecanizat + companiile aliate la Focșani, batalionul 2 mecanizat la Mărășești-Tecuci, iar forțele mai ușoare (Jandarmerie, voluntari) la acoperirea Galațiului până când inevitabil vor ceda. Resursa de foc (artilerie) va fi concentrată inițial spre est (pentru baraje de întârziere), apoi redistribuită către sectoarele principale de apărare. Comandantul a decis să mențină rezerva (batalionul de tancuri) relativ central (zona Ruginești, la jumătatea distanței dintre Focșani și Adjud) ca să poată interveni în orice parte. În plus, a solicitat ca forțele speciale aliate (SOF) să efectueze operații în spatele inamicului (ambuscade pe logistică, iluminare ținte pentru HIMARS) – această cerere a fost transmisă eșalonului superior NATO.

• Risc rezidual & comandă: Comandantul conștientizează că adoptând COA B, cedează inamicului inițiativa locală (el va alege unde și cum presează, noi reacționăm) – dar se bazează pe flexibilitatea noastră și pe sprijinul aliat pentru a contracara asta. A acceptat riscul de a pierde temporar orașul Galați și eventual Focșani, considerând că le vom recuceri ulterior cu forțe proaspete NATO. A refuzat riscul de a-și sacrifica brigada fără rost într-o poziție statică. Această decizie a fost comunicată superiorilor: Divizia 2 și Comandamentul NATO au fost de acord cu abordarea (în linie cu doctrina NATO de maneuver defence, preferabilă unei apărări rigide care poate fi distrusă).

Estimate-ul Comandantului, în esență, trasează drumul de urmat: apărare elastică, orientată pe temporizare, cu acceptarea pierderii inițiale de teritoriu în favoarea păstrării forței de luptă. Comandantul și-a exprimat clar sfârșitul dorit al acțiunii: „Inamicul e oprit pe aliniamentele noastre fortificate până la intrarea forțelor aliate, suferind pierderi masive, astfel încât contraofensiva aliată să îl poată zdrobi.”

Joc de Război (Wargaming) și Analiza COA-urilor

După alegerea COA B ca bază a planului, statul major al brigăzii a efectuat un wargaming detaliat pentru a valida acest curs de acțiune și a rafina detaliile execuției. S-a folosit metoda „șah militar” (turn-based war game) sub conducerea șefului de stat major, cu ofițeri jucând rolul „Roșu” (inamicul) și „Albastru” (forțele proprii), parcurgând secvențial fazele operației. S-a acordat atenție acțiunilor inamicului anticipate din IPB și reacțiilor planificate ale noastre, identificându-se posibile probleme nerealizate anterior.

Secvențele de wargaming și concluzii principale:

• Faza 1: Începutul atacului (H-0 până H+6 ore): Inamicul (Roșu) și-a executat lovitura inițială cu rachete asupra C2-ului nostru și a nodurilor logistice. Jocul de război a arătat că este foarte probabil să pierdem comunicațiile radio principale în primele 30 minute (bruiaj intens și distrugerea unui releu). Ca răspuns, Albastru a activat imediat planul de comunicații alternativ (satcom și mesageri). Inamicul a înaintat apoi cu un regiment spre Galați. Albastru a simulat minele și barajele de artilerie plasate conform planului – rezultat: coloana inamică întârzie ~2 ore la trecerea Prutului (podul de pontoane la Galați a fost distrus o dată de lovitura HIMARS, inamicul a trebuit să refacă). Însă inamicul a trimis și forțe prin puncte neprevăzute (a improvizat o trecere la vărsarea Prutului direct în Dunăre, unde nu aveam acoperire). Lectie: Trebuie extinsă supravegherea chiar și pe zone considerate improbabile, cum e Balta Brăilei, altfel inamicul poate surprinde. Drept urmare, am alocat un UAV suplimentar și patrule locale în acea zonă. Până la H+6, rușii au reușit totuși să împingă avangărzile la ~10 km est de Siret. Wargaming-ul a confirmat că forțele noastre de acoperire vor fi copleșite și vor trebui retrase prin Galați. S-a evidențiat nevoia de a ordona retragerea timpurie a acestor forțe (observatori și compania de grăniceri din prima linie) ca să nu fie anihilate – deci am ajustat OPORD să specifice clar criteriul de declanșare a retragerii (“dacă inamicul trece de linia Prutului în forță, forțele de acoperire se repliază imediat spre Siret”).

• Faza 2: Contactul pe aliniamentul Siret (H+6 la H+18): Inamicul a ajuns în fața poziției noastre principale la Siret în două grupări – una venind spre nord (Tecuci-Mărășești) și alta direct spre centrul Focșani. Am jucat diferite opțiuni inamice: un scenariu a fost că Roșu concentrează efortul pe Mărășești (încercând să flancheze Focșaniul dinspre nord); alt scenariu, rușii dau lovitura principală direct în Focșani frontal. În ambele, planul nostru prevedea rezistență pe malul vestic al Siretului. Rezultat simulat: Poziția de pe Siret poate fi menținută ~8-10 ore înainte de a ceda, dar cu pierderi însemnate. În wargame, la H+12 ore rușii au reușit un cap de pod peste Siret la sud de Mărășești, forțând retragerea batalionului 2 mecanizat. Însă această întârziere i-a costat scump (apărarea a distrus ~30% din vehiculele lor la trecere). S-a constatat că artileria noastră plasată în adâncime e eficace atâta timp cât dispune de muniție – în simulare, am epuizat stocul principal de obuze până la H+15 ore. Soluție: am integrat focul aliat (baterie franceză CAESAR, lovituri aeriene) pentru a prelua din sarcina artileriei noastre. De asemenea, s-a decis redistribuirea unor proiectile de la subunitățile mai puțin angajate (de ex. de la bateria care acoperea sudul neamenințat inițial) către cele implicate direct la Focșani, înainte de luptă. Un eveniment critic simulat: inamicul a încercat un desant aerian tactic cu ~200 parașutiști în spatele liniei noastre, la Garoafa (NV de Focșani). Conform planului nostru, compania de rezervă a brigăzii i-a angajat; am jucat posibilitatea ca parașutiștii să cucerească un depozit de artilerie. S-a evidențiat importanța consolidării securității spatelui: am alocat de aceea plutoane de infanterie suplimentare la paza depozitelor și stațiilor de comunicații, chiar cu prețul subțierii frontului (concluzie: pierderea unui depozit ar fi mai gravă). La finalul acestei faze simulate, inamicul nu reușise încă să ocupe Focșaniul (grație rezistenței la Siret și acțiunii rezervelor noastre de a contraataca temporar la capul de pod inamic). Brigada însă se afla sub presiune extremă, având nevoie de relief.

• Faza 3: Retragerea spre linia secundară (H+18 la H+30): Conform COA B, dacă era depășită linia Siret, brigada trebuie să se replieze în următoarea poziție defensivă (aprox. în apropiere de Râmnicu Sărat). Jocul de război a testat această manevră retrogradă sub foc. În simulare, comandantul a ordonat retragerea la momentul oportun (când flancul nordic era compromis). S-a văzut că momentul exact e crucial: dacă amânam retragerea, riscam ca unități întregi să fie încercuite. Retragerea organizată a fost posibilă sub acoperirea unui baraj masiv de artilerie și fum, plus contraatacuri locale ale plutonului de tancuri. Wargaming-ul a sugerat că ~70% din forțele brigăzii ar reuși să se extragă relativ coerent dacă se aplică corect procedura (celelalte 30% pierderi sau rămase în urmă). Pierderi în tehnică sunt inevitabile – a trebuit să lăsăm în urmă câteva vehicule avariate. Un risc major în retragere e panica/pierderea controlului: s-a exersat prin joc menținerea ordinii pe coloanele de retragere. PM și ofițerii de stat major au un rol cheie în dirijarea traficului militar. S-a folosit și simularea de atac aerian asupra coloanelor în retragere – în joc, inamicul a lovit cu artileria drumul DN2 spre Râmnicu Sărat, provocând haos. Măsură: împărțirea coloanelor pe rute multiple (de ex. unele subunități vor folosi drumuri agricole paralele). La H+24, în scenariul de wargame, inamicul ocupa Focșaniul (care fusese evacuat de trupele noastre cu câteva ore înainte, după ce distruseserăm infrastructura militară rămasă). Poarta Focșanilor “cade” în mâna inamicului la ~24 de ore, exact cum prevăzuseră scenariile pesimiste , însă – crucial – forțele noastre nu au fost distruse, ci s-au regrupat ~30 km mai la vest, continuând lupta. Astfel, deși inamicul a pătruns teritorial, nu și-a atins obiectivul de a ne anihila repede. Jocul a confirmat că dacă brigada supraviețuiește intactă peste această bornă temporală, șansele generale de a îndeplini misiunea cresc semnificativ (căci intervin aliații).

• Faza 4: Stabilizarea și integrarea întăririlor NATO (H+30 la H+48): În wargame, am introdus forțele aliate de reacție. La H+30 ore, un batalion aeropurtat american (din 82nd Airborne) a sosit pe calea aerului la aerodromul din Boboc și a fost trimis direct în linia a doua la Râmnicu Sărat pentru a întări brigada. De asemenea, misiuni CAS (Close Air Support) intense de la avioane A-10 americane și F-16 române au început să lovească coloanele rusești avansate. Simularea a arătat că odată ce sprijinul NATO intră în joc, ofensiva inamică încetinește semnificativ. Inamicul, în scenariul jucat, a încercat încă să împingă spre Buzău, dar brigada (cu rezervele proaspete) a reușit să oprească avansul undeva la jumătatea distanței între Focșani și Buzău. Practic, la H+48, frontul se stabilizase temporar pe o linie aproximativ Râmnicu Sărat – Valea Râmnicului, inamicul necesitând să se regrupeze. Wargaming-ul a indicat că în acest interval, brigada ar trebui să predea conducerea operațiilor unei structuri superioare (e.g. Divizia multinațională) care să coordoneze contraofensiva.

• Faza 5: Contraofensiva (H+48 încolo): Am parcurs sumar și această fază – forțe NATO masive (brigăzi blindate poloneze și americane) ar lovi flancurile inamicului acum expus și obosit, împingându-l înapoi. Brigada noastră ar participa ca element de fixare frontală și recucerire locală. Simularea a prezis un succes aliat după câteva zile, însă acest aspect depășește misiunea imediată a brigăzii (care e focalizată pe apărare). Important este că Wargaming-ul a confirmat că dacă brigada noastră își îndeplinește misiunea defensivă inițială, contraofensiva aliată are premise favorabile de reușită.

Rezultate cheie ale wargaming-ului COA B:

• Planul este solid în sensul că brigada poate rezista în intervalul critic (3 zile) cu pierderi acceptabile, îndeplinind scopul de a întârzia inamicul.

• S-au descoperit totodată aspecte de îmbunătățit:

  • Necesitatea întăririi securității spatelui (împotriva parașutiștilor și sabotajului) – OPORD a fost ajustat cu detalii suplimentare la ordinul de luptă al unităților de sprijin.

  • Clarificarea criteriilor de tranziție între faze (ex: exact când să se ordone retragerea de pe Siret – s-a stabilit un trigger: „dacă oricare batalion de pe linia Siret scade sub 50% forță combatantă sau dacă inamicul realizează un cap de pod de nivel batalion peste Siret, se inițiază retragerea generală”).

  • Coordonarea cu aliații: wargaming a arătat că fără o integrare fină, forțele aeropurtate americane ar putea ajunge prea târziu sau necoordonat. Așadar, am emis imediat un mesaj de „request for forces” urgent către CJTF aliat, cerând clar ca la H+24 să avem deja măcar o companie parașutată înainte de H+30. De asemenea, am sincronizat planurile de foc cu aviația (no-fly zones temporare deasupra unor zone când noi folosim artileria cu muniții cu traiectoră înaltă, etc.).

  • Am actualizat graficul de consum logistic: jocul a arătat unde riscăm să rămânem fără anumite calibre. Stocuri suplimentare au fost solicitate (ex: 120mm mortar – consumul a fost mai mare decât anticipat).

  • Moralul: am decis rotația unor subunități dacă situația permite, ca să nu stea aceiași oameni în linia 1 permanent (ex: schimbul dintre companiile 1 și 2 ale Batalionului 1 după 12 ore de luptă continuă, dacă e posibil).

În concluzie, wargaming-ul a validat COA B ca fiind capabil să îndeplinească misiunea, cu ajustările de rigoare. Comandantul a considerat că riscurile identificate pot fi gestionate și că planul final (OPLAN) rezultat este realizabil și robust. De asemenea, s-a constatat că COA A în joc ducea invariabil la distrugerea brigăzii înainte de 48h – deci decizia de a nu-l alege a fost corectă. Wargaming-ul a oferit încredere în COA-ul ales, generând totodată produse tactice utile: lista țintelor prioritare (ex: s-a identificat că distrugerea primelor 20 de tancuri inamice ar deraia serios atacul – deci acelea devin target pentru ATGM/HIMARS imediat), secvențele de foc de artilerie, organizarea retragerilor eșalonate etc. Toate aceste detalii au fost incorporate în planul final.

Procesul de Planificare Operațională NATO – Faze 1-7

Planificarea operației de către brigada întrunită s-a realizat în conformitate cu Procesul de Planificare Operațională NATO (COPD), parcurgând cele 7 faze standard. Mai jos este prezentat sumarul fiecărei faze și rezultatele principale:

1. Faza 1: Inițierea (Initiation) – Această fază a început odată cu primirea avertismentului strategic despre posibila agresiune (rapoarte NATO din teatru) și emiterea de către Comandamentul Forțelor Întrunite a directivei de planificare. Brigada a primit un WARNORD inițial de la Divizia superioară, care definea misiunea pe scurt și alocarea generală de forțe. Comandantul brigăzii a convocat imediat statul major și a declanșat procedurile de planificare rapide. S-au stabilit termenele de planificare (calendar accelerat, câteva zile pentru plan complet), s-au format grupurile de lucru. De asemenea, s-au transmis ordine preventive subordonaților pentru a se pregăti (ridicarea nivelului de alarmă, începutul fortificării pozițiilor, pregătirea logisticii). În această fază s-au clarificat și restricțiile de bază: de exemplu, comandantul a primit constrângerea politică de a evita pe cât posibil distrugeri colaterale, precum și regula de a nu violace teritoriul Republicii Moldova decât în autoapărare absolută. Produsul principal al Fazei 1: Scopul misiunii definit și echipa de planificare activată.

2. Faza 2: Orientare (Mission Analysis & Orientation) – Statul major al brigăzii a efectuat o analiză detaliată a misiunii și a mediului operațional (METT-TC/PMESII-PT prezentate mai sus). S-au identificat sarcinile implicite, factori critici și parametri de planificare. Comandantul a emis Ghidul Planificării Inițiale (Planning Guidance) către personal, indicând clar intenția sa preliminară, obiectivele intermediare, nivelul de asumare a riscurilor etc. S-au stabilit Efectele dorite și Criteriile de succes: de exemplu, “Încetinirea inamicului la ritm <10 km/zi” sau “Menținerea forței proprii combatante >50% până la Ziua 3”. În această fază s-au definit și presupozițiile (assumptions): de exemplu, s-a presupus că NATO va obține superioritate aeriană până la Ziua 2 – premisă esențială pentru plan. Tot acum s-au fixat limitările (limiting factors) – ex: nu putem conta pe rezerve române suplimentare în primele 48h (deoarece mobilizarea generală ia timp). Produsul principal al Fazei 2 a fost Directiva de Planificare a brigăzii, care conține analiza misiunii, factorii decisivi identificați și Problema Comandantului (în esență cum să oprească un inamic superior pentru 3 zile). Comandantul a formulat o Intenție inițială simplificată care a ghidat fazele următoare: “Voi apăra în adâncime, folosind fiecare oră pentru a câștiga timp. Inamicul va fi atacat în mod repetat până va fi oprit. Succesul înseamnă rezistență până la intrarea NATO.”

3. Faza 3: Dezvoltarea COA-urilor (Course of Action Development) – Plecând de la orientarea dată, echipa de planificare a generat mai multe cursuri de acțiune posibile pentru îndeplinirea misiunii. Au fost elaborate (ca planuri schițate pe hartă și descrieri narrative) cele trei COA discutate: Apărare fixă înainte (A), Apărare elastică (B) și Contraatac preventiv (C). Fiecare COA a fost dezvoltat respectând criteriile NATO: fezabilitate (forțele/dispozitiv adecvate), acceptabilitate (pierderi anticipate vs. importanța scopului), conformitate cu intenția superioară etc. Pentru fiecare COA, s-au schițat dispozitivul forțelor, manevrele pe faze, alocarea fires (sprijin de foc) și conceptul logistic. S-au folosit instrumente de modelare simplificate – de exemplu, Battle Sand Table – ca toți ofițerii să vizualizeze. La finalul dezvoltării, s-au identificat resurse necesare – ex: COA C ar fi necesitat forțe mult peste ce avem, deci un punct slab. Comandantul a fost implicat și a pus întrebări cheie (de tipul “Cum reacționează COA B dacă inamicul face X?”) pentru a clarifica. Rezultatul fazei: 3 COA distincte, descrise complet (cu scheme de manevră, liste de forțe, cerințe de sprijin, timpi și faze).

4. Faza 4: Analiza și Wargaming-ul COA-urilor – Aici, planificatorii au luat fiecare COA dezvoltat și l-au supus unei analize riguroase prin wargaming (proces detaliat descris în secțiunea anterioară). S-a folosit metoda “acțiune-reacțiune-contrareacțiune” pentru a evalua modul în care fiecare COA s-ar desfășura în fața posibilelor acțiuni ale inamicului. S-au notat avantajele fiecărui COA, vulnerabilitățile și punctele decisive. Un rezultat important al acestei faze a fost matricea de sinteză a COA, unde pe coloane erau COA-urile A, B, C, iar pe linii factori de comparație (eficacitate în întârziere, riscul pentru civili, complexitatea C2, consum logistic etc.), cu aprecieri calitative. În paralel, s-au actualizat planurile: de exemplu, în timpul wargaming-ului COA B, planificatorii au identificat necesitatea unor modificări (ex: includerea unei acțiuni de contracarare a desantului aerian). Aceste modificări au fost integrate imediat în COA B, deci procesul e iterativ. La finalul analizei, echipa a concluzionat că COA B (apărarea în adâncime) oferă cele mai mari șanse de succes în condițiile date – a întârziat inamicul suficient în simulări și a conservat forța pentru integrarea întăririlor. COA A a fost considerat nepotrivit (duce la pierderi masive rapid), iar COA C prea riscant politic. Comandantul a fost de acord, astfel s-a trecut la selecția COA.

5. Faza 5: Compararea și Selectarea COA – Deși practic decizia era clară după wargaming, formal s-a parcurs și procesul de comparare. S-a folosit o evaluare cantitativă: s-au dat “scoruri” la fiecare criteriu important pentru misiune. COA B a avut scorul agregat cel mai bun (ex: la criteriul “îndeplinirea scopului de temporizare” a obținut calificativ “bun”, pe când A doar “moderat”, iar C “excelent” – dar C avea “slab” la alte criterii precum riscul politic). Comandantul a cântărit și factorii intangibili – de exemplu, COA B era în linie cu modul NATO de operare (apărare manevrieră), deci mai ușor de sincronizat cu partenerii; COA A ar fi corespuns unei mentalități mai vechi de tip static, nepotrivită contextului modern. Prin urmare, el a anunțat decizia: COA B devine cursul de acțiune ales pentru dezvoltare în plan detaliat. Celorlalte COA li s-a atribuit statut de ramuri de rezervă (branch plans) – adică, se păstrează ideile lor pentru situații neprevăzute (ex: dacă lucrurile merg surprinzător de bine, am putea trece la o acțiune mai ofensivă în stil COA C; sau dacă situația e mai proastă, poate adopta elemente din COA A pe poziții finale). Decizia a fost comunicată superiorilor și subordonaților cheie.

6. Faza 6: Dezvoltarea Planului (Plan Development) – Odată ales COA-ul, s-a trecut la elaborarea completă a OPLAN-ului și a ordinelor detaliate. S-a redactat Conceptul de Operații (CONOPS) final al brigăzii, descriind modul în care forțele vor executa apărarea elastică pe faze. Au fost completate toate elementele unui Operațional Order (OPORD): Situație, Misiune, Execuție (inclusiv scheme de manevră, sarcini pe subunități), Sprijin logistic, Comandă și comunicații. De asemenea, s-au pregătit numeroase anexe tehnice (Plan de foc indirect, Plan de geniu – distrugeri, Plan CBRN, Plan comunicații etc.). Planul a integrat de asemenea forțele aliate – de exemplu, s-a inclus un paragraf care definește relația de comandă: brigada română preia sub control operațional (OPCON) compania franceză și unitatea americană ce sosește, iar la rândul ei brigada este sub OPCON Divizia Multinațională. În cadrul acestei faze, s-a realizat și coordonarea inter-agenții: legătura cu autoritățile civile (prefecturi, protecție civilă) pentru evacuări, legătura cu poliția și jandarmeria pentru lege marțială, etc., toate detaliate în plan (anexa CIMIC). Un alt aspect a fost pregătirea sistemului de raportare și a CCIR (cerințe critice de informații ale comandantului) – comandantul a specificat clar ce informații vrea imediat de la subordonați (ex: “raportați instant orice breșă a inamicului sau folosire de armament neconvențional”). La finalul acestei faze, planul complet (OPORD + anexe) a fost revizuit intern în statul major pentru acuratețe, consistență și fezabilitate logistică. S-au făcut mici ajustări finale (ex: timpi exacți pe un grafic sincronizat). Planul a fost considerat gata pentru a fi transmis spre aprobare.

7. Faza 7: Aprobare și Tranziție la Execuție (Plan Approval & Transition) – Planul operațional al brigăzii a fost înaintat lanțului de comandă (Divizia 2 și Comandamentul Corpului Multinațional din Sud-Est) pentru aprobare. S-au organizat briefinguri de plan către comandanții superiori (concept briefing, apoi orders briefing). Planul a fost aprobat fără modificări majore, superiorii fiind de acord cu cursul de acțiune și dispunerea forțelor. Odată aprobat, OPORD-ul a fost emis oficial către toate unitățile subordonate brigăzii și forțele atașate, declanșând pregătirile finale de execuție. S-a intrat astfel în faza de execuție a operației. În această etapă de tranziție, fiecare comandant de batalion a fost convocat pentru a fi personal informat asupra planului (briefing de ordin). De asemenea, s-au efectuat reconfigurări finale ale dispozitivului: subunitățile s-au mutat în pozițiile de start conform OPORD (de exemplu, Batalionul 2 s-a repoziționat mai aproape de Mărășești, conform planului aprobat, deoarece inițial stătea mai spre Focșani). Au fost emise ordine de pregătire (WARNORD finale) către trupe, specificând momentul exact al intrării în poziții de luptă și trecerii la starea de război. Tot acum s-au integrat elementele aliate – ofițerii de legătură francezi și americani au participat la briefing, asigurând înțelegerea clară a planului. Faza 7 a inclus și repetiții pe hartă și pe teren, pe cât posibil, pentru a verifica sincronizarea (un fel de walk-through al operației cu toți comandanții, folosind machete sau recunoașteri la fața locului). Odată mulțumiți de nivelul de pregătire, comandantul brigăzii și-a exprimat încrederea că planul este pregătit pentru executare. Operația a intrat apoi în faza de execuție propriu-zisă (care nu mai ține de planificare, ci de punerea în aplicare a planului aprobat).

Aceste 7 faze au asigurat un proces de planificare comprehensiv, aliniat standardelor NATO, de la momentul inițial al crizei până la pregătirea concretă a ordinelor de luptă. Fiecare fază a generat documente și decizii care au condus la un plan coerent și aprobat. Prin parcurgerea sistematică a OPP NATO, brigada a beneficiat de gândirea structurată necesară pentru a face față situației complexe, integrând rapid forțe multinaționale într-un plan unificat de apărare.

Conceptul de Operații (CONOPS)

Concept general: Operația este concepută ca o apărare întrunită în adâncime, executată în mai multe faze succesive, menită să întârzie, slăbească și oprească forțele inamice care atacă prin Poarta Focșanilor. Brigada, acționând integrat cu elemente aeriene și de sprijin NATO, va folosi terenul, mobilitatea și focul în mod agresiv defensiv (active defense), cedând temporar teren dar menținând continuitatea rezistenței. Operația urmărește câștigarea timpului necesar ca forțe aliate suplimentare să intervină și să preia inițiativa pentru contraatac. Conceptul prevede o apărare pe trei eșaloane/faze principale:

• Faza I – Operații de modelare și întârziere inițială (Shaping & Delay): Înaintea și la declanșarea atacului inamic, forțele noastre vor desfășura acțiuni de modelare a câmpului de luptă. Aceasta include: focuri de contrabaterie și lovituri de precizie (HIMARS) asupra forțelor inamice concentrate dincolo de frontieră (distrugerea unor piese de artilerie și a convoaielor înainte de contact), acțiuni de diversiune (de exemplu, simularea prin transmisiuni false a prezenței unor forțe puternice în nord, pentru a deruta planul inamic), și intensificarea ISR pentru a obține tabloul clar al înaintării inamicului. La momentul trecerii frontierei de către inamic, elementele noastre de securitate și întârziere (compania de cercetare, lunetiști, poate și forțe speciale aliate) vor angaja avanposturile inamice cu ambuscade, focuri de hărțuire și distrugeri de infrastructură (ex. vor arunca în aer poduri mici peste canale, vor mina drumuri), cu scopul de a dezorganiza coloanele și a impune opriri tactice. Aceste acțiuni se vor desfășura pe teritoriul dintre Prut și Siret (zona de securitate). Intenția este ca inamicul să fie obligat să reducă viteza și să își angajeze forțele în dispozitiv de luptă înainte de a ajunge la linia principală, pierzând astfel avantajul momentului. Faza I este sprijinită de forțele aeriene: imediat ce spațiul aerian permite, aviația NATO va lovi punctele de trecere ale inamicului (podurile de pontoane, vehicule de geniu). Această fază durează aproximativ primele 6-12 ore ale operației. Criteriul de tranziție la faza II: contactul substanțial al forțelor principale inamice cu aliniamentul nostru defensiv de la Siret.

• Faza II – Apărarea principală (Decisive Defense) pe aliniamentul Siret – Focșani: Aceasta este faza în care brigada va depune efortul defensiv maxim. Forțele principale (cele două batalioane mecanizate și elementele de sprijin directe) vor apăra sectoarele atribuite de-a lungul râului Siret și în jurul orașului Focșani. Concept de operație în această fază: Apărarea este organizată pe poziții pregătite, cu apărare sectorizată pe companii și pluton, acoperind toate căile de acces. Se folosesc intens obstacolele: baraje de mine montate din timp pe malul estic al Siretului, blocaje cu vehicule și dărâmături pe șoselele cheie, zone inundate artificial. Când inamicul va forța treceri peste Siret, îl vom angaja cu foc masiv combinat: artileria brigăzii va executa baraje de interdicție pe malul estic, mortierele și armele antitanc ghidate (SPIKE) vor viza podurile improvizate și vehiculele amfibii, iar infanteria noastră va ține sub tir malul vestic. Focul indirect este coordonat să formeze zone letale în aliniamentul râului (avem din timp fixate coordonate – fire support coordination measures – ex: EFST1: distrugerea unui batalion inamic la trecerea peste podul X, executată de artileria propriei brigăzi susținută de atacuri aeriene). Dacă inamicul reușește totuși un cap de pod, unitățile noastre vor contraataca local (la nivel companie) pentru a-l izola și distruge înainte să se lărgească. În această fază, efortul principal al focului este concentat pe oprirea penetrării – toate resursele de foc trag la cerere asupra breșelor. În paralel, ne așteptăm ca inamicul să bombardeze intens Focșaniul și pozițiile noastre – trupele vor opera din poziții întărite (tranșee adânci, adăposturi). Rolul rezervelor: Batalionul de tancuri al brigăzii este poziționat în spatele frontului central, pregătit să intervină acolo unde inamicul face o spărtură: printr-un contraatac local (de ex: dacă inamicul traversează la Mărășești, rezervă va contraataca flancul coloanei inamice). Acele contraatacuri vor fi scurte și punctuale, menite să restabilească aliniamentul defensiv, nu să urmărească adâncime (misiuni de tip “counter-attack to restore position”). Apărarea aeriană în această fază: sistemele Gepard și MANPAD vor proteja trupele de elicoptere de asalt ruse (așteptate să apară odată ce bătălia devine intensă). Vom coordona cu aviația aliată patrularea ca elicopterele inamice (Ka-52 etc.) să fie contracarate. Rolul Focșaniului ca fortăreață urbană: Dacă inamicul împinge spre oraș, avem planificat a transforma periferia Focșaniului într-un bastion defensiv urban. S-au fortificat clădiri la intrări (saci de nisip, puncte de tragere la etajele superioare), străzile au fost pregătite cu baricade și obstacole anti-blindate. Conceptul nu e să ne blocăm în lupte urbane lungi, ci să folosim mediul urban ca multiplicator de forță – vehiculele inamice canalizate pe străzi înguste vor fi vulnerabile la RPG-uri și IED-uri. Interdicția în adâncime: Ca parte a conceptului defensiv, vom continua să lovim rezervele inamice aflate dincolo de linia frontului. HIMARS-ul va viza convoiile de sprijin de pe șoseaua Odesa-Galați, pentru a reduce fluxul logistic (în cooperare cu aviația NATO care va ataca ținte în adâncime). Fazarea: ne așteptăm ca această fază de apărare intensă să țină circa 12-18 ore, timp în care se decide dacă inamicul poate fi oprit la Siret sau ne forțează retragerea. Criteriul de tranziție la faza următoare este atingerea punctului culminant al apărării – adică momentul când brigada nu mai poate menține poziția fără a risca distrugerea completă (identificat prin indicatori precum: epuizarea majorității muniției, scăderea efectivelor sub 60%, multiple breșe simultane). Dacă se atinge acest punct și inamicul încă are forță de împingere, comandantul va ordona trecerea la faza III, planificată dinainte.

• Faza III – Manevră retrogradă și apărarea în poziții de rezistență secundare (Trading Space for Time): În cazul probabil că forțele noastre nu pot menține la infinit linia Siret, vom executa o retragere tactică organizată către o a doua linie defensivă situată aproximativ pe aliniamentul Râmnicu Sărat – Vizantea (la vest de Focșani). Conceptul acestei faze este apărarea mobilă: unitățile se desprind pe rând din angajament și se repliază pe poziții în spate, continuând totuși să încetinească inamicul prin foc de acoperire. Retragerea se va face eșalonat: un batalion se desprinde în timp ce altul asigură ariergarda, apoi schimb. Forțele de ariergardă (rearăpărarea) vor folosi perdele de fum și baraje de artilerie pentru a rupe contactul vizual cu inamicul. Geniștii vor executa distrugeri finale: toate podurile peste Siret vor fi aruncate în aer, chiar dacă unii inamici sunt pe ele (sacrificând astfel orice capacitate a inamicului de a folosi logistic podurile). Totodată, în Focșani, dacă inamicul intră în oraș, vor fi inițiate acțiuni de întârziere urbană de către echipe mici rămase (de ex. lunetiști pe clădiri care trag pentru a ține capul jos al rușilor, chiar dacă orașul e oficial cedat). Aceste echipe vor încerca apoi să se strecoare afară noaptea spre liniile noastre. În retragere, brigada se va regrupa pe poziții pre-pregătite la circa 20-30 km în spatele primei linii. Acolo este așteptată și intrarea în dispozitiv a forțelor NATO de reacție. Conform conceptului, la această fază se vor alătura elemente din Divizia Multinațională: cel puțin un batalion aeropurtat aliat va fi deja venit pentru a sprijini apărarea noastră secundară. Brigada va integra aceste forțe – practic linia secundară de apărare va fi formată din ce a rămas coerent din brigada noastră plus noile trupe proaspete (aliate și eventual rezerve române sosite). Intenția este ca inamicul, deja încetinit și uzat, să fie ținut pe această linie secundară până la culminarea ofensivei sale. Dacă rușii încearcă să forțeze mai departe, vor întâlni o defensivă reîmprospătată (cu trupe odihnite aliate, cu artilerie suplimentară alocată etc.). În esență, în acest punct conceptul este să transformăm efortul defensiv într-un blocaj final. Notăm că în retragere vom folosi la maxim tacticile de hărțuire: și după ce se retrag, unitățile noastre vor lansa contraatacuri de scurtă durată asupra elementelor înaintate inamice, menținându-le nesigure și protejând retragerea completă a restului. Retragerea nu e lineară, ci în zig-zag – vom ceda unele sectoare, apoi vom lovi în alt sector, apoi din nou cedare, astfel inamicul nu știe dacă ne retragem complet sau pregătim capcane (război de manevră). Integrarea forțelor aeriene aliate atinge punctul maxim în această fază: avioanele NATO (F-16, Typhoon, A-10) vor avea acum libertate mai mare (defensele AA ruse fiind degradate), deci vor acoperi intens retragerea noastră, lovind orice concentrare notabilă de vehicule inamice. Vom solicita chiar misiuni de bombardament strategic (B-52) dacă țintele se pretează – conceptul fiind saturarea inamicului cu foc pe măsură ce intră tot mai adânc. Criteriul de încheiere a fazei III: atingerea stop-line-ului planificat (linie de necedare în plus) și oprirea efectivă a înaintării inamicului. Această stop-line este ideal la marginea vestică a Porții Focșanilor (unde terenul se îngustează și intră în zona colinară – deci bun defensiv).

• Faza IV – Stabilizare defensivă și predarea responsabilității / pregătirea contraofensivei (Stabilization & Handover): Odată ce ofensiva inamică este contenită pe linia secundară, operația intră într-o fază de stabilizare. Brigada noastră, epuizată dar intactă, va preda treptat responsabilitatea operativă către elementele majore NATO sosite (ex: o brigadă blindată NATO ce intră sub comandă divizionară). În concept, brigada va trece în rezervă (reconstituire) sau va ocupa un sector secundar, în timp ce forțele proaspete preiau sectorul principal. Această fază implică repoziționări discrete – de exemplu, brigada noastră poate muta restul artileriei în spate pentru reamunicționare, în timp ce artileria aliată preia misiunile de foc. Totodată, ne vom concentra pe refacerea logistică și pe evacuarea răniților rămași. Conceptul prevede ca, după ~72 ore, brigada să fie reconstituită la ~60% capacitate, suficient cât să poată participa ulterior la efort ofensiv limitat. Apărarea devine acum de nivel superior (corp de armată NATO, cu mai multe brigăzi aliate pe front). Brigada noastră se integrează în contraofensiva planificată de aceștia drept forță de sprijin (fie ca rezervă, fie reaprinzându-se pentru recapturare de obiective locale). Faza IV este mai degrabă administrativă și de reorganizare, dar conceptul subliniază importanța menținerii presiunii asupra inamicului chiar și acum: nu le vom permite să se întărească sau fortifice – continuăm cu focuri de hărțuire și recunoaștere agresivă. Odată ce comandantul superior declară că forțele sale sunt gata, se va trece inițiativa la Operația ofensivă împotriva inamicului (ce devine o operație separată, succesoare). Atunci conceptul defensiv se încheie și începe conceptul de ofensivă, unde brigada noastră va avea alt rol (dar acest lucru depășește cadrul planului actual, fiind consemnat doar ca posibilitate).

Integrarea întrunită (joint) și multi-națională: Pe toată durata operației, conceptul subliniază cooperarea strânsă între componente:

• Componenta aeriană: Lucrează în sinergie cu trupe terestre – CAS la cerere, CAP (patrule aeriene de luptă) pentru a proteja forțele, AWACS furnizând imaginea aeriană. S-au stabilit linii de coordonare aer-sol (airspace coordination areas) pentru a evita incidente (de exemplu, un ALR – Airspace Limitation Region – deasupra zonei unde artileria noastră trage, nimic altceva nu intră).

• Componenta terestră aliată: La nivel tactic, unitățile aliate (ex. compania franceză) sunt integrate în dispozitiv și vor respecta procedurile noastre (ROE identice, comunicații asigurate de ofițer legătură bilingv). Folosim puncte de control comune și semne de recunoaștere (flares, panouri) pentru a evita foc fratricid.

• Componenta informațională/cibernetică: Conceptul include contramăsuri electronice (vom folosi bruiaj pentru a împiedica dronele inamice – ex. jammer-e în spectrul GPS) și securitate cibernetică (back-up la rețelele de date).

• Operații speciale: Detașamentele NATO SOF vor lucra independent dar coordonat cu brigada, lovind ținte de oportunitate (ex. un radar mobil S-400 în Crimeea – concept integrat: la H+10 ore, echipa SOF raportează locația, HIMARS lansează lovitura).

• Susținere logistică multi-națională: Conceptul prevede sharing logistic: dacă brigada rămâne fără ceva, aliații sprijină (ex. combustibil – având standarde comune NATO, vehiculele US pot alimenta pe ale noastre și invers). Un nod logistic multinațional se va crea la Buzău la H+48 pentru distribuție coordonată.

Etapele critice și decizii-cheie ale comandantului: Conceptul identifică câteva Decisive Points:

1. Angajarea rezervei de tancuri: Momentul când comandantul decide să introducă tancurile în luptă (prea devreme – risipire, prea târziu – inutil). E marcat ca decizie-cheie DP1, cu criteriul “dacă un cap de pod inamic > companie se formează, atunci angajează rezerva”.

2. Retragerea de pe linia Siret: DP2 – decizie foarte importantă, deja planificată cond. Comandantul trebuie să ordone retragerea nici prea târziu nici prea devreme. Are parametrii stabiliți (când pierderile ating un anumit prag).

3. Distrugerea podului Brăila: DP3 – politic și militar sensibil, comandantul are autoritatea să ordone demolarea podului de la Brăila doar dacă inamicul chiar e pe cale să-l folosească. Până atunci, menținem acel pod. E o decizie contingentă.

4. Solicitarea sprijinului nuclear tactic (teoretic): DP4 – Nu la nivel de brigadă dar menționat ca escaladare; conceptul spune că brigada ar cere sprijin (ex. LOVCAsche – Low yield nuclear strike) doar dacă complet copleșită și altfel neanihilare inevitabilă, ceea ce e improbabil oricum sub control NATO, deci practic scos din discuție. Dar consemnat la modul teoretic într-o anexă.

Misiuni pe componente (tare pe scurt):

• Misiunea Infanteriei mecanizate: Să mențină pozițiile defensive, să distrugă vehiculele inamice în zonele de ucidere, să efectueze retragerea la ordin, menținând coeziunea.

• Misiunea Tancurilor: Să acționeze ca forță de șoc mobilă pentru contraatac local și reacție la breșe, apoi să acopere retragerea ca parte din ariergardă.

• Artileria: Să furnizeze sprijin de foc continuu, prioritate interdicției la trecerile peste obstacole; să reușească tranziția și continuarea focului chiar în retragere (prin dislocări alternative – în concept, artileria se deplasează odată cu infanteria, “shoot and scoot”).

• Geniu: Să pregătească și execute la timp distrugerile planificate, să mențină rutele deschise pentru retragere (ex: reparații rapide la drumuri dacă sunt craterizate).

• Logistic: Să susțină forțele prin realimentare pe cât posibil în pauzele tactice; să evacueze răniții la Role 2; să evacueze echipamentele esențiale la retragere (ce nu poate fi luat, să fie distrus pentru a nu cădea la inamic – ex: am pus mic exploziv la vehicule greu avariate).

• Aliatele/Întrunite: Aviația să degradeze constant forțele inamice (se prevede în concept ca aviația să atingă supremație aeriană în ~48 ore, deci rușii să nu mai poată folosi avion sau dronă fără a fi doborâți – e aspirational, dar integrat), forțele navale să protejeze flancul Dunării (ex: monitoare fluviale patrulează să împiedice un eventual forțare de către ruși cu bărci, și nimicește orice grup în Delta Dunării).

Finalitatea CONOPS: Dacă totul decurge conform conceptului, la finalul operației defensive brigada va fi reușit să își îndeplinească misiunea: inamicul va fi fost ținut pe loc suficient încât forțele principale NATO să preia lupta. În cel mai bun caz, inamicul ar putea fi chiar oprit complet la Siret (dacă conceptul produce maximum effect), iar contraofensiva va porni de acolo. În scenariul minim, inamicul înaintează dar este oprit la Râmnicu Sărat/Buzău, mult prea târziu însă pentru el – pentru că atunci își pierde momentul strategic. Conceptul de operații este astfel orientat către victoria în timp, nu neapărat în spațiu imediat. Apărarea noastră nu se măsoară în kilometri apărați, ci în ore câștigate. Iar conceptul elaborat maximizează exact acest rezultat, armonizat cu planurile NATO mai largi.

OPORD – Ordinul de Operații al Brigăzii

Referință: OPORD 23-05 (Apărarea Poarta Focșanilor), emisiune la data de 01.04.2025, de către Comandant Brigadă Col. Popescu I., către toate unitățile subordonate și atașate. Format în stil NATO (5 părți). Rezumat și elemente esențiale:

1. Situația

a. Situația Inamicului: Inamicul (Federația Rusă – Gruparea de forțe Sud-Vest) a inițiat ostilitățile și se estimează că atacă cu forțe de cca. 2 divizii mecanizate, 1 brigadă aeropurtată și suport masiv de artilerie/rachete. Intenția inamicului este să forțeze coridorul Focșani pentru a penetra adânc în România . Inamicul avansează dinspre est (R. Moldova/Ucraina) pe direcțiile principale Galați–Focșani și Tecuci–Mărășești, cu posibil efort secundar spre Brăila. Se așteaptă ca inamicul să folosească intens foc indirect și eventual forțe aeromobile în spatele apărării noastre. Moralul și capacitatea inamicului sunt ridicate la început, dar logistic vulnerabil (linii lungi de comunicație ce pot fi atacate). Treci la Anexa B (Informații) pentru ORBAT inamic detaliat.

b. Situația Forțelor Prietene:

• La nivel operativ, Divizia 2 Infanterie „Getica” coordonează apărarea Moldovei occidentale. Brigada noastră (Brig. X) apără sectorul central (Poarta Focșanilor), flancată la nord de elemente din Brigada 15 Mecanizată (în zona Iași, protejând direcția Suceava-Bacău) și la sud de elemente ale Flotilei Fluviale (apărând sectorul Galați-Brăila și Delta).

• Forțe NATO sunt prezente: Grupul de Luptă al NATO (în subordinea Brigăzii X) cu o companie blindată franceză și elemente de geniu/prompt de reacție, precum și unități aeriene aliate (Escadrile multi-naționale de vânătoare staționate la baze din RO și BG). Comandamentul Multinațional de Divizie Sud-Est (MND-SE) se pregătește să preia conducerea operațiilor aliate în teatrul RO.

• Misiunea Aliaților: În 24-48 ore, forțe suplimentare NATO (VJTF) vor sosi în zona Ploiești și vor... vor intra sub comanda Diviziei 2 pentru contraofensivă.

c. Atașamente și Detasamente: Brigada are sub OPCON o companie blindată franceză (Leclerc) și un pluton geniu belgian (att. de la eFP NATO). Totodată, o baterie HIMARS US (din Batalionul 1/77 Field Art.) este atașată în sprijin direct. Detașăm: un pluton cercetare long-range către Divizia 2 (pentru ISR de teatru). Anexele A (Ordinea de Bătaie) și K (Atașamente) detaliază compunerea exactă.

d. Teren și condiții: Terenul favorizează tancurile (câmpie deschisă), obstacole majore: râul Siret (în fața noastră) și Dunărea (flanc sud) . Vremea: ploi ocazionale, teren noroios (îngreunează off-road). Civili: majoritatea evacuați, unii rămași – Rules of Engagement (ROE) permit foc în zone urbane doar asupra țintelor identificate. (Detalii în Anexa C – Analiza terenului și mediului.)

2. Misiunea

Brigada X întrunită apără zona Poarta Focșanilor (alocare spațiu: linia generală Mărășești–Focșani–Brăila) începând cu 02.04.2025, pentru a bloca și întârzia forțele rusești inamice care atacă din est, câștigând timp până la intervenția forțelor principale NATO, și prevenind pătrunderea inamicului spre București.

(Această enunțare a misiunii este memorată de toți comandanții subordonați.)

3. Executarea

a. Intenția Comandantului: “Vom conduce o apărare flexibilă, în adâncime, lovind inamicul decisiv pe aliniamente pregătite, apoi manevrând pentru a ne conserva forța. Intenția mea este să provoc pierderi maxime și să încetinesc înaintarea inamicului sub ritmul planificat de el , astfel încât, după 3 zile de luptă, ofensiva rusă să fie oprită. Vom realiza aceasta prin apărarea puternică a aliniamentului Siret-Focșani ca poziție inițială de angajare, apoi prin retragere tactică ordonată către o linie secundară în vederea continuării rezistenței cu sprijin aliat. Scopul final este ca inamicul să fie blocat înainte de a atinge Bucureștiul, creând condițiile pentru contraatacul NATO.”

Comandantul intenționează să cedeze temporar teren (dacă necesar), dar nu coeziunea. Operația decisivă este apărarea pe linia Siret (va determina soarta bătăliei). Efort principal: sectorul central (Focșani), unde se alocă cele mai puternice forțe și rezerva. Efort secundar: sectorul nord (Mărășești), menținut atâta timp cât sprijină efortul principal. Riscuri acceptate: pierderea orașului Focșani (dacă e inevitabil) și retragerea din Vrancea de est; riscuri neacceptate: încercuirea forțelor și distrugerea lor prematură.

b. Conceptul de Operații: (Linie generală – se detaliază pe faze) Operația se împarte în 3 faze tactice principale:

• Faza 1: Întârziere inițială (H0 – H+6) – Elementele de acoperire (Comp. Cercetare, pl. comando) și focul de artilerie cu raza lungă vor întârzia avansul inamic dincolo de Prut. Geniu execută distrugeri pregătite (poduri minore). Obiectiv: fragmentarea formațiilor inamice.

• Faza 2: Apărarea pe aliniamentul Siret/Focșani (H+6 – H+18) – Forțele principale (B1, B2) apără la Siret și în jurul Focșani. Se vor folosi baraje de artilerie, foc antitanc ghidat și contraatacuri locale pentru a bloca inamicul la Siret. Dacă inamicul forțează treceri, se angajează rezerva (Batalion Tancuri) pentru contra-lovituri punctuale. Se menține această poziție cât timp este posibil fără anihilare.

• Faza 3: Retragere tactică și apărarea liniei secundare (H+18 – H+36) – La ordin, unitățile se vor replia în ordine pe poziții de rezervă (în proximitatea Râmnicu Sărat). Ariergarda (elemente din Batalionul Tancuri și companii selectate) acoperă retragerea prin foc și obstacole. După regrupare, brigada (susținută acum de elemente NATO sosite) va stabili o nouă linie de apărare, menținând inamicul pe loc. Această fază continuă până ce forțe superioare preiau ofensiva (estimativ H+48 și după). (Nota: Orice tranziție la contraofensivă va fi la ordinul eșalonului superior; brigada e pregătită să sprijine cu foc și forțe rămase.)

Operații în sprijin:

• Operații de sprijin de informații: ISR continuu (drona, HUMINT local) pentru a furniza imagine actualizată.

• Operații de interdicție în adâncime: HIMARS și aviația vor angaja rezervele inamice și logistica în spatele frontului (ținte prioritare: artileria grea rusă, coloanele de alimentare).

• Operații civile: CIMIC evacuează civili rămași în fereastra dintre Faza 1 și 2, în cooperare cu autoritățile civile.

• Reguli de Angajament (ROE): Anexa E. Esențial: focul se deschide asupra forțelor identificate inamice fără alte permisiuni; evitarea distrugerii infrastructurii civile critice dacă nu e necesar militar; forțele în retragere pot folosi foc pentru a-și asigura desprinderea; utilizarea muniției cu dispersie aprobată doar în zone nepopulate (ex. câmp deschis la est de Siret).

c. Sarcini pe subunități:

• Batalionul 1 Mecanizat (B1): Apără sectorul central (zona Focșani – DN2 – malul Siret la sud de Mărășești). Impedica forțarea Siretului pe ruta principală E85 . Organizează puncte de sprijin în localitățile Doaga și biz. Angajează intensiv cu foc AT (dotare Spike, RPG) orice coloană blindată ce se apropie de poduri. Pregătit să contraatace local cu o companie pe malul estic dacă inamicul creează cap de pod mic. La ordin, se retrage etapizat pe poziții de la vest de Focșani, menținând coeziunea și continuând focul de hărțuire.

• Batalionul 2 Mecanizat (B2): Apără sectorul nord (zona Mărășești – Tecuci). Blochează direcția secundară prin Doaga și stabilimentele de cale ferată Mărășești . Concentrează focul pe interzicerea trecerii inamice la Cosmești (unicul pod feroviar peste Siret în zonă). Utilizează piese AA portabile pentru a proteja spațiul aerian local. În caz de presiune copleșitoare, execută retragere controlată spre satul Haret și apoi Râmnicu Sărat, acoperind flancul stâng al B1. Sprijină cu elemente (ex. un pluton) B1 dacă sectorul central e în criză.

• Batalionul de Tancuri: Constituie rezerva mobilă a brigăzii. Inițial dispozitiv: zona Bizighești, mascată. Misiune principală: contraatac rapid asupra oricărui penetrări majore inamice. Exemple: dacă inamicul pătrunde cu forțe motorizate spre Panciu, Batalionul Tancuri contraatacă flancul acelei coloane pentru a o distruge. Dacă nu e angajat în Faza 2, la retragere formează nucleul ariergărzii: ultimul care părăsește pozițiile, asigurând că unitățile mecanizate ajung pe linia secundară. Apără apoi sectorul decis de comandant pe linia secundară (probabil tot efortul principal central).

• Divizionul de Artilerie (Artilerie Brigadă): Sprijină prin foc întreaga operație, în conformitate cu Planul de Sprijin de Foc (Anexa D). Faza 1: foc de interdicție la trecerile peste Prut (în coordonare cu artileria Diviziei 2). Faza 2: foc concentrat pe zonele de trecere Siret (zone pre-planificate Alfa, Bravo, Charlie corespondente podurilor principale). Menține minimum 2 baterii disponibile pentru misiuni de sprijin direct la cererea B1/B2. Este pregătit să execute foc contrabaterie împotriva artileriei ruse (când este detectată de radarul de contra-baterie). La tranziția la faza 3, se redislocă pe rând (o baterie acoperă, celelalte se mută în spate și tot așa) pentru a continua focul de încetinire. Prioritatea țintelor: 1) Unități blindate inamice aglomerate; 2) Artileria inamică; 3) Trupe în masă pe malul estic. Reaprovizionarea se face în pauze tactice (noaptea sau când intensitatea scade).

• Bateria HIMARS (atasată US): Execută lovituri de precizie la distanță mare, conform planului de atac al țintelor prioritare (Anexa D, listă ținte). Prim. ținte: poduri de pontoane inamice, centre de C2 inamice (dacă identificate). Integrare prin ofițer leg. US la CP brigadă.

• Compania 300 Geniu: Responsabilă de obstacole și distrugeri. Conform planurilor de minare (Anexa G), a instalat câmpuri de mine antitanc pe malul estic al Siretului și pe căile de acces principale (marcate pentru ai noștri pe hărți). Va efectua distrugerea podurilor: are echipe alocate pentru podul rutier Mărășești (P1), podul feroviar Cosmești (P2) și podurile mici de la Focșani (P3, P4). Distrugerea fiecărui pod se va face la ordinul explicit al Comandantului sau dacă situația de luptă impune (ex: inamicul încearcă forțarea). Comp. geniu asigură totodată amenajarea unor puncte de trecere alternative pentru retragere (ex: vaduri recunoaște în prelabil pe râul Râmnicu Sărat pentru vehicule 8x8). Va pregăti zone de blocare în Focșani (demolări de clădiri pentru baricade).

• Compania Apărare AA: Desfășoară 4x Gepard și echipe MANPADS în dispozitiv dispersat, acoperind zonele de apărare contra elicopterelor și avioanelor joase. Regula de angajare: foc imediat asupra oricărei platforme aeriene ostile sub alt. 3000m în zona frontului. Asigură protecție specială CP-ului brigăzii și artileriei (plasându-se în apropiere). Colaborează cu aviația aliată prin rețeaua de IFF (evităm fratricid aerian).

• Compania Cercetare (ISR): Continuă misiunile de recunoaștere înaintea frontului. Plasată sub coordonarea directă a S-2. Patrule de cercetare în adâncime transmit rapoarte despre mișcările inamice (folosind inclusiv senzori acustici montați). O echipă de cercetare rămâne în zona Galați chiar după retragerea noastră, pentru a furniza informații dacă inamicul își redirecționează forțe. De asemenea, compania cercetare pregătită să acționeze ca forță de securitate a flancurilor în timpul retragerii (asigurând că nu suntem surprinși lateral).

• Compania Transmisiuni: Asigură rețelele de comunicații conform Planului de Comunicații (Anexa H). Implementată rețea radio HF/VHF multi-channel între CP brigadă și batalioane; nod de comunicații satelit la CP brigadă pentru legătura cu Divizie și aliati. Echipe de radio releu mobile însoțesc eșalonul în retragere pentru menținerea comunicațiilor.

• Elemente de Sprijin Logistic (LogBn): Gestionate conform par.4 (Sustainment). Pe scurt: punct logistic principal la Bizău în spatele frontului, puncte de distribuție mobile pentru combustibil și muniții; sprijin medical Role 1 la fiecare batalion, Role 2 (Comp. medicală brigadă) la PC suport brigadă (lângă Adjud inițial).

• Forțe Aliate Atașate:

  • Compania blindată FR: În subordinea B1, apără sectorul sudic Focșani spre Brăila. Misiune specifică: acoperă flancul drept al brigăzii împotriva unei posibile manevre inamice prin Bărăgan (sud). Va efectua un posibil contraatac pe direcția Șuțești-Brăila dacă forțele ruse forțează Dunărea la Brăila.

  • Plutonul geniu BE: În subordinea Comp. 300 Geniu, concentrate pe podul Brăila. Au sarcina specială de a pregăti eventuala demolare a podului peste Dunăre (dacă vine ordin politic). De asemenea, pun la dispoziție utilaj pentru repararea drumurilor pentru retragere.

  • Echipă Operații Speciale US (ODA): Operațională independent, zone acțiune în spatele inamicului. Nu au misiuni directe de la brigadă, dar comunică informații relevante către S-2. Pot solicita foc de artilerie/himars prin noi dacă identifică ținte de oportunitate majore (ex: coloana logistică).

  • Batalion aeropurtat US (82nd ABN) – (La intrare în teatru preconizată H+24). Va veni sub control Div.2/MND-SE, dar se anticipează că o companie va fi atașată temporar brigăzii pentru întărirea liniei secundare. Dacă sosește la timp, planul prevede ca această companie parașutată să ocupe poziții la Râmnicu Sărat înaintea retragerii noastre, pentru a asigura primirea retragerii.

d. Coordonări și Instrucțiuni de Sincronizare:

• Faze de Operație & Tranziții: (Recapitulare) Trecerea de la Faza 1 la 2 la “contact inamic cu linia Siret”; de la 2 la 3 la “ordin RETROGRADE RED” (cod confirmat de comandant).

• Semnale de execuție: Cuvânt-cod “Vultur” pentru inițierea demolării podurilor planificate. Cod “Evacuare X” va fi transmis când e autorizată retragerea Batalionului X. (Vezi Anexa J – Semnale și parole).

• Limite de subsectoare: Linia de despărțire între B1 și B2 este valea râului Putna – B1 are responsabilitate inclusiv Focșaniul, B2 de la Mărășești în sus. Coordonarea flancului comun se face prin CP avansat la Doaga.

• Rules of Engagement (ROE): Forțele pot angaja inamicul de la prima vedere, nu e necesară identificare vizuală dacă confirmat de senzori sau IFF negativ. Se respectă Convențiile Geneva – prizonieri vor fi evacuați prin PM la punctul de colectare (Mircești). Se evită folosirea muniției incendiare în zone urbane. (Detalii Anexa E).

• Siguranța Operațională (OPSEC): Comandantul subliniază importanța OPSEC – comunicațiile radio sunt scurte și codificate, personalul civil (inclusiv media) nu are acces la informații sensibile neautorizate.

• Decepție: Unitățile vor folosi mijloace de camuflaj și decepție (ex: machete tancuri gonflabile amplasate la nord pentru a simula forțe în plus). Efectuăm transmisiuni false în eter pentru a induce în eroare intel inamic. (Plan de decepție scurt: vom lansa fum intens la sud de Focșani, simulând o retragere pe acolo, în timp ce ne retragem pe la nord).

• Legătura cu Civilii: Jandarmeria militară gestionează orice civili rămași în zona de operații. S-a stabilit o linie de evacuare civilă sigură pe ruta Focșani – Buzău; trupele noastre nu vor bloca această rută decât dacă inamicul o folosește.

• Colaborare flancuri: Legătura cu Brig. 15 (nord) prin ofițer leg. la CP B2. Legătura cu Flotila Navală (sud) – prin centru comunicare la Brăila (dacă rușii apar acolo, vom primi semnal).

• Timp/Space detalii: Sincronizarea cu sprijin aerian – ferestre CAS alocate: zilnic 0600-0800 și 1800-2000 pentru lovituri planificate, plus CAS on-call tot timpul prin JTAC la B1.

4. Sprijin Logistic (Sustainment)

a. Intenția Logistică: Asigurarea fluxului de muniții, combustibil și evacuarea personalului rănit pentru a menține capacitatea de luptă pe durata celor 3 zile critice. Priorități logistice: muniția de artilerie și antitanc, apoi combustibilul pentru vehiculele de luptă și evacuarea răniților.

b. Aprovizionare & Distribuție:

• Muniții: Stoc initial la brigadă: ~70% din dotare (am avut timp să pre-poziționăm). Depozitul principal de brigadă se află la Biliești (camuflat). Realimentarea cu muniții va fi făcută de trenuri auto logistice noaptea, aduse din depozitele Diviziei la Focșani (cât timp orașul e controlat) și ulterior de la Mizil/Ploiești. Fiecare batalion are alocate 2 vehicule de muniție reîncărcabile care shuttle între depozit și pozițiile de tragere. Rată planificată de consum: Artilerie ~100 proiectile/zi/ tun, ATGM 2 rachete/lançator. Stocuri speciale: rachete HIMARS limitate, folosite doar pe ținte prioritare.

• Combustibil: Punctul principal de alimentare (FARP) este stabilit la Haret (cisterne de 5000L) protejat, asigurând motorină și benzină unităților ce revin să se alimenteze. Estimare consum: blindatele ~300L/zi fiecare. Avem ~3 zile de combustibil stocat (inclusiv rezerve Divizie aduse cu tren rutier de la Brașov). Compania Log va trimite cisterne mici în avanposturi noaptea pentru a realimenta tancurile direct pe poziții dacă e posibil.

• Alimentare trupe: Rații uscate pentru 5 zile distribuite fiecărui soldat; bucătăriile de campanie nu vor fi posibile în primele 72h, deci se folosesc pachete MRE. Apă: stocuri îmbuteliate la subunități pentru 3 zile; reumplere planificată de la camioane-cisternă aduse eventual de la Adjud.

• Piese de schimb: Minimul necesar (șenile, roți, truse reparații) au fost distribuite la companii tehnice în avans. Vehiculele avariate grav vor fi tractate (dacă posibil) la un atelier improvizat la TP logistic (Tecuci) până la retragere, apoi la Buzău.

c. Evacuare Medicală:

• Echelon I: Fiecare companie are punct de prim ajutor (medic/paramedic). Batalioanele au posturi medicale avansate (ROL1) la CP tactice, stabilizare de bază.

• Echelon II: Post medical de brigadă (ROL2) amplasat inițial la Spitalul Județean Focșani (cooptat complet militar) – dotat cu 3 chirurgi și echipă, capacitate de 20 pacienți simultan. Dacă Focșani devine impracticabil, ROL2 se mută la spital mobil în apropiere de Râmnicu Sărat.

• Evacuare MEDEVAC: 4 ambulanțe militare sunt disponibile la brigadă și câte 2 la fiecare batalion. Răniții gravi vor fi evacuați spre ROL2 cu ambulanțele imediat ce sunt stabilizați. Pentru evacuare aeriană strategică (la spitale din interior) se coordonează cu elicoptere IAR-330 Puma (disponibile la baza Bacau – intră la nevoie). Am stabilit un punct de evacuare aerian (HLZ) la Adjud (în ziua 1) și altul la Buzău (ziua 2).

• Cimitir temporar: Dacă e necesar, Brigada a desemnat loc lângă Tișița pentru înhumare provizorie a KIA neevacuabili imediat, cu documentare conform regulilor.

d. Mentenanță și Recuperare:

• Echipele de reparații din Batalionul Logistic se vor deplasa cu ateliere mobile (camion ateliere) în spatele fiecărui batalion pentru remedieri rapide (pene, defecțiuni minore).

• Vehicule imobilizate pe front vor fi, dacă posibil, remorcate de tancuri TR-85 ARV sau vehicule de tractare; dacă nu se pot recupera, se vor sabota/distruge (SOP: plasare încărcare explozivă internă).

• Prioritate la reparații: vehicule de luptă (tancuri, MLI), apoi artilerie, apoi transportoare. Timp mediu de reparație acceptabil: <4 ore pentru defecțiuni comune (șenile rupte, motoare suprasolicitate).

• Un punct de mentenanță avansată se va amenaja la Dumbrăveni dacă situația permite, altfel totul retrogradează la Buzău.

e. Transport și deplasări:

• În timpul retragerii, Compania Transport va asigura mutarea rapidă a stocurilor rămase din depozitul Focșani către cel de la Mizil, folosind cca 20 camioane disponibile.

• Mișcarea coloanelor logistice se face pe timp de noapte și pe rute desemnate, cu coordonare PM pentru evitare ambuteiaje cu forțele de luptă.

f. Personal & înlocuiri:

• Rezerve umane: 1 pluton de rezerviști mobilizați a sosit la brigadă – ținuți în spate, vor completa pierderile pe parcurs (în special la logistic și infanterie).

• Prizonieri de război inamici: colectare de către Jandarmerie la punctul dedicat (Coord: 45°42'N 27°11'E, fost depozit Focșani), apoi predați Diviziei.

(Pentru detalii suplimentare logistică, vezi Anexa L – Plan Logistic detaliat.)

5. Comandă și Comunicații

a. Comandă:

• Lanț de Comandă: Brigada X este subordonată Diviziei 2 Infanterie “Getica” pe durata operației defensive. Forțele NATO atașate sunt sub OPCON (Control Operațional) al Brigăzii X pentru misiunile locale. La intrarea forțelor NATO majore (VJTF), se preconizează transferul OPCON către Comandamentul Multinațional (MND-SE); vom fi notificați și vom implementa conform.

• Posturi de Comandă:

  • Post Comandă Principal (PCP) Brigadă: inițial la Focșani (buncăr subsol la Garnizoana Focșani). La ordin “Retrograde Red”, PCP se mută la Râmnicu Sărat (loc alternativ pregătit).

  • Post Comandă Avansat (TAC CP): mobil, condus de Șeful de Stat Major, dislocat aproape de B1, pentru control direct faza 2 (va sta în zona Mândrești). TAC CP preia comanda dacă PCP e nefuncțional.

  • Post Comandă Logistic (Log CP): la Adjud inițial, apoi se mută la Buzău, coordonat de ofițerul logistic.

• Succesiune la comanda brigăzii: În caz de incapacitate a Comandantului brigăzii, Șeful de Stat Major va prelua comanda. Următor în succesiune: comandantul B1. (Toți sunt informați de această ordine).

• Legături de comandament: Ofițeri de legătură: avem LO cu Divizia (plt. maj. Popa la CP Div2), LO cu forțele franceze (căpitan FR la CP brig.) și LO cu americanii (lt. US la CP brig.). Ei asigură coordonare fină și transmitere rapidă a informațiilor critice.

b. Comunicații:

• Rețea radio tactică: Fiecare batalion pe rețea VHF separată (callsign-uri “Bulldog” pentru B1, “Panther” B2, etc.). Rețeaua brigăzii (comandant) pe frecvența 41.500 MHz hopset bravo – callsign comandant “Victor-6”. Comunicații cu Divizie pe HF (criptate ALE).

• Sistem de date: Terminale MIDS și situational awareness (dată tactică Link-16) la CP brigadă și Divizie, furnizează imagine prieten-inamic. Batalioanele raportează contactele prin mesaje format ADatP-3 standard.

• Coduri și cifruri: Se folosesc planșe de cod SINCGARS și tabel de indicativ zilnic. Cifrul principal: ALFa (în vigoare de la 01.04). COMSEC este critic – orice risc de captură al unui radio impune zeroizare imediată.

• Semnale: Pe lângă comunic. electronice, avem semnale vizuale/sonore de rezervă: lumină roșie rachetă pentru semnal de retragere generală noaptea, sirenă lungă pentru alarmă aeriană chimică etc.

• Disciplină EM: Se impune tăcere radio totală (EMCON) înainte de H-0 pentru a nu dezvălui pozițiile. Dupa inițiere, radio se folosește cu mesaje scurte <10 secunde.

• Sprijin C3 aliat: AWACS NATO call-sign “Magic” va furniza date aeriene direct la CP brigadă (prin Link-16).

• Sisteme backup: Mesageri motocicliști sunt pregătiți la CP pentru a transmite ordine scrise dacă radio e căzut. Linie telefonică de campanie instalată între PCP și batalioane (până când mișcarea face imposibil).

c. Sisteme de informații și recunoaștere:

• Centrul de fuziune informații la CP brigadă (S-2) primește feeduri de la UAV (drona Shadow de brigadă și partajat de la Divizie), precum și rapoarte LO. Distribuie actualizări hartă la fiecare 2 ore către subunități.

• Parole zilnice: (ex.) Cuvântul de recunoaștere pentru 02.04: Întrebare: “Moldova!”, Răspuns: “Rezistă!”. (Anexa J cu parole pe zile).

d. Dispoziții finale: Toți comandanții subordonați trebuie să asigure că personalul cunoaște misiunea, ROE și planul de retragere. OPORD-ul este în vigoare de la primirea lui. Orice neclarități vor fi adresate prin canalul de comandă.

(Semnat electronic)
Col. Popescu I., Comandant Brigada X

(Distribuție: toate unitățile subordonate; Divizia 2 Inf; MNBGSE; arhivă.)

---

Ordine Preventive și Fragmentare

Ordin Preventiv (WARNORD) – Emis înainte de OPORD, la D-2 (31.03.2025)

Referință: WARNORD 23-03.
1. Situație: Conform informațiilor primite de la eșalonul superior, există o probabilitate foarte ridicată ca forțele ruse să lanseze o ofensivă în următoarele 72 de ore. Brigada X se pregătește pentru misiunea de apărare a zonei Focșani. Inamicul: aproximativ 2 divizii mecanizate la est de Prut, pregătite de atac . Forțele noastre și aliate sunt în curs de concentrare.
2. Misiune (pe scurt): Brigada va apăra zona Poarta Focșanilor pentru a întârzia și bloca înaintarea inamicului, începând cu ordinul de execuție ce va urma.
3. Execuție – Orientări Inițiale:

• Comandanții de batalion să demareze fortificarea pozițiilor conform planurilor (săpare tranșee, amplasare obstacole).

• Realizați recunoașterea terenului în sectoarele voastre, identificați poziții de tragere antitanc și rute de retragere.

• Pregătiți planuri de foc defensive la nivel subunitate.

• Stabiliți locuri de adunare a civililor evacuați și coordonați cu autoritățile locale (informați S-5 Brigadă asupra statusului). 4. Sprijin Logistic:

• Distribuiți muniția de război – fiecare soldat cu dotare completă (combat load).

• Alimentați vehiculele la capacitate 100%.

• Mențineți 3 zile de rații pe persoană la fiecare subunitate.

• Echipe medicale să pregătească punctele de prim ajutor și stocuri de materiale sanitare. 5. Comandă și Comunicații:

• Ridicați nivelul de alertă la DEFCON 2 (pregătire de luptă).

• Cifrul “Bravo” intră în vigoare la 01.04 ora 00:00.

• Raportați către CP brigadă “Pregătit de luptă” imediat ce ați îndeplinit cerințele (NLT 01.04 ora 18:00).

• Briefing de OPORD va avea loc la 01.04 ora 20:00 la CP brigadă – toți comandanții de batalion să fie prezenți.

(Acest WARNORD a asigurat că toate unitățile au început pregătirile înainte de primirea OPORD final.)

Ordine Fragmentare (FRAGO)

Pe timpul execuției, pe măsură ce situația s-a dezvoltat, comandantul a emis mai multe FRAGO pentru a adapta planul la realitatea din teren. Câteva exemple notabile:

• FRAGO 1 – Modificare dispozitiv retragere (Emis H+10 ore, 02.04.2025 16:30):

  • Situație: Inamicul a reușit un cap de pod limitat peste Siret la nord de Mărășești mai devreme decât anticipat. Batalionul 2 raportează presiune ridicată și riscul de a fi flancat.

  • Misiune: Fără schimbare de misiune generală.

  • Execuție (Schimbări): Batalionul 2 își va ajusta retragerea mai devreme. La ora 17:00, B2 va începe desprinderea de pe linia Siret în sectorul nord și va ocupa imediat Linia Intermediară VERDE (marcată pe hărți la vest de Mărășești, aprox. pe aliniamentul Haret). Batalionul 1 își extinde ușor aria de acoperire spre nord pentru a prelua o parte din frontul lăsat de B2 (se lungește pe lângă Doaga). Batalionul de tancuri (rezervă) va manevra două companii în sprijinul B2 pe timpul retragerii, plasându-se în poziții de blocare la sud de Haret pentru a ține inamicul până B2 se reposizionează.

  • Sprijin de Foc: Artileria brigăzii va realiza un baraj fumigen pe toată lățimea frontului B2 între 16:45 și 17:15 pentru a masca retragerea.

  • Comandă/Comunic.: Cod semnal “Retragere Nord” confirmă implementarea FRAGO 1. B2 va raporta când atinge Linia VERDE.

  • Justificare: Acest FRAGO ajustează planul original prin devansarea retragerii B2, prevenind riscul încercuirii .

• FRAGO 2 – Angajarea Forțelor Aeriene Aliate (Emis H+18 ore, 03.04.2025 00:30):

  • Situație: Superioritatea aeriană aliată se concretizează, mai multe escadrile NATO sunt disponibile pentru sprijin direct. Inamicul continuă să împingă în sectorul central, dar și-a expus flancuri lungi.

  • Schimbări în Execuție: Începând cu ora 01:00, două patrule de avioane A-10 vor executa atacuri asupra colanelor blindate inamice aflate pe drumul E85 la est de Focșani (coordonatele transmise de JTAC). Batalionul 1 va marca linia frontului propriilor trupe cu rachete luminoase verzi pentru a delimita zona țintelor (pentru evitarea friendly fire). Toate unitățile să se adăpostească în momentul trecerii avioanelor de atac la sol.

  • Notă: Aceasta se abate de la planul inițial care prevedea CAS doar la cerere; dat fiind momentul critic, comandantul autorizează un val de atac aerian masiv planificat pentru a ușura presiunea.

  • Coordonare: JTAC-ul brigăzii (callsign “Tiger”) va controla atacul aerian. Frecvența CAS 33.300 MHz. MANPADS proprii să nu angajeze avioanele A-10 (pachetele de identificare amice au fost comunicate).

  • Rezultat scontat: Dezorganizarea forțelor rusești din avanpostul central și câștigarea de timp suplimentar.

• FRAGO 3 – Regrupare cu forțe aliate și tranziție la contraatac limitat (Emis H+30, 03.04.2025 12:00):

  • Situație: Forțele principale NATO (Brigada poloneză) au ajuns în zona operațiilor noastre și preiau sectoare. Ofensiva inamică și-a atins punctul culminant în cursul dimineții (mai multe încercări de atac respinse).

  • Misiune (update): Brigada X va sprijini contraatacul aliat limitat care începe în sectorul nord, acționând ca element de fixare în sectorul central.

  • Execuție: Batalionul 2 (care s-a refăcut parțial pe linia secundară) trece sub comanda Brigăzii Aliate 21 Poloneze și participă la contraatacul acesteia spre Panciu (detalii vor fi transmise direct B2 de către comandantul polonez). Batalionul 1 și restul brigăzii rămân pe poziții defensive, simulând pregătire de ofensivă pentru a fixa forțele inamice restante în Focșani. Artileria brigăzii va furniza foc de sprijin înaintat pentru înaintarea aliată la nord (alocă 2 baterii pentru misiuni la cererea polonezilor). Batalionul de tancuri se repoziționează în rezerva mobilă a forțelor aliate (zona Oreavu).

  • Comandă: Începând cu ora 13:00, Brigada X predă formal responsabilitatea sectorului nord către Brigada 21 PL. LO nostru polonez va rămâne la CP pentru coordonare. Brigada X rămâne sub Divizia 2 totuși pentru sectorul central-sud.

  • Intenție: Această fragmentară marchează tranziția către operația ofensivă a aliaților, definind clar rolul nostru – asigurăm flanc și fixare.

  • Mențiune: Aceasta practic modifică planul inițial de a fi doar defensivi – acum contribuim activ la contraatac, ceea ce reflectă evoluția favorabilă a situației (informație: rușii sunt deja opriți, deci profităm).

(Au existat și alte FRAGO minore – ex: schimbări de frecvențe radio, clarificări ROE când rușii au folosit muniții incendiare – dar cele de mai sus sunt principalele care au schimbat cursul planului.)

Nota: Toate ordinele fragmentare au fost transmise clar, cu reiterarea elementelor OPORD afectate (“se modifică paragraful X din OPORD astfel…”). Comandanții subordonați au confirmat primirea și implementarea. FRAGO-urile au permis adaptarea planului la realitate fără a schimba misiunea fundamentală.

Proceduri Operative Standard (SOP) Tactice

Brigada aplică un set de proceduri standard (SOP) pentru a asigura reacții eficiente și uniforme în situații tactice. Câteva SOP relevante în această operație:

• SOP Alertă Aeriană: La primirea avertizării de atac aerian inamic (radar sau observator vizual strigând “Aer!”), toate subunitățile pun imediat în aplicare procedura “Scatter”: vehiculele se camuflează sub plase, trupele se adăpostesc în tranșee sau adăposturi, radiodisciplina devine totală. Artileria își întrerupe focul și schimbă poziția (dacă timpul permite, altfel echipajele se adăpostesc sub blindaj). După trecerea pericolului (“All clear” transmis pe canal codificat), fiecare unitate raportează starea (“Alpha actual, no damage” sau cu eventuale pierderi). Această SOP a prevenit pierderi masive în fața atacurilor aeriene inamice prin dispersie rapidă.

• SOP Angajare Antitanc în Ambuscadă: Echipele antitanc (trupe cu SPG-9, RPG și operatorii SPIKE) acționează conform planului standard la întâlnirea coloanelor blindate: se lasă inamicul să pătrundă în “zona de ucidere” marcată (ex: între două repere naturale/picheți), apoi la semnalul convenit (explozia unei mine direcționale comandate), toate echipele deschid foc coordonat asupra vehiculelor-cheie (primul și ultimul vehicul din coloană, plus tancurile comandant). După tragere, indiferent de rezultat, echipele schimbă poziția (salt înapoi la a doua poziție pregătită) în <2 minute (“shoot and scoot”), pentru a evita contralovitura inamicului. Această procedură a fost repetată în antrenamente și s-a aplicat cu succes de mai multe ori în luptă, canalizând și oprind temporar coloane rusești.

• SOP Retragere Eșalonată pe Pluton: În cazul ordinului de retragere, fiecare companie mecanizată se retrage pe principiul “un pluton acoperă, două se mișcă”: un pluton desemnat (de obicei cel cu cele mai multe arme grele disponibile) rămâne în poziții și oferă foc de acoperire (trage foc continuu, creează fum), în timp ce celelalte două plutoane se extrag pe rând ~300-500m în spate la următorul aliniament prestabilit. Apoi plutonul rămas se repliază el însuși rapid sub acoperirea focului celorlalți deja repoziționați. Această SOP asigură că retragerea se face în ordine și sub protecție, împiedicând panica sau ruperea contactului fără protecție. Toți comandanții au planificat rute și poziții intermediare conform acestei metode.

• SOP Semnalizare și Recunoaștere Prieten/Inamic: Pentru a evita incidente de foc fratricid, s-au stabilit semne de recunoaștere standard: bandă textilă albastră pe brațul stâng al tuturor combatanților propri (ușor de distins de aproape), panouri VS-17 portocalii afișate pe vehiculele blindate ale noastre la partea superioară (mai ales pentru identificare aeriană). Noaptea, folosim strobo-scoape IR intermitente pe vehicule (vizibile doar cu NVG). Trupele cunosc parola zilnică (schimbată la miezul nopții) pentru verificare la întâlniri neplanificate. Procedura: la contact apropiat, se strigă “Parolă!” – cel interogat răspunde cu cuvântul corect. Dacă nu răspunde sau greșit, se consideră ostil. Aceste proceduri au prevenit confuzii cu forțele aliate (ex. întâlnirea cu parașutiști americani în noapte – recunoscuți prin semnalul convenit).

• SOP Alarmă CBRN: La detectarea (sau suspiciunea) utilizării de agenți chimici (explozie suspectă cu fum de culoare/miros neobișnuit), se strigă imediat “GAS GAS GAS!” (sau semnal acustic – 10 bătăi rapide de clopot). Toți militarii își pun masca și echipamentul NBC în <9 secunde și trec la MOPP4. Comandanții de subunități raportează “MOPP4 complet” în 1 minut. Se evită consumul de alimente/apă până la decontaminare. Echipa CBRN a brigăzii va lansa detectoare și confirma tipul agentului. Zonele contaminate vor fi marcate cu panglici roșii. Nimeni nu scoate echipamentul până la ordin clar “Decontaminare completă”. Această SOP a fost exersată și s-a aplicat într-un incident real când rușii au folosit clor – datorită disciplinei, nu am avut victime.

• SOP Comunicații de Rezervă: În caz de pierdere a comunicațiilor radio cu eșalonul superior sau vecin, fiecare comandant aplică planul prestabilit: continuă să execute ultima misiune cunoscută și, dacă situația impune o decizie (ex: retragere), folosește criteriile stabilite în OPORD. De ex., dacă un batalion nu primește confirmare la ora planificată de retragere, totuși se va retrage conform planului la ora H+X. Această procedură asigură comandă în misiune, evitând blocajul decizional. Între timp, se încearcă restabilirea legăturii prin mesager fizic.

• SOP Gestionare Prizonieri: Orice militar inamic predat/capturat este imediat percheziționat (predare arme, echipamente de comunicații), legat la mâini, i se aplică bandă la ochi și este escortat la cel mai apropiat punct de adunare prizonieri (de obicei CP de batalion). PM preia acolo, înregistrează datele esențiale (nume, grad, unitate dacă cooperează, ora și loc capturați) și asigură transportul lor în spatele frontului (la centrul brigăzii de la Mircești). Trupele de linie știu să trateze prizonierii conform convențiilor: cu corectitudine, asigurându-le prim ajutor dacă răniți. Este standard să nu se lase prizonieri neînsoțiți – se alocă minim 2 soldați escortă la oricare 5 prizonieri. Aceasta împiedică evadări sau incidente.

• SOP Patrulare/Apărare pe timp de noapte: La căderea nopții, fiecare subunitate trece la “Night Ops SOP”: intensificarea ascultării (postează santinele cu dispozitive audio de ascultare sporită), folosirea exclusivă a comunicațiilor prin șoaptă sau cod luminos (lanterne filtrate), niciun foc deschis sau lumină. Patrulele de recunoaștere stabilesc contacte periodice la ore fixe. S-a convenit ca intervalul orar [02:00-04:00] să fie folosit pentru rotația personalului la dormit, niciun atac planificat atunci (pentru a preveni confuzii – deși se rămâne vigilent). Dacă inamicul atacă noaptea, se lansează rachete luminoase pentru iluminare generală – toți cunosc procedura de a avea NVG pregătite dar și de a profita de iluminare pentru trageri precise. Comunicarea codificată (scurte mesaje morse convenite dacă radio e problematic). Această SOP asigură că noaptea, când confuzia poate domni, unitățile noastre rămân disciplinate și coordonate.

Aceste SOP-uri (și altele similare, detaliate în manualul intern al brigăzii) au fost esențiale pentru reacții reflexe bine pregătite în timpul luptei. Ele au redus timpul de reacție și au asigurat uniformitatea acțiunilor în toată brigada, fără a necesita mereu ordine explicite de sus.

Anexe Tactice și Tehnice Relevante

Planul operațional este însoțit de mai multe anexe care oferă detalii specifice pe funcțiuni. Enumerăm principalele anexe întocmite și conținutul lor pe scurt:

• Anexa A – Ordine de bătaie (ORBAT): Listează compunerea detaliată a brigăzii și a unităților atașate. Include tabel cu toate subunitățile, efective, comandant, indicativ radio. De exemplu, Brigada X are: 2 btn mech, 1 btn tanc, 1 art, etc. Anexa conține diagrama structurală a brigăzii și relationships (atașamente). Folosită pentru claritate despre cine, ce forțe sunt unde.

• Anexa B – Informații despre Inamic: Cuprinde evaluarea detaliată a inamicului (ORBAT inamic, tehnică estimată, tactici cunoscute). Are hărți cu posibile axe de atac inamice, schițe ale formațiilor de luptă ruse. Include și lista indicatorilor de avertizare (ex: “Coloane de peste 50 vehicule observate la loc X indică pregătire ofensivă majoră”). Informații provenite din surse NATO, actualizate la zi. Practic, un “manual” despre adversar pentru comandanții subordonați.

• Anexa C – Analiza Terenului și Meteo: Prezentarea mediului operațional. Include hărți topografice color evidențiind obstacolele naturale (râuri, zone mlăștinoase), rețeaua de drumuri/șine și localități. Secțiune despre condițiile meteo (orare de răsărit/apus, fazele lunii – luminozitate noaptea, prognoza meteo pe 5 zile). Identifică Key Terrain: Focșani (nod comunicații) – cine îl controlează domină logistic regiunea . Menționează și aspecte geotehnice – solul moale poate suporta greutatea tancurilor doar pe drumuri consolidat etc. Comandanții folosesc anexa C pentru planificarea mică (alegerea pozițiilor, cunoscând detaliile terenului).

• Anexa D – Planul de Sprijin prin Foc (Fire Support Plan): Detaliază organizarea artileriei și sprijinul de foc aliat. Conține tabel cu Zone de Foc numerotate (ZF1, ZF2… corespondente diferitelor sectoare), obiective de foc pre-planificate (denumite cod – ex: Obiectiv “LUPU” = intersecție la est de Focșani, cu coordonate precise, alocat Bateriei 1 Artilerie). Include grafic de sincronizare a focului: bariere de foc (ex: Baraj BARBARELLA la H+8 ore pe toată frontiera Siret), focuri de contra-baterie (condițional, la detectarea artileriei ruse). Se enumeră unitățile de sprijin aerian: detașamente JTAC la B1, B2, modul de cerere CAS. De asemenea, policy de consum: “nu mai mult de 50% stoc până la ora 12 prima zi”. Această anexă e esențială pentru coordonarea focului integrat – ofițerii de artilerie o urmează pentru a ști cine, ce, când trage.

• Anexa E – Reguli de Angajament (ROE): Document juridico-militar ce clarifică când și cum se poate deschide focul, ce acțiuni sunt permise. Exemplu: “Forțele noastre pot angaja orice vehicul neidentificat care traversează Linia X (frontiera) către vest fără avertisment – considerat ostil implicit”; “Trupele vor respecta semnalizarea internațională a ambulanțelor – nu se va trage intenționat asupra vehiculelor marcate cu cruce roșie exceptând caz de folosire abuzivă de inamic”. Prevede reacția la diverse scenarii – ex: utilizare armament chimic (ROE devin mai permisive – se poate răspunde cu orice mijloace convenționale pentru eliminare amenințare). Comandanții și juriștii militari folosesc anexa E pentru decizii rapide în teren, știind limitele impuse.

• Anexa F – Operații în Sprijinul Forțelor (CIMIC/PSYOPS): Prezintă planul de cooperare civil-militar: stabilirea centrelor de refugiați (locații, responsabil coordonare – ex: Sala Sporturilor Focșani până la evacuare totală), proceduri de contact cu autoritățile locale. Include și plan PSYOPS: mesaje pregătite de difuzat către inamic (de ex: după 48h să trimită la difuzoare mesaje că sunt înconjurați de NATO, pentru scăderea moralului) și către civili (îndemn la calm, reziliență). Un instrument definitoriu: teme de propagandă de evitat (no fake news de partea noastră, se insistă pe adevăr). De asemenea, conține politica mass-media: brigada nu va furniza jurnaliștilor nimic altceva decât ce e aprobat de biroul de presă al Diviziei.

• Anexa G – Plan Geniu și Obstacole: Detaliază planificarea inginerilor. Hărți cu marcarea tuturor obstacolelor minate (zone fix) – codificate, ex: Câmp de mine AT nr.3 la coordonate cutare, activat la H-1. Listează dispozitive explozive programate (poduri P1,P2… – cine, ce cantitate exploziv, inițiere). Include planuri de contramobilitate: bariere anti-tanc (șanț AT de ~3m adâncime finalizat la Siret sud). Tot aici, plan de degajare rute: modul rapid de curățare a drumurilor noastre de eventuale mine inamice (detașamente de deminare cu echipamente). Este anexă cheie pentru Comp. Geniu și comandanții de unități – știu unde sunt minele proprii pentru a nu intra accidental etc.

• Anexa H – Plan Comunicații (Signal): Structura rețelelor de comunicații. Tabele cu frecvențe radio alocate fiecărui canal (ex: rețeaua brigăzii canal 1, B1 canal 2 etc.), indicativii de apel (callsigns) pentru fiecare comandant și unitate, rotația criptologică (chei COMSEC) pe zile. Include diagrame de rețea: cine se conectează la cine (radio, telefon, date). Orarul de ferestre de comunicare prin satelit (ex: la fiecare 6 ore brigada are 15 min link la satelit pentru transmis date voluminoase). Redundante: plan reacție la jam – ex: “dacă VHF bruiaj, treceți pe HF canal 8 preset”. De asemenea, enumeră cuvinte cod (Brevități) pentru evenimente standard: ex “BROKEN ARROW” – unitate a noastră copleșită cere tot sprijinul posibil; “SUNRAY DOWN” – comandant cazut etc. Acest document e folosit de toți operatorii semnal și comandanții pentru a comunica eficient.

• Anexa I – Plan Personal și Moral: Cuprinde aspecte legate de personal: rotația unităților dacă e posibil (care companii pot fi scoase temporar de pe front pt odihnă), gestionarea corespondenței (toate scrisorile/durata mediei), planuri de menținere moral (ex: alocație suplimentară de cafea, mesaje de la familii transmise cand e fezabil). Prevede numiri de ofițeri pentru completarea funcțiilor cheie dacă cineva e pierdut (shadow appointments). De asemenea, plan capelani – preoții militari cu companiile, suport moral soldați. E mai puțin tactică, dar importantă pt menținerea eficienței combative.

• Anexa J – Semnale și Parole: Listă cu parola/countersign pentru fiecare zi (cum menționat, ex “Moldova – Rezistă”). Listează semnale luminoase convenite: Very Lights (rachete semnalizare) culoare verde = prietenos pe poziții, roșu = solicitare sprijin artilerie pe inamic în față, alb = Stop trage (ceva nu e clar). Sunete: sirenă, claxon tanc repetitiv, etc – fiecare cu semnificația atribuită. Toți militarii poartă asupra lor cartonașe cu aceste semnale.

• Anexa K – Atașamente/Detasamente Multi-naționale: Explică comanda și suportul reciproc cu forțele aliate prezente. Cine asigură logistică pentru ele (ex: compania FR se alimentează de la noi cu combustibil NATO standard F-54). RoE eventual distincte calibrate – dar aici s-au uniformizat cu ale noastre. Include contacte LO, traducători alocați. Practic este ghidul integrării unităților străine în brigadă.

• Anexa L – Plan Logistic Detaliat: Include calcule de consum, stocuri și rețele de transport. Grafice cu flux zilnic de muniție necesară vs disponibil. Orar de circulație logistică (noaptea ferestre orare). Detaliat: câte camioane alocă Divizia pe zi, unde. Puncte de distribuție combustibil marcate pe hartă. Repartiție truse med, stocuri sânge la Role 2 etc. O secțiune listează materialele critice de primit de la NATO (Patriot – rachete, calibru 155mm de tip diferit etc).

• Anexa M – Harti Operaționale: Set de hărți laminate distribuite comandanților: Situația inițială, Dispozitiv propriu, Apărarea faza I, faza II, Linia secundară, etc. Fiecare hartă cu suprapunere simboluri APP-6 (NATO). Ajută vizual toți liderii să știe planul.

Aceste anexe (A-M) au fost difuzate împreună cu OPORD sau la scurt timp după, asigurând că fiecare element al planului este detaliat. Comandanții subordonați s-au bazat pe ele pentru implementare exactă. Ele vor fi actualizate prin FRAGO dacă ceva se schimbă (ex: Anexa H s-a actualizat când frecvențele au fost compromise).

CCIR – Cerințele Critice de Informații ale Comandantului

Comandantul brigăzii a stabilit un set de CCIR (Commander’s Critical Information Requirements) – informații cruciale ce trebuie raportate imediat, deoarece influențează deciziile de comandă la nivel înalt. CCIR includ atât PIR (Priority Intelligence Requirements despre inamic) cât și FFIR (Friendly Forces Info Requirements despre noi). Lista CCIR a Brigăzii X pentru această operație:

• CCIR 1 (PIR): Traversarea principalelor obstacole de către inamic. – Comandantul trebuie informat imediat dacă inamicul reușește să forțeze un obstacol major: de exemplu, “Inamicul a trecut de forțele de acoperire la Prut” sau “Inamicul a stabilit un cap de pod peste Siret la coordonate X”. Aceste evenimente declanșează decizii (ex: angajarea rezervei, retragere). S-2 și comandanții de batalion raportează fără întârziere astfel de situații. (Ex: Observarea unui batalion inamic trecând Siretul la nord – raportat instant, a influențat emiterea FRAGO 1).

• CCIR 2 (PIR): Identificarea elementelor de comandă/control inamice. – Dacă se obține informația despre locația Postului de Comandă inamic (ex: CP mobil rusesc, vehicul cu antene suspect în apropiere), comandantul vrea să știe imediat. Acest lucru ar permite o lovitură țintită (ex: cu HIMARS) ce poate decapita coordonarea inamică. Deci recunoașterea sau intel NATO care detectează un punct de comandă inamic este CCIR – raport instant la comandant pentru decizie de strike.

• CCIR 3 (PIR): Angajarea rezervelor majore inamice. – Orice semn că inamicul angajează rezervele sale strategice (de ex: apariția unei Brigăzi de tancuri despre care știm că era în așteptare, sau parașutarea în masă a unui regiment aeropurtat) trebuie comunicat de urgență. Aceasta indică intensificarea efortului inamic și ar putea necesita schimbarea planului (de ex: dacă rușii angajează ultima rezervă, poate e moment bun pentru contraatac local).

• CCIR 4 (PIR): Apariția amenințărilor neconvenționale (chimice/nucleare). – Dacă există indicii că inamicul pregătește folosirea armelor CBRN (ex: detectoare chimice alarmă, obuze chimice căzute), sau vreo amenințare nucleară tactică (informații din HUMINT aliat), comandantul trebuie să afle imediat. Aceasta influențează decizia de escaladare/masuri protecție. Deci chiar și suspiciune de atac chimic se raportează ca CCIR. (Ex: RU au dispersat un agent incapacitant – a și fost raportat rapid, permițând trecerea la MOPP4).

• CCIR 5 (FFIR): Integritatea propriilor linii de retragere/flancuri. – Comandantul dorește rapoarte imediate dacă vreuna dintre rutele de retragere planificate nu mai este practică (ex: “Podul de la Măicănești a fost distrus de inamic” sau “elemente inamice au apărut pe drumul de retragere spre Buzău”). Asta afectează direct planul – poate cere schimbare de direcție a retragerii. De asemenea, includem aici flancurile: dacă unitatea vecină (Brig. 15 la nord sau Flotila sud) cedează poziția – astfel flancul brigăzii devine expus. Raport imediat necesar.

• CCIR 6 (FFIR): Capacitatea de luptă a unităților proprii sub prag critic. – Dacă oricare batalion sau companie crucială scade sub, să zicem, 50% efectiv sau eficiență (ex: “Batalionul 1 mai are doar 3 tancuri operaționale din 10” sau “Compania 1 din B2 a pierdut 30% oameni”), comandantul trebuie anunțat imediat. Aceasta ar putea determina rotația rezervelor sau ajustarea misiunii acelei unități. Practic, orice degradare semnificativă a stării trupelor (personal, muniție, moral) devine CCIR. Legat de asta: “muniția de artilerie scăzută sub 25% stoc” e alt exemplu – de raportat urgent.

• CCIR 7 (FFIR): Securitatea Comandamentului (CP) și comunicațiilor. – Orice amenințare directă la adresa PC brigadă (ex: foc de artilerie inamic aproape, infiltrați inamic proximitate) – raport instant. De asemenea, “Pierdere comunicații cu Divizia > 30 min” devine CCIR – e imperativ de știut că suntem izolați ca să se acționeze (ex: trimitere mesager, activare plan secundar).

• CCIR 8 (PIR/FFIR combinat): Contactul cu forțe aliate și momentul intrării acestora în dispozitiv. – Comandantul vrea să știe exact când forțele NATO ajung în zona brigăzii. Ex: “Prima companie US 82AB a aterizat acum la Boboc” – raport imediat. Această informație critică permite planificarea integrării și eventual lansează contraofensiva.

Aceste CCIR au fost comunicate tuturor comandanților subordonați și ofițerilor de stat major. S-a instituit procedura ca oricare militar care deține o informație ce intră sub CCIR să o escaladeze urgent pe lanț (nu așteaptă raport periodic – folosește canal prioritar). De exemplu, operatorul radar de contraartilerie a detectat tir de rachete Iskander – știa că e potențial nuclear, a raportat imediat ca CCIR 4. Comandantul a reacționat ordonând alarmă NBC – s-a dovedit fals, dar a fost corect să trateze rapid.

În rezumat, CCIR-urile asigură că comandantul este informat în timp util despre lucrurile care fac diferența între succes și eșec sau cer decizii critice. Prin implementarea lor, s-a evitat surprinderea strategică (ex: a știut la timp când rușii au angajat VDV, conform CCIR 3, și a putut contramăsura).

FRCR – Raport de Pregătire a Forțelor (Force Readiness Condition Report)

Înainte de începerea operației, brigada a întocmit un Raport de Pregătire a Forțelor (FRCR) care reflectă nivelul de pregătire operațională. Un rezumat al acestui raport la data 01.04.2025:

• Efective Personal: Brigada este la ~95% din efectivul de război autorizat (cca 4.750 militari prezenți din 5.000 necesari). Lipsuri minore la personalul de sprijin (unitatea medicală este la 90% – câteva posturi vacante). Toate pozițiile cheie de comandă sunt acoperite. Personalul este antrenat intens (majoritatea militarilor au experiență în exerciții NATO și unii veterani din Afganistan). Moralul este evaluat ca ridicat – în sondaje interne >88% sunt încrezători în îndeplinirea misiunii. Nu sunt probleme disciplinare majore.

• Echipamente Majore:

  • Tancuri: 38 din 40 TR-85M1 operaționale (2 în reparații minore – se preconizează 100% disponibil în 24h). 4 din 4 tancuri Leclerc (FR) operaționale.

  • APC/IFV: 90% din transportoare Piranha V și MLI-84M sunt funcționale (câteva în revizie, dar piese primite). LAROM – 8/8 funcționale. Artilerie tractată – 12/12 piese pregătite.

  • Apărare AA: 4/4 Gepard apte. Radare și sisteme HAWK (divizion AA național în zonă) calibrate și integrate.

  • Stare tehnică generală: bună spre foarte bună. S-au efectuat lucrări de mentenanță preventive în ultimele 2 săptămâni (schimb ulei, teste motor) cu sprijin logistic aliat.

  • Nivel combustibil la start: >95% plin la toate vehiculele. Rezerve depozitate pentru 3 re-alimentări complete.

  • Muniții: stocuri suficiente pentru ~3 zile luptă intensă (ex: ~5.000 proiectile 152mm, ~120 rachete AT SPIKE, câte 210 cartușe 120mm/tanc, etc.). Munițiile speciale (ex: rachete ghidate HIMARS) limitate ca număr (18 rachete GMLRS disponibile).

  • Echipamente CBRN: Fiecare soldat dispune de mască de gaze nouă și costumul de protecție (stare excelentă, 100% dotare).

  • Comunicații: Toate stațiile radio verificate, criptografia încărcată. Au fost instalate 3 relee de campanie – testate ok. Dispozitive NVG – disponibile ~1 per fiecare 3 soldați (alocați în special la infanterie și cercetare; se preferă dotarea echipelor-cheie).

  • Deficiențe: Unele vehicule de transport mai vechi (DAC camioane) au kilometraj ridicat – predispoziție la defecțiuni (s-au alocat 2 automecanici dedicat pentru coloană logistică). Lipsă completă de drone tactice indigen (avem doar 2 UAV mici Skylark la cercetare, restul reliant pe NATO).

• Instrucție și Pregătire: Brigada a parcurs în ultimele 3 luni 4 exerciții de alarmare și dislocare în teren, plus un exercise LIVEX cu scenariu similar (Apărarea Focșani Gate) – deci trupele au repetat deja aceste acțiuni. Ofițerii cunosc procedurile NATO și limbajul – interoperabilitate testată. Comandamentul brigăzii a executat un CPX (exercise de posturi comandă) în ianuarie 2025 exact pe tema apărării Moldovei, deci planificarea actuală s-a putut baza pe lecții învățate. Evaluarea externă (NATO) a brigăzii la exercițiul “Dacian Guard 2024” a fost Combat Ready.

• Logistică și Susținere: Depozitele din zonă sunt pregătite – Focșani și Adjud s-au umplut înainte de conflict. Rețeaua de alimentare a fost testată (convoaie simulate). Brigada are autonomie logistică pentru cel puțin 72 ore fără reîmprospătare externă. Punctele medicale sunt echipate cu necesarul (inclusiv 200 doze morfină, 100 plasma etc.).

  • S-a mobilizat personal din rezervă: ~50 șoferi rezerviști au venit pentru a conduce vehicule suplimentare logistic (acoperind deficitul).

  • Parcul de vehicule logistice: ~85% disponibil (câteva camioane offline, dar nepotrivit critic).

• Securitate: Măsuri de protecție OPSEC implementate – briefing-uri anti-spionaj la trupele dislocate, interdicție telefoane mobile pentru soldați (colectate). Pază sporită la depozite și CP. Grad de infiltrare inamic cunoscut în zonă: minim (zona fiind profund pro-NATO, puține elemente ostile interne).

• Pregătire Psihologică: Trupele au fost informate clar despre situație – știu că se confruntă cu un inamic puternic, dar sunt motivate. S-au distribuit pliante cu scopul apărării (“Apărăm poarta țării, nu cedăm!”).

  • Unii soldați au rude refugiate din Ucraina – un factor de motivație suplimentar (răzbunare justițiară pe agresor).

  • A existat consiliere psihologică pentru eventuale temeri; rapoartele psihologilor indică starea mentală generală ca stabilă, focusată.

  • Comandanții subunităților cunosc importanța menținerii moralului – se raportează zilnic indicii (ex: coeziunea unității, eventuale zvonuri demoralizante). Nu s-au semnalat cazuri de refuz de luptă sau indisciplină notabile.

• Concluzie FRCR: Brigada este pregătită de luptă la nivel combativ ridicat, fără deficiențe majore care să împiedice îndeplinirea misiunii. Starea READINESS: Categorizată C-1 (cea mai înaltă) de către Divizia 2. Orice deficiențe minore (personal logistic, drone) sunt contrabalansate de sprijin aliat (ex: NATO furnizează imagini satelit, deci lipsa dronelor tactice masiv nu e critică).

FRCR a fost transmis către Divizie și NATO. Pe baza lui, comandamentul aliat a avut încredere să încredințeze Brigăzii X misiunea crucială. De asemenea, FRCR a servit intern – evidențiind unde să se pună accentul (de ex: a subliniat necesitatea remedierii rapide a celor 2 t... tancuri defecte – lucru care s-a și realizat înainte de H-0). Astfel, nivelul de pregătire operațională al brigăzii este optim, brigada intrând în luptă la capacitate aproape completă.

AAR – Raport Post-Acțiune (After Action Review)

(După încheierea simulării operației, s-a realizat un AAR detaliat pentru a analiza desfășurarea și a extrage lecții învățate.)

Sumar al desfășurării: Apărarea Brigăzii X în Poarta Focșanilor a reușit să-și îndeplinească obiectivul principal. Deși inamicul a reușit pătrunderea teritorială inițială (orașul Focșani și zona estică a județelor limitrofe au fost ocupate temporar), înaintarea sa a fost încetinită și apoi oprită în intervalul planificat de ~72 ore . Brigada a combătut forțe superioare numeric fără a fi copleșită, menținând coeziunea până la momentul sosirii întăririlor NATO. La H+50 ore (aprox. 04.04.2025), ofensiva rusă era practic epuizată în sectorul nostru, iar contraatacurile aliate au început, împingând gradual inamicul înapoi peste Siret în zilele următoare. Poarta Focșanilor a fost negată inamicului – el nu a putut exploata acest coridor pentru a avansa spre București, atingându-se astfel scopul strategic al apărării .

Rezultate concrete:

• Brigada X estimează că a cauzat pierderi semnificative inamicului: distrugerea a ~120 vehicule blindate (inclusiv ~40 de tancuri confirmate vizual) și neutralizarea a cel puțin 2 batalioane inamice echivalente prin foc și manevră. Acest lucru a degradat sever capacitatea de luptă a forțelor ruse, contribuind la oprirea lor.

• Pe partea proprie, brigada a suferit pierderi moderate: ~23% din efectivul inițial total (cca 1.100 răniți și 270 morți în acțiune, plus echipamente pierdute: 15 tancuri TR-85M1 distruse sau avariate grav, 20 vehicule Piranha/MLI scoase din luptă, 4 tunuri artilerie pierdute). În pofida acestor pierderi, ~75% din structura de luptă a brigăzii era încă intactă la final, capabilă să continue lupta alături de aliați.

• Teren cedat inamicului temporar: cca 40 km adâncime (până la Râmnicu Sărat). Însă această cedare a fost planificată și temporară – forțele aliate au recucerit ulterior Focșaniul și zonele pierdute, deci niciun obiectiv strategic permanent nu a rămas la inamic.

• Timp câștigat: Cel mai important, brigada a ținut inamicul pe loc suficient timp pentru ca NATO să deplaseze forțe majore. Practic, ofensiva rusă s-a împotmolit exact cum se anticipase, incapabilă să-și atingă scopurile rapide . Evaluările NATO confirmă că, fără rezistența brigăzii, inamicul ar fi putut avansa mult mai repede și situația strategică ar fi fost grav periclitată.

Aspecte pozitive (Ce a mers bine):

• Planificarea și pregătirea terenului: Analiza METT-TC/PMESII și IPB detaliată s-a dovedit corectă. Fortificarea din timp a pozițiilor pe Siret și pregătirea obstacolelor au dat rezultate excelente – de exemplu, barajele de mine și podurile aruncate în aer la momentul oportun au canalizat perfect inamicul în zonele de ucidere dorite . Acolo, artileria și armele antitanc au decimat primele valuri ale atacului rusesc. Inamicul a confirmat a posteriori că Siretul a fost o barieră redutabilă, forțându-l să-și încetinească înaintarea și să piardă timp prețios (conform evaluărilor, rușii au întârziat peste 12 ore față de orarul lor planificat, încercând să forțeze Siretul).

• Utilizarea mobilă a rezervelor: Batalionul de tancuri (rezerva) a fost angajat la momentele critice exact cum s-a conceput în wargaming. Contraatacul său asupra flancului unui cap de pod inamic la Mărășești (Ziua 1, ora 16:00) a distrus acel cap de pod, obligând inamicul să reia efortul de trecere mai la sud – ceea ce a dat răgaz B2 să se replieze. Apoi, rezerva a acoperit retragerea cu succes. Decizia comandantului de a angaja rezerva conform planului (nici prea devreme, nici prea târziu) a fost validată – brigada nu și-a risipit tancurile, dar nici nu le-a ținut inutile.

• Integrarea sprijinului aliat (joint): Sprijinul aerian NATO a fost determinat pentru victorie. Misiunile CAS (A-10, F-16) au anihilat concentrații de vehicule rusești exact când brigada începuse să fie copleșită. De exemplu, un val de atac aerian în noaptea de 2/3 aprilie a distrus o coloană blindată inamică de 30 vehicule ce încerca o manevră de învăluire, salvând flancul drept al brigăzii. Cooperarea cu JTAC și sincronizarea semnalelor amice a mers excelent – nu s-au înregistrat incidente de foc fratricid aer-sol. De asemenea, informațiile de la AWACS și dronele aliate au permis reacții informate – comandantul știa unde se află rezervele ruse în permanență, datorită feed-urilor ISR, deci a putut manevra anticipativ. Integrarea forțelor terestre aliate – parașutiștii americani sosiți – a decurs bine, ocupând la timp pozițiile de întărire pe linia secundară. Concluzie: interoperabilitatea NATO a fost un factor de succes major.

• Flexibilitatea planului (FRAGO adecvate): Comandamentul brigăzii a demonstrat adaptabilitate emițând ordine fragmentare eficiente când situația a cerut-o. Retragerea eșalonată devansată în sectorul nord (FRAGO 1) a evitat încercuirea B2. Concentrările de foc aerian (FRAGO 2) au fost decise la momentul oportun, rupând un atac inamic în intensificare. Aceste decizii au arătat că planul a fost un ghid, dar nu o limitare – s-a adaptat realității, menținând totuși cursul general stabilit.

• Moralul și disciplina trupelor: Militarii brigăzii au luptat cu dârzenie și profesionalism. Nu s-au înregistrat rupturi de moral nici măcar când inamicul a pătruns temporar. Chiar și în fazele de retragere (care pot eroda moralul), comandanții subordonați au menținut coeziunea, explicând oamenilor necesitatea manevrei. Civilii evacuați și-au exprimat aprecierea față de soldații noștri, ceea ce a ridicat moralul. Procedurile de recunoaștere amice (benzi albastre, parole) au prevenit confuzii chiar în condiții haotice de luptă nocturnă – dovadă de disciplină. Comparativ cu inamicul (unde interceptările radio au arătat momente de confuzie și lipsă de control), brigada noastră a manifestat un grad înalt de pregătire și calm în execuție.

Aspecte negative / Lecții identificate (Ce nu a mers bine sau poate fi îmbunătățit):

• Comunicațiile la nivel tactic inferior: În vârful intensității luptei (mai ales 02.04 după-amiază), brigada a întâmpinat probleme temporare de comunicații radio. Bruiajul electronic rusesc a fost puternic în banda VHF, făcând dificil contactul cu unele companii din prima linie. Deși se prevăzuse acest lucru și existau proceduri alternative, tot au apărut momente de latență în transmiterea ordinelor. De exemplu, ordinul de retragere pentru o pluton din B1 nu a fost recepționat imediat din cauza bruiajului, ceea ce a făcut ca plutonul să se desprindă cu ~10 minute întârziere, suferind pierderi suplimentare. Lecție: Este necesară dotarea cu mai multe mijloace de comunicații de rezervă la nivel subunitate (ex: telefoane satelit portabile, rețele meshed) pentru a contracara EW inamic. În plus, antrenarea continuă a unităților în proceduri de “comandă misiune” (să acționeze conform intenției și fără legătură directă) rămâne vitală.

• Întârzieri în reaprovizionare logistică: Deși planul logistic a asigurat majoritatea necesarului, au existat dificultăți în reaprovizionarea artileriei cu muniție în prima noapte de luptă. Unul dintre convoaiele de camioane cu obuze 152 mm a fost lovit de artileria inamică pe traseu (semn că inamicul ne-a interceptat în comunicatii sau a dedus rutele). Aceasta a dus la un deficit temporar de muniție la două baterii, forțându-le să își raționalizeze focul în următoarele ore. Lecție: Rutele și orarele logistice trebuie și mai bine mascate și variate. Poate era util să așteptăm până la deplina întuneric pentru acel convoi – a plecat la ora crepusculului și a fost detectat. Vom include în viitor tehnici de “logistic stealth” (folosirea de momeli, rute ocolitoare neașteptate). Totodată, considerăm să mărim stocul inițial la baterii (chiar dacă implică riscuri de depozitare în avans).

• Coordonarea interarme în mediul urban: Luptele din Focșani (periferii) au scos la iveală unele lipsuri de coordonare între tancuri și infanteria în spațiu urban. Într-un incident, un tanc al nostru, manevrând pe o stradă îngustă, a depășit fără intenție linia de înaintare a infanteriei de sprijin și s-a trezit expus unei echipe inamice cu RPG într-o clădire – a fost lovit lateral și distrus. Aceasta evidențiază că echipajele noastre de tanc nu au antrenament optimizat pentru close-quarters battle urban sau nu comunică suficient cu grupa de infanterie de protecție. Lecție: Îmbunătățirea tactici Tanc+Infanterie în urban – exerciții viitoare combinând aceste elemente mai strâns, dezvoltarea de semnale comune, eventual dotarea infanteriei cu mijloace mai bune de marcaj a țintelor pentru tanchiști.

• Timp de reacție la desant aerian inamic: Deși anticipasem posibilitatea, parașutarea unui batalion VDV inamic în spatele nostru (în zona Panciu, în noaptea de 2 aprilie) tot a creat haos local. A durat ~2 ore până când forțele noastre de rezervă (plus jandarmi) au înconjurat și neutralizat majoritatea acelor parașutiști. În acest interval, aceștia au reușit să saboteze un depozit de combustibil (au dat foc la cisterne) și să întrerupă temporar comunicația pe fibra optică între brigadă și divizie. Lecție: Deși reacția a fost în final eficientă (parașutiștii au fost anihilați sau capturați), trebuie scăzut timpul de reacție la astfel de infiltrări. O posibilitate e să avem un QRF (Quick Reaction Force) dedicat anti-desant de la început (poate o companie de infanterie în rezerva fix pentru astfel de evenimente). De asemenea, mai multe patrule radar/observatori antiaerieni pot detecta mai din timp avioanele de transport venind. Investiția în sisteme de alertare timpurie locală s-a dovedit crucială.

• Impactul asupra civililor și infrastructurii: Din păcate, luptele intense au dus la distrugeri semnificative în orașul Focșani și localități din zonă. Deși am încercat limitarea, artileria și loviturile rusești au devastat zone rezidențiale (estimări: 35% din Focșani avariat). Chiar și forțele noastre, în contra-baterie, au cauzat unele pagube colaterale. Evacuarea civililor nu a fost completă – câteva mii de locuitori (din cei ce refuzaseră evacuarea) au fost prinși în oraș în timpul luptelor, generând criză umanitară (victime, lipsă apă). Lecție: Este nevoie de o evacuare și mai fermă/rapidă înainte de conflict și de planuri mai robuste de protecție civilă. Poate era util să implicăm mai devreme forțe și mijloace suplimentare (trenuri, autobuze) ca să evacuăm aproape 100%. În viitor, cooperarea civili-militari trebuie întărită – un comandament regional de evacuare ar fi facilitat lucrurile. Din fericire, în final civilii rămași au fost salvați odată cu eliberarea orașului la 05.04, dar situația lor a fost grea câteva zile.

• Componente de informații/propagandă: Rusia a derulat intense acțiuni de război informațional (dezinformări pe rețele, mesaje radio). Unele trupe din rezervă neinformate auziseră zvonuri alarmiste (ex: “rușii au rupt frontul la Bacău” – fals). Deși am contracarat, am realizat că e nevoie de o mai bună filtrare a informației care ajunge la soldații noștri și la populație. Lecție: Consolidarea aparatului de comunicare strategică în timp real – difuzarea rapidă a situației reale pentru contracararea zvonurilor. În AAR s-a recomandat ca, pe viitor, fiecare batalion să aibă un ofițer de informare însărcinat cu actualizarea oamenilor și demontarea propagandei adverse. Pe frontul psihologic, totuși, moralul a rezistat (mulțumită pregătirii), deci aceste eforturi inamice au eșuat, dar rămâne un aspect de vegheat.

Lecții generale extrase:

1. Importanța infrastructurii și mobilității militare: A confirmat că infrastructura precară din est a fost o vulnerabilitate – NATO a adus rezerve, dar cu dificultate logistică. Construirea de autostrăzi și linii ferate strategice (precum Autostrada Moldovei A7) este vitală – dacă acestea existau deja, întăririle ar fi sosit și mai rapid ori am fi putut manevra în spate cu ușurință. În AAR, se recomandă accelerarea acestor proiecte (lecție la nivel strategic). De asemenea, podul de la Brăila nou construit s-a dovedit salvator pentru mobilitatea noastră (transfer de forțe din Dobrogea) – deci investițiile în infrastructură au merite directe în capacitatea defensivă .

2. Confirmarea valorii apărării manevriere: Retragerea planificată (deși poate controversată conceptual la nivel politic) a permis salvarea forțelor și evitarea unei străpungeri fatale. Dacă brigada ar fi fost forțată să “țină cu orice preț” linia frontieră-Prut, probabil ar fi fost depășită rapid. Apărarea în adâncime, deși a implicat cedarea temporară a unor orașe, s-a dovedit singura abordare viabilă pentru a ne atinge obiectivul strategic. Această lecție reiterează doctrinele NATO moderne vs. concepții rigide – flexibilitatea salvează forța.

3. Necesitatea unor forțe suplimentare pe flancul estic: AAR notează că, în ciuda succesului, zona a fost sub risc major. Dacă rușii ar fi avut forțe și mai mari sau dacă brigada noastră ceda mai devreme, consecințele erau grave. NATO ar trebui să ia în calcul întărirea permanentă a prezenței în România (ex: o brigadă multinațională permanentă poziționată în Moldova de vest, astfel ca în eventualitatea reală să existe mai mult decât o brigadă română inițial). Simularea a arătat că abia introducerea a ~20 de brigăzi NATO ar definitiv respinge un atac rus masiv ; prin urmare, planificarea trebuie să asigure fluxul necesar de forțe (ceea ce s-a întâmplat, dar la limită). În plus, luând exemplu nostru, se evidențiază nevoia cooperării regionale – aliatul polonez a venit în sprijin, evidențiind solidaritatea.

4. Atenție la dimensiunea civilă: Factorul civil a complicat operația (evacuare, protecție infrastructură). Sugerăm includerea timpurie a autorităților civile în exerciții și planuri – ca la momentul crizei reale, reacția să fie mai fluidă.

5. Echipamente și dotări de viitor: Din experiență, s-a subliniat necesitatea unor: drone tactice suplimentare la nivel brigadă pentru observație continuă (lecție: cumpărarea de UAV-uri medii); mijloace anti-dronă – rușii au folosit drone Orlan pentru reglaj artilerie, greu de doborât cu ce aveam, necesită sisteme dedicate; arme antitanc de ultimă generație – SPIKE a făcut treabă excelentă, dar stocul a scăzut dramatic după 3 zile – deci mărirea stocurilor.

6. Coordonare multinațională impecabilă: A fost un succes notabil – reacția rapidă NATO (forțe terestre și aeriene) a fost posibilă datorită planificării comune prealabile și exercițiilor (ex: Saber Guardian 23, unde s-au exersat aceste scenarii ). AAR recomandă continuarea și extinderea acestor exerciții, eventual dedicând unul strict scenariului “Apărarea Focșani Gate” anual pentru a perfecționa procedurile.

Concluzie AAR: Operația defensivă a fost un succes operațional și strategic. Brigada și-a îndeplinit misiunea, iar planul conceput s-a dovedit în mare parte valid, necesitând doar ajustări minore sub presiunea realității. Flancul estic al NATO a fost protejat, demonstrând că, chiar dacă Poarta Focșanilor este vulnerabilă, prin pregătire și determinare, apărarea poate ține piept unui atac inițial puternic până când forțele Alianței pot răspunde .

Experiența acestui exercițiu-scenariu oferă încredere că România și NATO pot apăra cu succes acest punct strategic, dar totodată evidențiază domeniile ce trebuie întărite în continuare. Lecțiile învățate vor fi integrate în doctrina și planurile viitoare, sporind și mai mult capacitatea de apărare a zonei Poarta Focșanilor – un bastion care, în ciuda vulnerabilităților, s-a dovedit rezilient atunci când a fost apărat cu profesionalism și unitate aliată.

Sinteză finală: Misiunea de apărare a fost îndeplinită. Poarta Focșanilor nu a cedat decisiv inamicului, iar timpul câștigat a permis NATO să contracareze ofensiva – confirmând evaluările strategice că această zonă poate fi apărată cu succes dacă reacția aliată este rapidă și coordonată . Operația oferă un exemplu de cooperare multinațională eficientă și de valoare a pregătirii atente conform standardelor doctrinare NATO în protejarea unui punct vital pe flancul estic al Alianței.

(Simulare realizată cu AI, utilizând date reale, conform doctrinelor militare și standardelor NATO.)