Memorandum privind apărarea ordinii de drept și securității naționale împotriva extremismului, dezinformării și altor amenințări

Către:

• Președintele României (Administrația Prezidențială)

• Consiliul Suprem de Apărare a Țării

• Parlamentul României (Senat și Camera Deputaților);

• Guvernul României (Prim-ministrul și Secretariatul General al Guvernului);

• Ministerul Justiției;

• Ministerul Afacerilor Interne;

• Ministerul Apărării Naționale;

• Ministerul Afacerilor Externe;

• Serviciul Român de Informații;

• Serviciul de Informații Externe;

• Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

• Consiliul Național al Audiovizualului;

• Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații;

• Directoratul Național de Securitate Cibernetică.

I. Introducere și Context

În numele [Nume ONG], organizație neguvernamentală dedicată apărării securității naționale și a valorilor statului de drept, vă transmitem prezentul memorandum în contextul grav al intensificării fenomenelor de subminare a ordinii de drept, de promovare a extremismului, dezinformării și manipulării informaționale, precum și al altor amenințări hibride la adresa securității naționale și imaginii internaționale a României. Aceste fenomene, agravate în actuala criză națională și regională, riscă să slăbească instituțiile democratice, să genereze instabilitate socială și să afecteze grav interesele naționale fundamentale.

Statul român are obligația constituțională și legală de a reacționa ferm, dar responsabil. Constituția României prevede la art. 1 alin. (3) că România este stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, justiția și pluralismul politic reprezintă valori supreme, garantate. De asemenea, conform art. 1 alin. (5), respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie pentru toate autoritățile și cetățenii României. În virtutea acestor principii, nicio acțiune menită să submineze ordinea de drept sau securitatea statului nu poate fi tolerată.

Totodată, subliniem că libertatea de exprimare, garantată de art. 30 din Constituție, trebuie protejată, însă în limitele prevăzute de lege. Constituția interzice în mod expres abuzurile precum defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, incitarea la ură națională, rasială sau religioasă, la discriminare, la separatism teritorial sau violență publică, precum și manifestările obscene contrare bunelor moravuri (art. 30 alin. (7)). Ne ghidăm după principiul conform căruia măsurile propuse nu vizează suprimarea opiniilor legitime sau a criticii politice, ci combaterea fermă a acelor acțiuni și comunicări ilicite care depășesc limitele legale ale libertății de exprimare, punând în pericol ordinea constituțională și siguranța națională. Măsurile solicitate sunt proporționale, necesare într-o societate democratică și în acord cu principiul legalității, vizând exclusiv fenomenele ilegale de extremism violent, propagandă agresivă și dezinformare malignă, așa cum sunt acestea definite de legislația în vigoare.

Dorim ca prin prezentul Memorandum să oferim autorităților statului un plan de acțiune coerent și bazat pe lege, în vederea contracarării eficiente a amenințărilor menționate.

II. Fundamentare Legală și Cadru Normativ Aplicabil

Combaterea subminării statului de drept, a extremismului și a dezinformării are un temei clar în legislația națională și în obligațiile internaționale ale României. Prezentăm mai jos principalele prevederi care fundamentează juridic solicitările noastre:

• Constituția României:

  • Art. 30 privind libertatea de exprimare, care garantează libera exprimare a opiniilor, dar totodată interzice prin lege excesul constând în defăimarea țării și a națiunii, incitarea la ură, la violență, la discriminare sau război de agresiune etc., precum și cenzura. Astfel, Constituția însăși trasează limita între exprimarea liberă și abuz, permițând restrângerea legală a acelei exprimări care aduce atingere valorilor protejate.

  • Art. 31 privind dreptul la informație, care stipulează obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice. De asemenea, mijloacele de informare în masă au datoria să asigure informarea obiectivă a opiniei publice, în mod corespunzător adevărului. Această prevedere constituțională justifică intervenția autorităților atunci când spațiul informațional este viciat prin răspândirea intenționată de informații false sau manipulatorii.

• Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României (republicată și actualizată): Această lege definește clar categoriile de fapte și acțiuni care constituie amenințări la adresa securității naționale. În contextul de față, relevante sunt următoarele dispoziții din art. 3:

  • Lit. f) și h): Acțiunile de subminare a instituțiilor democratice ale statului sau care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și acțiunile de factură totalitară sau extremistă (comunistă, fascistă, legionară, rasistă, antisemită, revizionistă sau separatistă) care pot pune în pericol unitatea și integritatea teritorială a țării ori incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept sunt calificate drept amenințări la adresa securității naționale. Așadar, tentativele de subminare a ordinii de drept sau promovarea ideologiilor extremiste intră sub incidența securității naționale, permițând organelor abilitate să intervină.

  • Lit. p): Acțiunile desfășurate de entități statale sau non-statale în spațiul cibernetic prin campanii de propagandă sau dezinformare de natură a afecta ordinea constituțională sunt de asemenea încadrate ca amenințări la adresa securității naționale. Această prevedere, introdusă în 2023, recunoaște explicit că dezinformarea malignă și propaganda ostilă, inclusiv în mediul online, reprezintă un risc pentru ordinea constituțională și trebuie combătute ca atare de instituțiile de securitate națională.

  • De asemenea, lit. o) menționează acțiunile sau stările de fapt care afectează reziliența statului față de riscuri și amenințări de tip hibrid, iar lit. n) se referă la amenințările și atacurile cibernetice asupra infrastructurilor informatice naționale, extinzând spectrul de amenințări care justifică măsuri de apărare națională. Campaniile concertate de dezinformare, adesea parte a războiului hibrid, se înscriu astfel în sfera de preocupare a securității naționale, conform Legii 51/1991.

• Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului: În cadrul măsurilor de combatere a terorismului și extremismului violent, legea prevede obligativitatea autorităților de a preveni și contracara propaganda teroristă și incitarea la acte de violență. România, în conformitate cu convențiile internaționale la care este parte, a incriminat apelul public la săvârșirea unui act terorist sau promovarea mesajelor extremist-teroriste, inclusiv în mediul online (de exemplu, prin Legea nr. 58/2023 s-a implementat Regulamentul (UE) 2021/784 privind eliminarea conținutului online cu caracter terorist). Totodată, Legea 535/2004 instituie Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului (SNPCT), coordonat de Serviciul Român de Informații, din care fac parte instituții precum Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, Ministerul Justiției, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Serviciul de Informații Externe, ș.a. Acest cadru permite autorităților să coopereze interinstituțional pentru identificarea timpurie și neutralizarea oricăror forme de extremism violent sau terorism, inclusiv a celor care folosesc dezinformarea și propaganda extremistă ca instrument.

• Codul Penal al României (Legea nr. 286/2009, cu modificările ulterioare): Codul penal sancționează o serie de fapte care intră adesea în sfera dezinformării și extremismului:

  • Art. 404 – Comunicarea de informații false: Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea națională, constituie infracțiune, pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani. Această prevedere este direct aplicabilă cazurilor grave de dezinformare care amenință siguranța statului sau a societății – de exemplu, răspândirea intenționată de știri false care să genereze panică, conflict social sau să submineze încrederea publicului în instituțiile fundamentale.

  • Art. 405 – Propaganda pentru război: Propaganda pentru război de agresiune, precum și răspândirea de știri tendențioase sau inventate în scopul provocării unui război de agresiune, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani. În contextul tensiunilor geopolitice actuale, această prevedere devine relevantă față de actele de propagandă care instigă la conflict armat (inclusiv la agresiune împotriva României sau la un conflict intern).

  • Art. 368 și 369: Incriminarea instigării publice la săvârșirea de infracțiuni grave (art. 368) și, respectiv, incitarea la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane (art. 369). Orice promovare a ideologiilor extremiste care incită la violență împotriva unei comunități sau la discriminare constituie infracțiune și intră în competența organelor de urmărire penală. Aceste articole asigură temeiul legal pentru tragerea la răspundere a celor ce propagă mesaje extremiste (de exemplu, incitări la violență pe criterii etnice sau rasiale, glorificarea unor figuri sau regimuri condamnate pentru crime împotriva umanității etc.).

  În lumina acestor dispoziții din Codul penal, actorii care răspândesc în mod deliberat informații false ce pun în pericol securitatea națională, promovează propaganda de război sau instigă la ură și violență sunt pasibili de pedeapsă penală. Statul de drept impune aplicarea riguroasă a legii penale în asemenea situații, cu respectarea garanțiilor procesuale, pentru a descuraja și sancționa comportamentele respective.

• Codul de Procedură Penală (Legea nr. 135/2010): Prevede instrumente procedurale care pot fi utilizate în anchetarea eficientă a infracțiunilor ce privesc securitatea națională și ordinea publică. De exemplu, art. 139 și urm. permit folosirea tehnicilor speciale de investigație (supraveghere tehnică) cu autorizarea instanței, inclusiv în cazuri de infracțiuni de securitate națională sau terorism, multe dintre faptele de mai sus încadrându-se în aceste categorii. Art. 57 și art. 142 prevăd cooperarea autorităților de aplicare a legii cu organele de informații în strângerea probelor, sub coordonarea procurorului, în condițiile legii (mai ales după clarificările aduse de deciziile Curții Constituționale privind folosirea informațiilor clasificate ca mijloace de probă). Acest cadru legal permite valorificarea operațională a informațiilor deținute de serviciile de informații privind amenințările la adresa securității naționale, prin sesizarea organelor de urmărire penală și punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva făptuitorilor. Este esențial ca aceste prevederi să fie folosite prompt și eficient, cu respectarea drepturilor fundamentale, în situațiile ce o impun.

• Legea nr. 504/2002 (Legea Audiovizualului) și reglementările CNA: În domeniul comunicațiilor audiovizuale, legea impune furnizorilor de servicii media obligația de a asigura informarea corectă și obiectivă a publicului. Conform art. 3 alin. (2) din Legea Audiovizualului, „toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului”. Această obligație legală se extinde asupra conținutului difuzat de radiodifuzori și, conform interpretării actuale a Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), asupra oricărui furnizor de conținut audiovizual online care ajunge la publicul larg. Deși cadrul legislativ național în domeniul online este încă în curs de adaptare, CNA a început deja să emită decizii de sancționare și ordine de eliminare a conținutului online (de pe platforme precum TikTok, Facebook, YouTube) în cazuri de încălcare a Legii audiovizuale, invocând motive precum dezinformarea, incitarea la violență sau prezentarea în termeni pozitivi a regimurilor totalitare. Este notoriu cazul din mai 2023, când postul de televiziune Realitatea Plus a fost sancționat cu amenda maximă (200.000 lei) de către CNA pentru difuzarea de dezinformări de natură să inducă panică și neîncredere în instituțiile statului. Astfel de acțiuni arată că statul, prin autoritatea de reglementare audiovizuală, are atât baza legală, cât și datoria de a interveni împotriva dezinformării care aduce atingere interesului public. Totodată, ele evidențiază limitările cadrului actual: CNA, conceput inițial pentru televiziune și radio, își extinde acum aria de acțiune spre mediul online, însă are nevoie de un suport legislativ mai clar și de cooperarea altor autorități, dat fiind că platformele online și utilizatorii individuali nu se încadrează perfect în definiția clasică a “furnizorilor de servicii media”. Acest vid legislativ trebuie remediat urgent pentru a evita contestarea măsurilor luate și pentru a asigura eficacitatea lor.

• Acte normative europene incidente (DSA, NIS2) și obligațiile internaționale: România, ca stat membru al UE și NATO, și-a asumat o serie de angajamente internaționale relevante în context:

  • Regulamentul (UE) 2022/2065 privind serviciile digitale (Digital Services Act – DSA): Acest act legislativ european, direct aplicabil, stabilește un cadru uniform privind moderarea conținutului ilegal online și responsabilitățile platformelor digitale. România a adoptat recent Legea nr. 50/2024 pentru stabilirea măsurilor de aplicare a DSA, desemnând ANCOM drept Coordonator al serviciilor digitale la nivel național. ANCOM are rolul de a supraveghea și a asigura respectarea DSA de către furnizorii de servicii digitale, însă instituția a subliniat că nu poate stabili ea însăși legalitatea sau ilegalitatea unui anumit conținut online care iese din sfera competențelor sale. Prin urmare, este necesară o strânsă colaborare între ANCOM și celelalte autorități competente pe domenii specifice (precum CNA pentru conținut media, autorități de aplicare a legii pentru conținut ce constituie infracțiuni, etc.), astfel încât ordinelor de eliminare a conținutului ilegal să fie emise prompt și fundamentat. DSA oferă instrumente (precum mecanisme de notice-and-action, transparență și trusted flaggers) ce pot fi valorificate de statul român în lupta contra dezinformării și conținutului ilegal online, cu condiția implementării eficiente a acestor mecanisme prin autoritățile naționale.

  • Directiva (UE) 2022/2555 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică (NIS2): Această directivă extinde domeniul de aplicare față de precedenta NIS, incluzând sectoare și servicii digitale esențiale – de la infrastructuri critice la platforme de rețele sociale și furnizori de servicii de date. România are obligația transpunerii NIS2 până în octombrie 2024, ceea ce va implica desemnarea unor autorități competente (precum Directoratul Național de Securitate Cibernetică – DNSC) și implementarea unor cerințe sporite de securitate și notificare a incidentelor pentru operatorii de servicii esențiale. Aplicarea NIS2 va crește reziliența spațiului cibernetic românesc la atacuri și operațiuni ostile, inclusiv la cele care vizează manipularea informațională (de exemplu, atacuri asupra platformelor media sau asupra sistemelor IT ale instituțiilor publice, menite să răspândească panică sau propagandă). Este necesar ca autoritățile române să accelereze adoptarea legislației de transpunere și operaționalizarea noilor structuri de coordonare cibernetică, pentru a preveni ca vulnerabilitățile tehnologice să fie exploatate în campanii de dezinformare sau sabotaj informațional.

  • Angajamente internaționale în materie de stat de drept și combaterea extremismului: România, ca stat UE și membru al Consiliului Europei, este parte la tratate ce o obligă să protejeze valorile democratice și drepturile omului în fața extremismului. De exemplu, Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (Varșovia, 2005), ratificată de România, prevede incriminarea provocării publice la săvârșirea de infracțiuni de terorism și obligă statele la cooperare împotriva incitării la violență extremistă. De asemenea, în cadrul NATO și UE, România s-a angajat să participe la eforturile comune de contracarare a amenințărilor hibride, inclusiv propaganda ostilă și atacurile cibernetice, recunoscându-se la cel mai înalt nivel politic că astfel de acțiuni reprezintă un pericol major pentru securitatea colectivă. Aceste angajamente justifică, la rândul lor, consolidarea mecanismelor naționale de apărare informațională și cooperarea internațională în combaterea dezinformării.

În concluzie, cadrul legal existent oferă autorităților române instrumentele necesare pentru a acționa împotriva fenomenelor semnalate – de la posibilitatea de a investiga și sancționa penal pe cei vinovați de răspândirea de știri false, ură și violență, până la închiderea canalelor media ce promovează propagandă extremistă și coordonarea interinstituțională în materie de securitate națională. Ceea ce este necesar în mod imperativ, în actualul context, este punerea în aplicare cu fermitate și coerență a acestor prevederi și completarea lor acolo unde s-au identificat lacune. Memorandumul de față formulează solicitări concrete în acest sens, în limitele competențelor legale ale fiecărei autorități vizate, având drept scop apărarea ordinii constituționale, a siguranței naționale și a valorilor democratice pe care România și le-a asumat.

III. Solicitări către Autoritățile Statului Român

Având în vedere considerentele expuse și temeiurile legale menționate, solicităm următoarele măsuri și acțiuni concrete, repartizate către instituțiile competente ale statului. Toate solicitările de mai jos sunt formulate într-un cadru legal, proporțional și necesar, în conformitate cu principiile statului de drept și ale separației puterilor în stat, și au scopul comun de a proteja România de acțiuni ilicite ce îi amenință securitatea și ordinea de drept.

1. Măsuri sub egida Președintelui României și a CSAT

1.1. Convocarea de urgență a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) pentru a analiza starea securității naționale în fața acțiunilor de subminare a ordinii de drept, a campaniilor de dezinformare și a creșterii curentelor extremiste. Conform art. 4 și art. 5 din Legea nr. 51/1991, securitatea națională se realizează prin efortul integrat al tuturor instituțiilor abilitate, sub coordonarea CSAT. De aceea, solicităm Președintelui României, în calitatea sa de președinte al CSAT, înscrierea pe ordinea de zi a CSAT a problematicii menționate și adoptarea unei Hotărâri CSAT care să cuprindă direcții ferme de acțiune pentru toate instituțiile membre:

• Evaluarea amenințărilor hibride actuale, incluzând identificarea principalelor surse interne și externe de propagandă ostilă, grupări extremiste active sau în formare, campanii de dezinformare recente care au vizat România (ex: narative false care subminează instituțiile democratice, propaganda pro-război sau anti-occidentală etc.).

• Stabilirea priorităților strategice și a responsabilităților: Hotărârea CSAT ar trebui să desemneze clar coordonatori pentru diverse domenii – de exemplu, SRI pentru contrainformații și culegere de date din mediul online intern, SIE pentru sursele externe de dezinformare, MAI (poliția) pentru aplicarea măsurilor de ordine internă, Ministerul Justiției pentru inițiative legislative, etc. – astfel încât fiecare instituție să știe exact rolul său în ansamblul efortului național.

• Consolidarea cooperării interinstituționale: CSAT să mandateze crearea unor grupuri de lucru operative mixte (de tip task-force) între servicii de informații, autorități de aplicare a legii și autorități de reglementare (ex: CNA, ANCOM, DNSC), pentru schimb rapid de informații și luare de decizii comune în timp real, atunci când apar situații de criză informațională sau incidente de propagandă agresivă. Aceste grupuri ar putea funcționa sub egida CSAT sau a Administrației Prezidențiale, asigurând coerența acțiunilor.

• Monitorizarea implementării: CSAT să prevadă obligativitatea rapoartelor periodice din partea instituțiilor cu privire la măsurile adoptate și progresele înregistrate, precum și posibilitatea reanalizării situației în ședințe viitoare. Astfel, decizia CSAT devine un instrument de follow-up care să garanteze că solicitările din prezentul memorandum sunt duse la îndeplinire.

1.2. Inițierea de către Președintele României a demersurilor pentru crearea Centrului Național de Apărare Informațională (denumit simbolic proiectul „PATRIOT”), ca structură națională de coordonare în domeniul combaterii dezinformării și propagandei ostile, sub autoritatea sau auspiciile Administrației Prezidențiale. Solicităm Președintelui să sprijine și să promoveze, inclusiv prin înaintarea către Parlament, a unui proiect de lege pentru înființarea acestui Centru Național, având următoarele caracteristici:

• Să fie o instituție publică independentă, cu personalitate juridică, care să reunească experți din diferite domenii (analiză informațională, comunicare publică, securitate cibernetică, drept etc.), cu rol de hub inter-instituțional în lupta contra dezinformării. Centrul ar urma să consolideze eforturile interinstituționale de combatere a dezinformării și diseminării coordonate a mesajelor ostile ce pot periclita interesele naționale. El nu ar substitui competențele niciunei instituții, ci le-ar integra, evitând suprapunerile și lacunele de responsabilitate.

• Printre atribuțiile Centrului “PATRIOT” propunem să se regăsească:

  • Monitorizarea permanentă a spațiului informațional (mass-media tradițională, platforme online, rețele sociale), prin metode de open-source intelligence și colaborare cu platformele digitale, pentru detectarea timpurie a campaniilor de dezinformare și a narațiunilor toxice propagate deliberat. Aceste activități ar completa monitorizările deja efectuate de diverse instituții, oferind o imagine de ansamblu coerentă.

  • Emiterea de avertizări timpurii și alerte către instituțiile competente atunci când se constată valuri de dezinformare care pot afecta ordinea publică sau securitatea națională – de exemplu, înaintea unor alegeri, în contextul unor crize sanitare sau de securitate etc. Centrul ar putea funcționa ca un “furnizor de inteligență” civil și public, care să pună la dispoziția autorităților date și analize asupra acestor fenomene.

  • Elaborarea de ghiduri, standarde și bune practici pentru identificarea, prevenirea și combaterea dezinformării, adresate atât instituțiilor statului, cât și presei, societății civile și publicului larg. Rolul educativ și de conștientizare este esențial – Centrul poate produce rapoarte periodice privind starea infodemică, manuale de reziliență informațională pentru instituții, sau campanii publice de informare.

  • Platformă de dialog între stat și societatea civilă/media: Centrul ar trebui să faciliteze interacțiunea dintre instituțiile statului și organizațiile societății civile, instituțiile media și jurnaliștii independenți. Un asemenea parteneriat extins ar spori încrederea publicului și ar folosi expertiza societății civile (deja activă în demontarea știrilor false) complementând eforturile statului.

  • Formularea de recomandări de politici publice și propuneri legislative către factorii de decizie, pe baza cercetărilor și analizelor efectuate. Centrul ar putea ține legătura cu organisme similare din alte țări și cu inițiative internaționale (ex: East StratCom Task Force al UE, Centre de excelență NATO pentru comunicare strategică etc.), aducând în România bune practici și asigurând că strategiile noastre sunt aliniate cu cele ale partenerilor.

• Subordonare și control: Având în vedere importanța națională a centrului, propunem ca acesta să funcționeze sub coordonarea strategică a Președintelui României, prin Administrația Prezidențială și CSAT. Președintele (sau un consilier desemnat) ar putea prezida un consiliu de coordonare al Centrului, din care să facă parte reprezentanți ai principalelor instituții implicate (Guvern, SRI, SIE, MAI, MApN, MAE, CNA, ANCOM, DNSC etc.). În același timp, Centrul ar trebui să aibă garanții de independență operațională, pentru a nu fi influențat politic și pentru a acționa exclusiv în baza legii și a intereselor naționale.

• Justificare legală: Inființarea Centrului “PATRIOT” este în concordanță cu prevederile constituționale referitoare la rolul Președintelui în asigurarea funcționării autorităților publice și în apărarea securității naționale (art. 80 din Constituție), precum și cu nevoia identificată de a acoperi un vid instituțional actual: Consiliul Național al Audiovizualului nu are competențe extinse asupra mediului online, iar serviciile de informații, deși monitorizează spațiul informațional, nu sunt entități mandatate să coordoneze un proces public de combatere a dezinformării. Centrul propus ar răspunde exact acestei nevoi, punând în practică un mecanism modern de apărare informațională a statului român, similar cu inițiative adoptate deja de alte state europene (inclusiv în Republica Moldova, unde a fost propus un model instituțional asemănător).

Prin aceste măsuri aflate sub autoritatea Președintelui și CSAT, se creează cadrul politic și strategic unitar necesar pentru ca toate celelalte acțiuni sectoriale (descrise mai jos) să fie coerente și eficiente. Asigurarea de la cel mai înalt nivel a prioritizării combaterii extremismului și dezinformării va transmite un mesaj clar atât instituțiilor subordonate, cât și adversarilor României, că statul tratează cu maximă seriozitate și unitate aceste amenințări.

2. Măsuri în sarcina Parlamentului României

2.1. Adoptarea cu celeritate a modificărilor legislative necesare pentru întărirea cadrului legal de combatere a dezinformării, propagandei ostile și extremismului. Solicităm Parlamentului să analizeze, în regim de urgență (eventual sub forma unei proceduri parlamentare accelerate, cum ar fi asumarea răspunderii Guvernului sau dezbaterea în procedură de urgență), următoarele propuneri legislative:

• Clarificarea competențelor CNA în mediul online: Amendarea Legii Audiovizualului nr. 504/2002 și a altor acte conexe pentru a stabili expres autoritatea CNA (sau a altei entități desemnate) de a solicita eliminarea conținutului ilegal de pe platformele de partajare video și rețelele sociale, atunci când acel conținut încalcă legea (prin dezinformare, incitare la ură sau violență, propaganda unor regimuri totalitare etc.). Actualmente, CNA își bazează astfel de acțiuni pe o interpretare extinsă a noțiunii de furnizor de servicii media, interpretare ce ar putea fi contestată; de aceea este nevoie ca legea să prevadă explicit această atribuție și procedura aferentă, în acord cu DSA (Regulamentul UE 2022/2065). Parlamentul să asigure garanții procedurale (de ex. notificarea prealabilă a utilizatorului/creatorului, posibilitatea de contestare în instanță a ordinului de eliminare) pentru a proteja libertatea de exprimare, dar și sancțiuni eficiente pentru platformele care nu se conformează la ordinele legale de eliminare.

• Actualizarea Legii nr. 51/1991 (Securitatea națională): Parlamentul să analizeze oportunitatea completării suplimentare a art. 3 din Legea 51/1991 cu referiri la amenințările hibride și ingerințele informaționale străine. Deși lit. p) adăugată în 2023 acoperă campaniile de propagandă și dezinformare, poate fi utilă detalierea formelor pe care aceste amenințări le pot lua (ex: manipularea proceselor electorale prin dezinformare, propagarea pe scară largă a teoriilor conspirației care subminează instituțiile statului, finanțarea de către actori statali externi a unor entități media sau grupări extremiste interne etc.). O definire mai precisă în lege ar ajuta și la orientarea strategiei naționale de securitate și la conștientizarea publicului privind gravitatea acestor fapte. Totodată, Parlamentul să se asigure că legi speciale precum Legea nr. 14/1992 (privind organizarea SRI), Legea nr. 1/1998 (organizarea SIE) etc. sunt armonizate cu noile realități (de ex., includerea explicită a sarcinii de combatere a dezinformării ca parte a protejării securității naționale în mandatele serviciilor).

• Îmbunătățirea legislației penale și procesuale penale: Dacă practica ultimilor ani a evidențiat lacune în incriminarea faptelor de extremism și dezinformare, solicităm Parlamentului să le remedieze. De exemplu, art. 369 Cod Penal (incitarea la ură) ar putea fi extins pentru a sancționa și incitarea la violență împotriva autorităților statului sau a ordinii de drept, nu doar împotriva unui grup sau unei categorii de persoane, dat fiind că unele mesaje extremiste vizează direct instituțiile statului (ex.: incitări la revoltă violentă împotriva Guvernului sau Parlamentului sub pretextul unor teorii conspirative). De asemenea, sprijinim inițiativele de incriminare a difuzării de informații false care pun în pericol sănătatea publică sau ordinea publică, inspirate de contextul pandemiei, atât timp cât aceste norme sunt strict delimitate pentru a nu afecta libera exprimare a opiniilor. Parlamentul, în colaborare cu Ministerul Justiției și cu organele judiciare, ar trebui să analizeze jurisprudența și să consulte experți, pentru a se asigura că legea penală oferă procurorilor toate instrumentele necesare pentru a urmări penal propagandiștii urii și ai dezinformării ce amenință securitatea.

• Transpunerea Directivei NIS2 și consolidarea cadrului de securitate cibernetică: Parlamentul trebuie să acționeze rapid, alături de Guvern, pentru a adopta legea de punere în aplicare a Directivei UE 2022/2555 (NIS2). Această lege va extinde obligațiile de securitate și asupra platformelor online mari și a altor servicii digitale esențiale, forțându-le să gestioneze riscurile, inclusiv pe cele legate de integritatea informațiilor. Solicităm includerea, la transpunere, a unor prevederi care să încurajeze cooperarea acestor entități private cu autoritățile în cazul identificării unor campanii majore de dezinformare ce folosesc infrastructura lor (de ex. obligația de a notifica autoritățile când detectează rețele de botnets sau conturi false coordonate ce distribuie în masă fake news ce afectează securitatea). Tot în sfera legislativă, se impune actualizarea OUG 104/2021 (privind înființarea DNSC) sau a altor acte, pentru a clarifica rolul DNSC în contracararea amenințărilor hibride și cooperarea sa cu structurile de informații și aplicare a legii.

• Ratificarea și implementarea instrumentelor internaționale relevante: Solicităm Parlamentului să sprijine ratificarea oricărui tratat internațional nou ori în curs de adoptare la nivel european referitor la combaterea conturilor false online, interferențelor electorale străine sau cooperării judiciare contra extremismului. De asemenea, să se asigure de aplicarea legislației Magnitsky la nivel UE (sancțiuni individuale pentru actori implicați în acțiuni de dezinformare și subversiune). Nu în ultimul rând, Parlamentul ar trebui să folosească mecanismele de diplomație parlamentară – rezoluții, declarații oficiale – pentru a afirma angajamentul României în contra-propaganda rusă și altor amenințări informaționale, alături de partenerii noștri.

2.2. Exercitarea controlului parlamentar asupra instituțiilor cu atribuții în domeniu (servicii de informații, CNA, autorități executive) pentru a asigura implementarea efectivă a măsurilor de mai sus:

• Solicităm comisiilor parlamentare de resort – în special Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, Comisia juridică, precum și Comisiile pentru cultură și media – să inițieze ședințe de audieri și evaluare periodică a activității instituțiilor implicate. De exemplu, Comisia parlamentară de control asupra activității SRI să ceară informări despre modul în care SRI acționează în identificarea și prevenirea campaniilor de dezinformare (desigur, în limitele nepublice permise de secretul operațiunilor).

• Parlamentul să ceară rapoarte speciale (sau să includă în rapoartele anuale ale instituțiilor) capitole dedicate acestei problematici. De pildă, în raportul anual al SRI și SIE să se facă referire la amenințările hibride și modul de contracarare; în raportul CNA să se detalieze acțiunile întreprinse împotriva dezinformării; Guvernul să fie audiat privind stadiul implementării DSA și NIS2 etc.

• Bugetarea adecvată: Parlamentul, în calitatea sa de autoritate bugetară, trebuie să se asigure că instituțiile-cheie au resursele financiare și umane necesare. Asta înseamnă alocarea de fonduri pentru: programe de pregătire a magistraților și polițiștilor în domeniul combaterii extremismului online, investiții în tehnologie pentru monitorizarea spațiului informațional (ex: instrumente OSINT pentru SRI sau Centrul PATRIOT), finanțarea campaniilor publice de conștientizare prin CNA, etc. Fără un suport bugetar consistent, aceste eforturi riscă să rămână formale. Parlamentul trebuie să trateze cheltuielile pe securitate informațională ca investiții strategice în securitatea țării.

Prin aceste acțiuni, Parlamentul României își îndeplinește atât rolul de legiuitor, adaptând legea la noile realități ale războiului informațional și ale extremismului, cât și rolul de organ de control democratic, asigurând că instituțiile executive și de informații acționează eficient, dar în același timp respectând drepturile și libertățile cetățenești.

3. Măsuri în sarcina Guvernului României și a organelor administrației publice centrale

3.1. Coordonare guvernamentală integrată prin Secretariatul General al Guvernului (SGG): Solicităm Prim-ministrului și SGG să constituie o celulă de coordonare la nivel guvernamental, sub conducerea directă a Premierului sau a Secretarului General, care să urmărească implementarea operativă a tuturor măsurilor privitoare la combaterea dezinformării și extremismului. Această structură (eventual formalizată prin hotărâre de guvern ca Grup Interministerial de Criză Informațională) ar trebui să includă reprezentanți la nivel înalt din ministerele și agențiile relevante – MAI, MAE, MApN, Ministerul Digitalizării (dacă există un astfel de portofoliu), Ministerul Justiției, SRI, SIE, STS, DNSC, CNA, ANCOM, plus purtătorul de cuvânt al Guvernului.

• Scopul acestui grup: să asigure că, la nivel executiv, deciziile strategice trasate de CSAT și legile adoptate de Parlament sunt puse în practică prompt și unitar. De asemenea, să fie platforma prin care instituțiile schimbă informații curente despre incidente și decid acțiuni comune (similar unui comandament de acțiune).

• Conducerea și secretariatul: SGG este adecvat pentru a asigura secretariatul tehnic și convocarea reuniunilor (datorită poziției sale neutre și rolului de a asigura legătura interministerială). Premierul sau un consilier desemnat de acesta (de exemplu consilierul pe securitate națională) ar trebui să prezideze întâlnirile în situații de criză majoră, pentru a conferi autoritate deciziilor.

• Plan național de acțiune: Cerem Guvernului, prin acest grup, să elaboreze de urgență un Plan național de acțiune împotriva dezinformării și extremismului, care să detalieze pașii concreți, responsabilii și termenele. Acest plan ar trebui să includă: campanii de informare publică (derulate de Departamentul de comunicare al Guvernului în colaborare cu CNA și societatea civilă), măsuri de creștere a gradului de media literacy în populație (posibil prin Ministerul Educației), protocoale de cooperare între poliție și platformele sociale pentru identificarea rapidă a surselor de amenințări, etc. Planul ar urma să fie adoptat prin Hotărâre de Guvern și să fie actualizat periodic în funcție de evoluția situației.

• Răspuns la incidente: În situații punctuale (ex: val masiv de fake news propagat într-un anumit context, proteste inițiate pe baza unor dezinformări periculoase, atac cibernetic major la un site media etc.), grupul condus de SGG să aibă capacitatea de a se reuni imediat și de a emite ordine/îndrumări către instituții: de exemplu, solicitarea către furnizorii de internet de a bloca temporar un site ce difuzează constant propagandă pro-teroristă (în baza unui ordin al ANCOM emis la sesizarea SRI și cu autorizare judiciară, dacă e cazul) sau diseminarea prin toate canalele guvernamentale a unei dezmințiri oficiale pentru a contracara o știre falsă virală (colaborând cu presa și platformele).

• Monitorizarea realizărilor: SGG să prezinte trimestrial Prim-ministrului și CSAT un raport sintetic cu acțiunile întreprinse și eventualele obstacole întâlnite, propunând ajustări necesare. Un asemenea mecanism garantează feedback-ul constant și posibilitatea de a corecta cursul acțiunilor executivului.

3.2. Implicarea activă a Ministerului Justiției: Ca organ de specialitate al administrației publice în domeniul legislației și politicilor penale, Ministerul Justiției are un rol cheie în:

• Elaborarea inițiativelor legislative menționate la secțiunea Parlament. Solicităm MJ să pregătească, în regim de urgență, proiectele de lege sau amendamentele necesare (privind Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Legea Audiovizualului, transpunerea NIS2 etc.), în strânsă consultare cu instituțiile responsabile (inclusiv cu sistemul judiciar – ÎCCJ, Ministerul Public – pentru a asigura practicabilitatea noilor prevederi). Ministerul Justiției ar trebui să coordoneze grupuri de lucru tehnice pe fiecare temă legislativă și să ofere expertiza necesară parlamentarilor în procesul de dezbatere.

• Ghidarea și informarea sistemului judiciar: Securitatea națională și infracțiunile contra ordinii constituționale sunt domenii sensibile, unde este esențial ca procurorii și judecătorii să fie bine pregătiți. Cerem MJ, în colaborare cu Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii, să organizeze sesiuni de formare profesională pentru magistrați, dedicate instrumentării cauzelor de incitare la ură, terorism, comunicare de informații false și alte infracțiuni conexe. Totodată, Ministerul Justiției poate emite (prin intermediul procurorului general sau al INM) ghiduri de bune practici și note informative cu privire la noile tipologii de fapte (ex: modul de probare a caracterului fals și periculos al informațiilor în cazurile de art. 404 CP, sau cum se stabilește răspunderea pentru conținut online când acesta este distribuit viral etc.). Un sistem judiciar bine informat va putea acționa mai rapid și uniform în aceste dosare.

• Cooperare judiciară internațională: De multe ori, sursele de dezinformare sau persoanele care comit fapte de extremism pot fi în afara granițelor (fizic sau în mediul virtual). Ministerul Justiției, prin direcțiile de specialitate (cooperare internațională, agentul guvernamental la CEDO etc.), ar trebui să faciliteze schimbul de informații cu partenerii externi, trimiterea de comisii rogatorii pentru identificarea autorilor peste hotare, extrădarea inculpaților care se sustrag, etc. Solicităm MJ să se asigure că aceste mecanisme funcționează prompt în cazurile ce vor rezulta din aplicarea intensificată a legii.

3.3. Măsuri în responsabilitatea Ministerului Afacerilor Interne (MAI):

• Intensificarea acțiunilor de prevenire și combatere a extremismului intern: Prin structurile sale (Poliția Română, Jandarmeria, Direcția Generală de Protecție Internă – DGPI), MAI trebuie să monitorizeze atent grupările și persoanele cunoscute cu vederi extremiste sau care promovează activ mesaje de ură și violență. Solicităm MAI să reactiveze sau să întărească, la nivelul fiecărui județ, grupurile de lucru mixte poliție-jandarmerie-informații care se ocupă de fenomenul extremist (această practică a existat în trecut pentru combaterea galeriilor violente și ar trebui actualizată la noile forme de radicalizare, inclusiv online). Jandarmeria, în calitate de forță de menținere a ordinii publice, ar trebui instruită specific pentru a face față manifestărilor publice de propagandă interzisă (de exemplu, dacă la proteste apar simboluri fasciste sau mesaje care incită la ură, să acționeze conform legii 60/1991 a adunărilor publice și Codului Penal).

• Investigarea promptă a infracțiunilor sesizate: Poliția Română (inclusiv prin structurile de combatere a criminalității organizate în cooperare cu DIICOT) trebuie să dea curs cu prioritate plângerilor sau sesizărilor din oficiu referitoare la faptele prevăzute la art. 368-369 CP, art. 404-406 CP și orice alte infracțiuni de acest gen. Solicităm IGPR să dispună la nivel central și al inspectoratelor județene ca dosarele privind incitarea la violență, discriminare sau răspândirea de informații false cu impact major să fie instrumentate fără întârzieri, strângându-se proba necesară și identificându-se toți participanții (inclusiv pe lanțul de distribuție online a informației, acolo unde e cazul). De asemenea, DGPI (serviciul de informații al MAI) ar trebui să contribuie activ cu date și analize privind eventuale infiltrări ale unor interese ostile în mișcările extremiste autohtone. Cooperarea strânsă cu SRI este esențială aici, deoarece SRI are capacități avansate de culegere a informațiilor în mediul online. Se impune ca MAI și SRI să reînnoiască protocoalele de colaborare pentru schimb de informații în timp real referitor la astfel de amenințări interne (în limitele deciziilor CCR care cer ca probele folosite în justiție să fie administrate de organele judiciare).

• Apărarea proceselor electorale și a spațiului public de influențe maligne: Având în vedere proximitatea unor alegeri (dacă este cazul) ori situații potențiale de criză, MAI trebuie să acționeze preventiv. Solicităm Ministerului să elaboreze, împreună cu AEP și cu STS, proceduri de contracarare a dezinformărilor electorale (ex: știri false despre fraudarea alegerilor, menite să submineze legitimitatea procesului democratic). De asemenea, să se pregătească pentru posibile incidente de tip “hybrid”: de pildă, scenariul în care un protest pașnic este deturnat de agitatori extremiști ce răspândesc mesaje violente – Jandarmeria și Poliția trebuie să știe să izoleze elementele perturbatoare, protejând în același timp dreptul cetățenilor la liberă exprimare. MAI ar trebui să emită instructaje interne pentru aceste situații.

3.4. Rolul Ministerului Apărării Naționale (MApN): Deși amenințările informaționale vizează preponderent domeniul civil, MApN are, în calitate de pilon al sistemului național de apărare, responsabilități în zona apărării cibernetice și a contracarării propagandei care vizează personalul militar sau securitatea națională în sens larg.

• Solicităm MApN, prin structurile de specialitate (Direcția generală de informații a apărării – DGIA, structuri de operații psihologice/psyops acolo unde există), să monitorizeze și să neutralizeze eventualele campanii de influență care au ca țintă Armata României, parteneriatele strategice (NATO) sau care urmăresc demoralizarea populației în caz de conflict. MApN ar trebui să colaboreze cu nou-creatul Centru “PATRIOT” (odată înființat) și cu SRI pentru a oferi expertiza militară în identificarea dezinformărilor cu caracter militar (ex: știri false despre mișcări de trupe, despre incidente militare fabricate, propagandă menită să submineze sprijinul public pentru angajamentele noastre externe).

• De asemenea, în domeniul securității cibernetice, MApN (prin structura sa Cyber Defence) trebuie să continue cooperarea cu DNSC și celelalte instituții pentru protejarea infrastructurilor militare și guvernamentale de atacuri cibernetice ce ar putea fi complementare campaniilor de dezinformare (ex: defacement-ul site-urilor oficiale pentru a publica mesaje alarmiste false).

• Cerem MApN să includă, în cadrul exercițiilor militare naționale sau al exercițiilor interinstituționale de tip HORA sau SEISM (dacă sunt scenarii de criză civilă), și componenta de luptă informațională, astfel încât să se testeze reacția autorităților la un scenariu complet de război hibrid.

3.5. Acțiuni de diplomație publică și externă prin Ministerul Afacerilor Externe (MAE):

• Protejarea imaginii internaționale a României: Solicităm MAE să-și intensifice eforturile de diplomație publică pentru a contracara dezinformările despre România propagate în exterior. Ambasadele și institutele culturale (ICR) ale României trebuie mobilizate să monitorizeze și să reacționeze la articole sau campanii defăimătoare în presa străină ori pe rețelele sociale din țările unde activează. De exemplu, dacă apar narative false privind statul de drept din România sau fidelitatea țării noastre față de alianțele sale, ambasadele, cu avizul MAE, să emită comunicate de corectare, să ofere date reale și perspective corecte. Este nevoie de o strategie unitară de comunicare externă, eventual în cooperare cu partenerii din UE/NATO, pentru a bloca propaganda adversarilor care încearcă să izoleze România pe plan internațional.

• Utilizarea mecanismelor europene și internaționale: România să ceară sprijinul și implicarea UE în combaterea dezinformării – de pildă, activarea Rapid Alert System al UE pentru semnalarea în timp real a campaniilor de dezinformare transfrontaliere. MAE, împreună cu reprezentanții români în instituțiile UE, ar trebui să susțină adoptarea la nivel european de măsuri mai ferme contra propagandei oficiale provenite din state terțe ostile (precum extinderea sancțiunilor pentru entitățile media de propagandă). În plan regional, România poate iniția cooperări cu state vecine (ex: Grupul de lucru RO-MD-UA, dacă e posibil, având în vedere că adesea dezinformarea pro-Kremlin ne afectează pe toți).

• Tragerea la răspundere a actorilor străini implicați: Solicităm MAE, în colaborare cu instituțiile de securitate, să documenteze cazurile în care se poate dovedi implicarea directă a unor entități sau persoane străine (inclusiv cetățeni ai altor state) în acțiuni de subminare a ordinii de drept sau propagandă extremistă în România. Pe baza acestor dovezi, MAE ar putea declara personae non grata pe teritoriul român anumiți agenți de influență străini, acolo unde este cazul (în acord cu art. 9 al Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice, dacă vorbim de personal diplomatic implicat). De asemenea, România poate recurge la măsuri de retorsiune diplomatică în cazul unor campanii foarte agresive provenite din anumite state (de exemplu, sporirea restricțiilor asupra centrelor culturale finanțate de state care propagă ideologii ostile).

3.6. Acțiuni ale Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM): În calitate de coordonator național al serviciilor digitale (DSA) și de autoritate de reglementare în comunicații, ANCOM are un rol esențial în aplicarea deciziilor de îndepărtare a conținutului ilegal online și asigurarea cooperării platformelor digitale. Solicităm ANCOM:

• Să instituie un mecanism rapid de transmitere către platforme a deciziilor autorităților competente (cum sunt deciziile CNA menționate sau ordinele instanțelor) privind conținutul ilegal. Practic, ANCOM să acționeze ca un hub național DSA, primind de la entitățile abilitate ordinele de eliminare a conținutului și asigurându-se că acestea ajung imediat la platforma vizată, care are obligația de a se conforma. Dacă platformele nu execută ordinele, ANCOM să poată aplica sancțiuni contravenționale prevăzute de Legea 50/2024.

• Să publice periodic rapoarte de transparență privind modul în care platformele respectă obligațiile DSA în România – de exemplu, câte notificări de conținut ilegal au primit și câte au soluționat, ce plângeri ale utilizatorilor s-au depus etc. Acest lucru va evidenția eventualele deficiențe de conformare ale platformelor și va ghida autoritățile asupra punctelor nevralgice.

• Să colaboreze strâns cu DNSC și cu furnizorii de servicii de internet pentru a implementa măsuri tehnice de blocare a site-urilor web ce difuzează constant conținut ilegal și care nu pot fi supuse altor tipuri de jurisdicție (de exemplu, site-uri de propagandă externe nesupuse legii române). În astfel de situații extreme – precum a fost cazul Sputnik sau alte site-uri sancționate la nivel UE – ANCOM, la solicitarea instituțiilor de securitate națională și cu aprobarea unei decizii judecătorești, poate ordona ISP-urilor blocarea accesului către acele site-uri în România. Solicităm ca aceste proceduri să fie clar stabilite și cunoscute de toți actorii implicați, pentru a fi aplicate fără ezitare când e cazul.

3.7. Acțiuni ale Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC): DNSC, ca autoritate civilă în domeniul cyber, joacă un rol complementar important:

• Detectarea operațiunilor informaționale din perspectiva tehnică: DNSC să-și folosească capacitățile de analiză a traficului de internet și a incidentelor pentru a identifica dacă anumite atacuri cibernetice sau campanii de tip botnet au ca scop răspândirea de dezinformări. Adesea, un val de dezinformare online este însoțit sau facilitat de acțiuni cibernetice (conturi false automatizate, site-uri clonate ale unor instituții, ș.a.). DNSC ar trebui să fie cuplat la efortul general, semnalând SRI și altor parteneri atunci când descoperă astfel de acțiuni concertate.

• Asistență către instituții și operatori esențiali: Să ofere suport tehnic instituțiilor de media, administrației publice, sau altor entități vulnerabile, pentru a se proteja contra hacking-ului sau sabotajului informatic care ar putea fi folosit pentru a răspândi panică (ex: compromiterea unui site oficial pentru a publica un fake news alarmant). DNSC poate emite alerte de securitate și recomandări de bună practică IT, contribuind la creșterea rezilienței cibernetice, componentă cheie a rezilienței informaționale.

• Implementarea NIS2: În colaborare cu Guvernul și Parlamentul, DNSC să se pregătească să preia noile atribuții ce îi vor reveni prin transpunerea NIS2, incluzând monitorizarea conformării platformelor online la cerințele de securitate și gestionare a incidentelor. DNSC trebuie să colaboreze cu ANCOM pentru a evita suprapuneri și pentru a acoperi toate aspectele (ANCOM – conținut ilegal, DNSC – securitatea rețelelor și sistemelor informatice).

4. Măsuri specifice în sarcina Serviciilor de Informații și a Ministerului Public

4.1. Acțiuni ale Serviciului Român de Informații (SRI): În calitate de principal organ de stat cu atribuții în domeniul securității naționale interne, conform Legii 51/1991 și Legii 14/1992, SRI are responsabilitatea de a identifica, preveni și contracara amenințările la adresa valorilor prevăzute la art. 1 din Legea 51 (ordinea de drept, stabilitatea socială și politică, suveranitatea și unitatea statului etc.). În lumina acestor prevederi, solicităm:

• Intensificarea culegerii de informații privind rețelele și persoanele care constituie surse de dezinformare și instigare extremistă. SRI ar trebui să utilizeze toate capabilitățile sale tehnice și umane (monitorizare online, informatori, interceptări autorizate pe mandate de siguranță națională conform Legii 51/1991 și Legii 535/2004) pentru a obține o imagine clară a modului de operare, finanțării și legăturilor (eventual externe) ale acestor entități.

• Informarea promptă a beneficiarilor legali: Datele și analizele deținute de SRI trebuie valorificate operativ. Astfel, cerem ca SRI să transmită informări și sesizări către:

  • Ministerul Public / DIICOT, atunci când identifică fapte concrete ce întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni (ex: un grup de persoane care pregătește acțiuni violente pe baza unei ideologii extremiste, sau propagandă online ce constituie comunicare de informații false periculoase). Conform Codului de Procedură Penală, SRI are obligația de a sesiza organul de urmărire penală competent când, în activitatea sa, obține date despre pregătirea sau săvârșirea unor infracțiuni. Dorim ca această colaborare să fie efectivă, SRI furnizând procurorilor probe și expertiză tehnică necesare (după declasificarea adecvată a informațiilor).

  • Conducerea statului și factorii de decizie: Președintele României, Prim-ministrul, membrii CSAT și alți beneficiari legali trebuie ținuți la curent prin rapoarte și note informative despre evoluția amenințărilor. Cerem SRI să includă, în informările sale periodice, capitole distincte dedicate campaniilor de dezinformare notabile și riscurilor de radicalizare internă, astfel încât decidenții politici să poată lua măsuri la timp.

  • Partenerii din cadrul SNPCT (Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului): Dacă SRI constată interconexiuni între propaganda extremistă și fenomenul terorist (spre exemplu, grupări extremiste autohtone ce pot fi influențate de organizații teroriste externe sau pot oferi suport propagandistic acestora), să activeze mecanismele SNPCT, alertând celelalte instituții membre și propunând ridicarea nivelului de alertă teroristă, dacă e cazul.

• Protecția propriilor rețele informaționale: Ca autoritate desemnată pentru securitatea cibernetică în propriul domeniu, SRI trebuie să se asigure că sistemele sale (ex: platforma CyberINT) sunt în permanență la zi în detectarea de noi amenințări cibernetice folosite pentru dezinformare. Orice modus operandi nou (ex: utilizarea de inteligență artificială pentru generarea de conținut fals credibil – deepfakes) ar trebui imediat studiat de SRI și semnalat celorlalte instituții prin buletine de avertizare tehnică.

4.2. Acțiuni ale Serviciului de Informații Externe (SIE): În completarea SRI, SIE are atribuția de a obține informații din afara țării privind amenințările la adresa siguranței naționale. Solicităm SIE:

• Să își concentreze eforturile de intelligence extern pentru a identifica sursele externe de dezinformare și influență malignă ce vizează România. Aceasta include monitorizarea și infiltrarea (dacă este posibil) a centrilor propagandistice străine care produc conținut ostil la adresa României, fie ele parte a aparatului media de stat al unor țări, fie “ferme de troli” și agenții de influență obscure.

• Să informeze SRI și CSAT cu privire la eventuale planuri ale actorilor statali sau non-statali străini de a submina ordinea de drept din România (de pildă, finanțări către ONG-uri locale radicale, sprijin logistic pentru proteste violente, campanii de presă internațională denigratoare etc.). Această viziune externă este vitală pentru a înțelege întregul tablou al amenințărilor.

• Să colaboreze cu serviciile partenere din UE/NATO în schimbul de informații referitoare la rețele transfrontaliere de propagandă. Adesea, aceiași actori care operează împotriva României țintesc și alte democrații. SIE, prin cooperarea sa externă, să obțină date despre asemenea entități (de exemplu, dacă un “influencer” extremist din România primește sprijin de la grupări din altă țară, sau dacă site-uri de fake news din România sunt oglindite și folosite regional).

• În măsura competențelor sale, SIE să sprijine acțiunile ofensive cibernetice/informaționale desfășurate de partenerii noștri împotriva surselor de propagandă ostilă (dacă există astfel de operațiuni comune la nivel NATO sau al coaliției anti-ISIS, anti-terorism etc.). România trebuie să fie contributor activ la efortul internațional de “demascare” și contracarare a propagandei, nu doar un receptor pasiv.

4.3. Acțiuni ale Ministerului Public (Procuratura) – Parchetul General și DIICOT:

• Investigarea proactivă a infracțiunilor: Parchetul General (prin procurorii desemnați pe securitate națională) și DIICOT (prin procurorii săi specializați în terorism și criminalitate informatică) să trateze cu maximă seriozitate dosarele ce le sunt sesizate de SRI, MAI sau alte surse privind fapte de răspândire de informații false, incitare la ură, propagandă teroristă, constituire de grup infracțional cu caracter extremist etc. Solicităm Procurorului General să emită o dispoziție internă/ordine către unitățile de parchet, punând accent pe importanța acestor cauze și recomandând celeritate și fermitate. De asemenea, dacă legea permite, să desemneze anume procurori coordonatori la nivelul parchetelor curților de apel, care să supravegheze și să îndrume aceste investigații (similar modului în care există puncte focale pentru terorism).

• Colaborarea cu instanțele pentru măsuri preventive: În cazurile grave, procurorii trebuie să ceară instanțelor arestarea preventivă sau alte măsuri (control judiciar cu interdicția de a difuza online, de exemplu) împotriva persoanelor care continuă să promoveze activ mesaje de o periculozitate extremă. Justificarea este protejarea ordinii publice. Desigur, orice măsură privativă de libertate se va lua numai dacă sunt îndeplinite condițiile legii și cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului, însă vrem să subliniem că gravitatea acestor infracțiuni impune adesea reacții ferme pentru a preveni consecințe ireparabile.

• Cooperare cu instanțele pentru soluții juste: În faza judecătorească, deși Ministerul Public nu mai controlează direct procesul, procurorii pot susține în fața instanței pedepse descurajatoare acolo unde vinovăția e dovedită (de ex., în cazuri de propagandă pro-război sau instigare la violență în masă, să solicite pedepse aproape de maximul prevăzut de lege, dat fiind pericolul social ridicat). Cerem totodată parchetului să nu ezite să folosească toate căile de atac în situația unor soluții considerate prea blânde sau neconforme (de ex., dacă s-ar dispune achitarea într-un caz în care sunt probe solide, să declare apel).

• Protecția martorilor și a investigatorilor sub acoperire: Multe anchete privind grupări extremiste pot beneficia de martori protejați sau agenți infiltrați. DIICOT, care are experiență în operațiuni sub acoperire la crimă organizată, ar trebui să aplice aceste tactici și pentru a strânge dovezi privind eventuala finanțare sau organizare a rețelelor de propagandă și ură. Solicităm Parchetului General să asigure, prin programele speciale, protecția celor care colaborează cu autoritățile în demascarea acestor rețele, întrucât există riscul ca extremiștii să recurgă la represalii.

Prin implementarea cu rigurozitate a celor de mai sus, Serviciile de Informații și Ministerul Public vor acționa ca veritabile “gardieni” ai ordinii de drept, identificând și eliminând elementele care, prin acțiuni ascunse sau fățișe, încearcă să destabilizeze societatea. Reamintim că toate aceste măsuri trebuie luate în deplinul respect al legilor și al drepturilor fundamentale – tocmai de aceea am subliniat importanța cadrului legal și a colaborării interinstituționale controlate de instanțe acolo unde e cazul.

IV. Asigurarea Proporționalității și Respectarea Drepturilor Fundamentale

Ne reafirmăm angajamentul că niciuna dintre măsurile propuse nu urmărește îngrădirea drepturilor sau libertăților cetățenilor onești, ori reducerea pluralismului de opinii. Dimpotrivă, scopul lor este să protejeze exercitarea liberă a acestor drepturi – căci libertatea de exprimare nu poate fi deplin realizată într-un mediu sufocat de propagandă mincinoasă sau în care discursul public este deturnat de instigări violente. Proporționalitatea fiecărei acțiuni trebuie analizată de autoritatea competentă de la caz la caz, având mereu în vedere următoarele principii:

• Legalitatea: Orice măsură luată (fie ea investigație penală, sancțiune contravențională, restricție de conținut online sau decizie administrativă) trebuie să aibă un temei clar în lege, să fie dispusă de organul prevăzut de lege și urmând procedurile legale. Invocăm aici art. 53 din Constituție, care permite restrângerea exercițiului unor drepturi numai prin lege și numai dacă este necesară apărării securității naționale, ordinii, sănătății publice etc., și în mod nediscriminatoriu.

• Necesitatea și adecvarea: Măsura luată să fie necesară într-o societate democratică – adică să răspundă unei nevoi sociale imperioase (precum protejarea siguranței publice de efectele concrete ale unei campanii de ură) – și adecvată scopului urmărit (ex: eliminarea unui conținut online grav este adecvată dacă acel conținut incită direct la violență; în schimb, nu ar fi adecvat să se ceară eliminarea unui articol critic la adresa Guvernului pe motiv că ar “afecta imaginea țării” – astfel de situații nu fac obiectul solicitărilor noastre).

• Proporționalitatea strictă: Alegerea măsurii să se facă dintre cele mai puțin intruzive care pot totuși atinge scopul. De exemplu, dacă o instituție media difuzează informații neverificate, reacția inițială poate fi o somație sau amendă de la CNA, iar nu direct suspendarea licenței, rezervată cazurilor extreme și repetate. În mod similar, blocarea totală a accesului la o platformă online ar trebui evitată, preferându-se eliminarea punctuală a conținutului ilegal sau a conturilor responsabile.

• Controlul judecătoresc: Orice persoană sau entitate afectată de măsurile de mai sus trebuie să aibă posibilitatea de a le contesta în fața unei instanțe independente, care să verifice legalitatea și temeinicia lor. Statul de drept înseamnă, în ultimă instanță, că justiția are ultimul cuvânt. Solicităm ca instituțiile să fie transparente în deciziile lor și pregătite să-și susțină acțiunile cu probe solide în fața justiției sau a organismelor de control (Avocatul Poporului, CNCD în caz de chestiuni ce țin de discriminare, ș.a.).

• Nediscriminarea și neutralitatea politică: Măsurile anti-extremism și anti-dezinformare nu trebuie în niciun caz folosite selectiv, pe criterii politice, etnice, religioase sau de altă natură interzisă. Ele se vor aplica tuturor celor care încalcă legea în mod similar. Chemăm instituțiile și factorii decizionali la echidistanță și profesionalism absolut în implementarea acestor acțiuni, altfel riscăm să compromitem încrederea publicului și să validăm tocmai discursul paranoic al propagandiștilor.

Suntem convinși că este posibil să apărăm ferm valorile democratice fără a le trăda – iar aceasta este proba maturității statului de drept. România are deja exemplul altor democrații care, confruntate cu amenințări hibride, au luat măsuri similare respectându-și totodată obligațiile internaționale în materia drepturilor omului.

V. Concluzii și Avertisment Final

Prin acest memorandum, [Nume ONG] își exprimă profunda îngrijorare față de intensificarea acțiunilor care vizează subminarea statului de drept și a securității naționale a României și, totodată, încrederea că instituțiile abilitate ale statului vor ști să reacționeze pe măsura gravității pericolului. Am oferit o serie de recomandări și solicitări concrete, având convingerea că:

• Inacțiunea sau amânarea nu mai sunt opțiuni – fiecare zi în care propagandei extremiste și dezinformării i se permite să prolifereze subminează câte puțin încrederea cetățenilor în valorile democratice și capacitatea statului de a-i proteja.

• Acțiunea unitară și coordonată este esențială – inițiative izolate sau fragmentate, oricât de bine intenționate, nu vor produce impactul dorit dacă nu sunt subsumate unei strategii naționale coerente asumate la cel mai înalt nivel.

• Respectarea legii și a principiilor democratice ne va da forța și legitimitatea de a învinge aceste amenințări – dacă ne compromitem valorile în numele apărării lor, atunci inamicii interni și externi vor fi obținut deja o victorie morală. În schimb, printr-o apărare inteligentă și legală a ordinii de drept, vom demonstra reziliența și maturitatea democrației românești.

Cerem ferm tuturor autorităților vizate să dea curs solicitărilor formulate în prezentul document, în termenele cele mai scurte posibile. Vom transmite acest memorandum oficial pe canalele instituționale către fiecare dintre destinatari și vom urmări atent evoluția răspunsului fiecărei entități. De asemenea, ne rezervăm dreptul de a informa opinia publică națională și partenerii internaționali (acolo unde relevant) despre demersul nostru și despre reacțiile autorităților române, întrucât considerăm că transparența este benefică în efortul comun de combatere a acestor fenomene.

România se află într-un moment de cumpănă în care adversarii săi (văzuți și nevăzuți) testează rezistența instituțiilor și coeziunea socială. Răspunsul trebuie să fie clar: Unitate în jurul valorilor statului de drept, toleranță zero față de extremism și dezinformare, acțiune hotărâtă în limitele legii. Numai astfel vom putea asigura securitatea națională și prestigiul internațional al României, protejând totodată drepturile și libertățile cetățenilor noștri.

În speranța unui răspuns pozitiv și a unor acțiuni concrete imediate,

Cu considerație,

[Președinte/Director executiv]
[Nume ONG]
[Dată și loc]